781 matches
-
Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe sârmă În timp ce balansa În mâini o tavă cu pahare umplute vârf. În clipele acelea nu te‑ai fi Încumetat să faci haz. Telefonul mobil se ivea tot timpul din buzunarul lui Abe. Nu‑mi pot aduce aminte ce apel aștepta În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nu mă găseam acolo ca să sfidez nemărginirea, ci ca să Înot și să plutesc calm. Ca să mă pot gândi la Ravelstein. Adeseori Rosamund mă remorca sau mă purta În apă, scufundându‑mă până la umeri. Își Încolăcea brațele sub mine și mă balansa Înainte și Înapoi. Nu era o femeie voinică - nici nu era nevoie să fie. În apa mării ești flotabil, nu trebuie să faci eforturi ca să plutești, așa cum ar fi necesar Într‑un lac sau Într‑o piscină. Rosamund e zveltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el a mai stat o dată, la odihnă, la Bușteni, cu nervii? — Uiii! Cade! Cade! — Unde-i șefu’ contabil? — Dă-l jos d-acolo, careva! N-are nimeni atâta curaj? — Du-te dumneata! — Ce prostie! (Lumea țipă, se agită, funia se balansează groaznic, mulțimea se apropie și se îndepărtează de groapă în funcție de mișcările ceasului care se agită; GRUBI se oprește un moment, își trage respirația.) — Grubiii! — S-a oprit! Hai, mă, jos, ce dracu’? Mai avem puțin și ne ducem acasă... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
figură și Grubi ăsta! S-a zis cu Grubi! POLIȚISTUL: De fapt, unde duce funia asta? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule. TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Pur și simplu, în fiecare seară, la ora zece fără un sfert, coboară și se balansează deasupra gropii. POLIȚISTUL: Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Noi suntem actori. Groapa stă de mult timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te descurajeze? Am continuat să le urmăresc pe amândouă. După un sfert de oră în care și-au tot privit ceasurile, m-am lămurit. Șatena s-a întâlnit cu un pletos și au plecat împreună. Blonda a rămas să-și balanseze nervoasă un picior, așezată pe o bancă. Atunci, văzând că nu am altă posibilitate, am început să zbier de pe balcon: - Sgsdgff! S-g-s-d-g-f-f! Internet! Sunt Jerry! Jerry de pe in-ter-net! Sgsdgff!... Ne-am dat întâlnire! Rottweillerul a ciulit urechile. — N-am cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făcea să mă simt în siguranță. După ce m-am avântat peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod, m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste margine. Mi-a venit tot sângele în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capul pe spate. Silueta firavă a Tabithei se zărea mergând de-a lungul podului fix și îngust către platforma de servicii. Chiar dacă nu puteau s-o coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și s-a prins de unul dintre cablurile care-i ajungeau până la brâu, pentru sprijin, și-a luat avânt și a sărit de pe șină pe platforma din zona de servicii, după care a dispărut. — Nu se mișcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe un ram străfulgerând ceața scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul cerșetorului - frunza de salcâm Stradă pustie - hârjonindu-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Traversă un pod, se Întoarse la stânga și intră Într-o pasticceria. Comandă o duzină de foietaje. Chiar dacă nu le mâncau pe toate la micul-dejun, era sigur că Chiara avea să le dea gata În cursul zilei. Probabil În cursul dimineții. Balansând pachetul dreptunghiular În palma Întinsă, se Întoarse spre Rialto, apoi coti la dreapta și o luă Înapoi spre San Polo. La Sant’ Aponal, se opri la un punct de difuzare a presei și cumpără două ziare, Corriere și Il Manifesto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
voce umilă. Patta așeză țigara pe marginea scrumierei din malahit, apoi o prinse iute când greutatea portțigaretului o făcu să cadă Înapoi pe masă. O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-a stârnit rumoare. Hugo a observat cu iritare cât de plin de încredere părea Jake, deși era îmbrăcat într-o cămașă jerpelită de pădurar și o pereche de blugi ponosiți. Cu capul lui frumos dat ușor pe spate și balansându-se lent, dar constant de pe un picior pe celălalt, Jake era în largul lui. — Înainte de a începe, aș vrea să spun că- Jake a aruncat împrejur o privire intensă și hotărâtă - eu, unul, nu mă aflu aici numai de decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atât de slăbită că, atunci când mă ridicam de pe scânduri (căci pat nu era În celulă), mă clătinam și vedeam negru În fața ochilor: bare late negre, insuportabile. Când eram scoasă la anchetă, căutam să merg pe linia mozaicului ca să nu mă balansez. Dar bieții băieți?” Ca timpul să treacă mai repede Își va face program zilnic de activitate intelectuală. „Timpul se târa lent, secundele păreau zile, ziua părea o veșnicie, iar noaptea un calvar, pe scândura tare, numai În rochița de vară
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
PĂreau cu toții loviți În moalele capului și, Într-un fel sau altul, terminați. intraseră În joc. Jocul consta În a-ți trage o felie cât mai mare. Nu conta din ce. important era să fie mare, să Însemne ceva, ca să balanseze lipsa de sens a existenței. Totul era de vânzare. În general se punea preț pe trei lucruri : bani, glorie și divertisment. Grosul populației era format dintr-un amestec plicticos de oameni de afaceri, de carieriști-vocaționiști, de simpli consumatori și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Păreau cu toții loviți în moalele capului și, într-un fel sau altul, terminați. Intraseră în joc. Jocul consta în a-ți trage o felie cât mai mare. Nu conta din ce. Important era să fie mare, să însemne ceva, ca să balanseze lipsa de sens a existenței. Totul era de vânzare. În general se punea preț pe trei lucruri : bani, glorie și divertisment. Grosul populației era format dintr-un amestec plicticos de oameni de afaceri, de carieriști-vocaționiști, de simpli consumatori și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sperietoare. Da, slab și deșirat cum eram, încovoiat deasupra mesei, cu mîinile atîrnînd în jos, arătam cu siguranță ca o sperietoare. De multe ori, din cauza vîrtejurilor de aer provocate de păsări, mai ales atunci cînd se băteau, mîinile mele se balansau ușor, ceea ce mă transforma și mai mult în paiață destinată să sperie... De cinci ori în trei ani diverse persoane au sunat la ușa mea. De trei ori a fost poștașul, dar nu pentru că aș fi avut vreo telegramă sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
arătau. Femeile aveau aerul c( le era foarte frig pentru că, după toate aparențele, probabil alergaseră de la casele lor f(r( s(-(i arunce o bonet( sau un (al pe cap. Purtau (or(ul de lucru, bra(ele (i capurile descoperite, balansînd c(nile (i vorbind pîn( cînd le venea rîndul. La col( aud doi b(ie(i: "Tu ai cinat?" (ntreab( unul " Da" "Ce?" "Sup(" "Era bun(?" (ntrebai eu: r(spunsul veni rapid: "Nu!". Persoanele descrise mai sus provin din Summer
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi se balansă de trei ori către stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și pe sărmanu'domn profesor Iacovachi... de stă pe scară cu Nușa, care, tot așa, a pus botul să priceapă la stricăciunile muierești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe-o pasarelă, ca pe-o punte de transatlantic, cu prova adânc înfiptă într-o vegetație luxuriantă, compusă din capacitățile noastre de colectare, din filtre, debitmetre, diafragme și regulatoare de presiune. Când, o vicleană și infamă alunecare de teren a balansat cu putere, către ceafa mea, coarnele unui elevator. Măturîndu-mă, ca pe un căuș de rumeguș, de pe platforma înaltă de 40 de metri. Făcîndu-mă să planez aproape 100 de metri, peste cuvele cu acizi, habele cu ciment, batalurile reziduale. 122 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles, după ani de eșecuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un păhărel cu lichior. Când se reînturnară tăcuți în salon, o surprinseră pe Patricia umflîndu-și și dezumflîndu-și obrajii în fața unei piese fragile și aeriene de mobilier, ce purta încastrată, în mijlocul panoului furniruit, o oglindă rotundă. Patricia își pipăia ridurile, își balansa capul și, când starea sa sufletească lua o turnură ce îi scăpa lui Pinky, își arăta dinții. Ce dracu putea întrezări asta acolo, când de doftoricit, de la o anumită vârstă, era clar că o doamnă atât de cochetă își doftoricește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe jumătate bântuit de stafii, pe jumătate ruină. Regele a dat să pescuiască, de prin mucurile buzunarelor, o cheie. Dar s-a oprit. I s-a părut mai elegant să dărâme, cu pâslarii, colțurile zidăriei ce-i stătea înainte. Au balansat totuși o ușă. Înăuntru nu se aventurau decât ziua, vitele scăpate de la pășune, în căutare de senzații tari. Noaptea, strălucirea de felinar a lemnului putrezit, aparținând tocăriei sau mobilelor știrbe, atrăgea, ca un magnet, tot ce era insectărime, pe-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mulțimea de pe trotuar. Privea părul ei castaniu deschis cum se îndepărta, luminat de soarele amiezii. Numai părul ei îl zărea pregnant printre ceilalți trecători și îi venea greu să-și continue drumul. În orice caz, perechea nu-și mai balansa mâinile iar curând i-a pierdut în mulțimea de pe bulevard. Discutau aprins, posibil nimicuri iar el mergea cu capul întors spre ea, fiind atent la trecători, să nu se tamponeze cu vreun distrat. O proteja și ei îi plăcea! Concluzia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
s-a așternut peste orașul moleșit de soarele prânzului. Până la venirea troleului se refugiază într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea dintr-o mână în alta. Își privește mâinile aproape a făcut bășici de la geamantanul exagerat de greu. Abia așteaptă să își vadă prietenii din copilărie și rudele. Are destul de multe dar el este singurul urmaș. Intră în gang
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fi comparată mai ales cu experiența cunoașterii în artă. Expresia certitudinii teologice este echivalentă cu stilistica apofatică a tabloului fără titlu. Metoda științifică abordează ordinea cantitativului, dar arta discută calitatea unei prezențe. Fără corectura narativă și estetică, discursul epistemologic va balansa mereu între un relativism maximal (P. Feyerabend) și un optimism neoiluminist (K. Popper). Aceasta ar exila conștiința postmodernă într-un scepticism interminabil. Cheia alegorieitc "Cheia alegoriei" Andrew Louth își plasează răspunsul în orizontul lucidității: în fața diagnosticului pus modernității iluministe, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]