7,201 matches
-
formă de cenzură și mai îngrozitoare decît orice șef idiot, țicnit, despotic sau toate laolaltă. N-am văzut-o totuși niciodată pe Adriana Bittel, în anii cît am fost colegi, exasperată ori măcar istovită de inevitabil marea cantitate de stupidități banale ce-i trecea pe sub ochi - și era vremea cealaltă, vremea stupidităților impuse, a exercițiilor de tîmpenie obligatorii. își ridica frumoșii ei ochi albaștri din șpalturi și dactilograme, surîdea blînd și dezarmant, ei, da, o imbecilitate, un lung șir de imbecilități
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
nici nu-ți mai vine să le deschizi. 3 Deschidem o paranteză. Cum ți-au deschis uterul să-ți scoată ciorchinele ăla vânăt tot ce mai poți naște tu acum o învălmășeală de celule rele un conglomerat de cuvinte cleioase, banale, care-ți fac rău numai ție. Scuipate afară, nu spun nimic nimănui. " Toate trecem prin asta", fraza consolatore pe care o urăsc cel mai mult. Inserierea democratică a banalității, cuvintele astea scoase cu forcepsul, fără nici o șansă de supraviețuire. Ai
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei ar fi recăpătat aerul banal și mohorît al unui caldarîm de piatră pe care m-aș fi plimbat plictisit ore întregi, în timp ce casele acelea, mohorîte și părăginite, și-ar fi arătat fațadele stinghere ale unor edificii către care privirile mele nu s-ar fi îndreptat
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
atingere trupurile se iluminau unele pe altele & în aglomerația asta chipul tău te acoperă până la ultimul cetimetru noaptea declanșează blițul negru fiecare nuanță se retrage dincoace dincoace de pleoape te întorci tu tălpile brațele spatele palmele strânse apoi relaxate lucrurile banale care te bucură Regăsim lucruri pe care credeam că le-am uitat. Anumite gesturi simple ne aduc față în față cu propriile noastre cuvinte, cu discursul care ne-a însoțit de-a lungul anilor. De ce n-am recunoaște în acest
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
în viață am fost cutremurat de sentimentul că mi-am găsit locul în lume dar imediat am observat cum încep să mă stric unghiile primeau ciuperci nervul ischias mă fulgera din priviri simplele și sfintele-mi ritualuri deveneau complicate și banale tabieturi și colac peste pupăză nevasta îmi zicea vai ce mătăsoasă ți s-a făcut pielea te cred și eu când sunt un dud plin de viermi de mătase de panait istrati s-ar întoarce în mormânt la atâta așezare
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
după rapacitate!" (Aplauze, rîsete.) Procedeele cele mai frecvente sînt specularea dublului sens al unor cuvinte sau expresii, reciclarea unor formule consacrate, enunțurile absurde, seriile incongruente, cadențele rimate. Efectele intertextuale ale postmodernismului sînt și ele chemate în sprijin. O frază aparent banală, , Nu mă tem de întreruperi, domnule președinte!", iscă de la sine rîsul auditoriului. Iată și un exemplu de tip mai elaborat: Parlamentul a fost ales să lucreze. Parlamentul lucrează și va lucra în continuare pînă la încheierea mandatului său. Atunci, de
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
oase. cu ghiare ce abia ating aburii tropicali. asfaltul crescut peste pielea de vară. peste crengile în care înnoptează asfințitul. pe limba secetoasă a apei, ce pămînturi mai adastă la mal? cineva le încerca pe toate astea ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
Franța și având în vârf o biluță care prin rotire se impregna de pasta din interior și scria curat pe hârtie, fără petele ce deveniseră cu timpul emblema peremptorie a studiului. Am simțit întotdeauna o mare tandrețe pentru lucrurile mici, banale, pentru că în ele vedeam încă de pe atunci munca unor bieți oameni simpli, amărâți, ce își câștigau greu traiul, de pildă a orbilor pe care îi vedeam atât de des prin Vatra Luminoasă. Mă minunam cât efort putea să intre în
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
capul, în numele ideilor subtile, cu tot felul de sordide discriminări sexuale. Cele mai mari nedreptăți erotice s-au făcut mereu în numele ideilor subtile. Locul unde îndrăzneala dramaturgului, degenerînd în cea mai crasă incorectitudine, atinge o culme a subtilităților nerușinate privește banala și neproblematica relație dintre bărbat și femeie. Numai un diavol obsedat de ierarhii necuviincioase ar fi putut să vadă în psihologia sexelor o sursă de inspirație pentru cele mai nedrepte sentințe pe care un dramaturg le-ar fi putut rosti
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
minte și în cuvinte. Un spațiu tangibil, deși greu de atins, deloc paradisiac, ca un munte extrem de înalt, în vârful căruia trebuie neapărat să se înfigă steagul omului. Secolul exploratorilor, al descoperirilor și al invențiilor creează așadar o Lună nou-nouță, banală în realitatea ei, dar ispititoare prin faptul că e mult "mai aproape". Cel care a avut curajul să lanseze în lume, singur în fața unui trecut greu de mituri, noua Lună a oamenilor, cea care va domina de-acum încolo cerul
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
științifica Lună a lui Panu, Caragiale nu putea veni decât cu o Lună satirică. În puțin parodicele lui poezii imită Luni ale barzilor cândva la modă. Poemul Crucea și semiluna, o parodie după Bolintineanu, debutează în forță cu cea mai banală și ridicolă comparație dintre cele atribuibile astrului nopții: "Luna strălucește ca o lampă mare / Revărsând splendoarea-i până-n depărtare". Desigur, tot o Lună plină, ca la Maiorescu. Dacă poezia Lunii nu are trecere la cinicul Caragiale, nici vocabularul științific nu
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
nici această copie nu menționează textul la care ne referim! Ceea ce înseamnă că vina omiterii îmi aparține: fie am uitat, din neatenție, să așez titlul la locul lui în manuscrisul bibliografiei, fie la dactilografierea lui a fost omis dintr-o banală, umană eroare pe care eu nu am observat-o nici la verificarea finală făcută înainte de predarea la Minerva. Interesant este că autorii culegerii Război cu toată lumea, Mariana Vartic și Aurel Sasu, care nu uită să specifice că au consultat bibliografia
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
au conăcit Și-și geme-n sine universul beția stearpă de hașiș Mă doare surd, mă taie versul cum simți nevoia să te piși." Rostul (de)scrierii "antilirice", cu ecouri din Arghezi și Fundoianu, a unor priveliști coborîte în real, banale și net antipoetice ("La Sița-n curte moare un porc: horc, horc", Strada Berzelor), realizată cu mijloacele directe ale limbajului cotidian din elemente prozaice, comune, sordide chiar, ca în cîrciuma lui Malastropu sau fals naive ca în Bilet ("Auzi tu, nu
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
și-au țesut zadarul la mine în tinzi tuturor le-am fost ieri pròroc și-ajutor de cer piscului i-am spus să-i fie dor nu e duh să nu-i fi fost învățător și-acum sunt chemat - plebeu banal - să mor ...L-am pârât pe Crist la Inorog: mi-a șoptit ca viață să nu-mi rog... MAI RĂU DECÂT MINE am stricat cuiburi de stele am surprins nuditatea Lunii poduri surpat-am în cer să se-ntoarcă străbunii
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dragostea un sentiment sublim! Dar oare câți dintre noi,l-au și găsit? Și l-au trăit cu-adevărat, Sau l-au mimat crezând că este-adevărat! Oare câți au confundat iubirea, Cu un sentiment banal, De obișnuință și confort, Cănd sufletul le era gol? Nu aveau sens, nu aveau rost! De câte ori nu ne-am mințit, Că suntem buni și generoși, Cănd mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi? De câte ori n-am
INTREBARI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380725_a_382054]
-
orgolioasă neacceptare a regulilor consacrate, mai puțin din considerente de inovație epică, și propune îndrăzneț, fără limite, fără culpabilizări de circumstanță, o altă formulă, o altfel de structură, un altfel de flux narativ, printr-o insinuantă idee de exacerbare a banalului convertit în fapt de viață excepțional, dar și prin spolierea, prin lipsa de orizont a faptului decrepit, ca o alternanță între important și derizoriu, a condiției de excelență primară, vegetativă. Scenariul epic al romanului „Arme și lopeți” este axat pe
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
monoton și adeseori hazardat, într-un joc al unui destin controlat să nu aibă vreo finalitate fericită, de început de drum, de contraste ușor repetabile și absurde... Sunt destine paralele, în derivă, destine incerte, între expectativă și nesiguranță, trist și banal, pe un derizoriu cenușiu, ca un antifrumos estetic, ca florile de mucigai argheziene. De altfel, Gheorghe Andrei Neagu folosește procedee oarecum atipice în creionarea personajelor sale, deoarece renunță la descriere sau narațiune pentru protretul fizic sau moral și recurge la
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
de bani. Mi-am pierdut cătarea de la armă, în timp ce făceam instrucție pe câmpul de la Ghencea și trebuie să dau cinci sute de lei” (pag. 72), deși nu-l poate păcăli pe tatăl, care făcuse și el armata și cunoștea probabil banalul truc al soldaților, stratagema perpetuată de leatul din oastea română: „Și-a pierdut cătarea, în țărna mamei lui. Crede că mă duce pe mine de nas cum vrea el și că habar n-am ce-i aia o cătare?” (ibid.
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
altul/altă! Că ești femeie sau bărbat, Știu sigur că le-ai experimentat, Ai crezut sincer tu în el, Și ai crezut că și el va face la fel! Nu ți-a trecut prin minte nici o clipă, Ca o discuție banală dintre voi, Va pune punct la visul cel frumos, Creat cu-atâta dragoste de voi! Nici nu mai știi cum ar fi bine, Tu să te comporți acum, Să te faci că totu-i bine, Sau să plângi și să
... ȘI-A PLECAT!!! de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380726_a_382055]
-
există decât necuprinsul unui reproș: „Mie cine-mi va mânca trupul,/ mie cine-mi va bea sângele/ să mă înalț în tiparul asemănării tale?/ Doamne,/ mie cine să-mi mângâie neființa? NIMENI?” („Nimeni”, pag. 48). Într-o ipostază firească până la banal, spaima venită dinspre atâtea întrebări fără răspunsuri, ca un sindrom al condiției umane: „Cu spaima ta de necunoscut și de suferință,/ te-ai încolăcit ca o pisică,/ într-un tablou ce mi l-ai vândut/ pe o promisiune halucinantă” („Ca
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dragostea un sentiment sublim! Dar oare câți dintre noi, l-au și găsit? Și l-au trăit cu-adevărat, Sau l-au mimat crezând că este-adevărat? Oare câți au confundat iubirea, Cu un sentiment banal, De obișnuință și confort, Când sufletul le era gol? Nu aveau sens, nu aveau rost! De câte ori nu ne-am mințit, Că suntem buni și generoși? Când mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi! De câte ori n-am
DE CÂTE ORI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380776_a_382105]
-
sosit la han Ce-și cară-n traistă vise de pripas. De soartă strâns în nodul gordian, Pe drumul spre apus mai fac un pas Și pun pecete vieții înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Cotidianul meu, banal cancan, Îmi lasă veșnic sufletu-n impas. Mă pierd ades în vers Bacovian Și stând în carapacea mea retras Pecetluiesc cu viață înc-un an din volumul” Între două tăceri” ... Citește mai mult Pecetluiesc cu viață înc-un anCât rătăcesc pe-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
un umil drumeț sosit la hanCe-și cară-n traistă vise de pripas.De soartă strâns în nodul gordian,Pe drumul spre apus mai fac un pasși pun pecete vieții înc-un anCât rătăcesc pe-un minutar de ceas.Cotidianul meu, banal cancan,Îmi lasă veșnic sufletu-n impas.Mă pierd ades în vers Bacovianși stând în carapacea mea retrasPecetluiesc cu viață înc-un andin volumul” Între două tăceri”... V. ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1944
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
A ales poezia. Debutul din 2002 la editura Aritmos cu volumul Caiet roman, a fost întâmpinat de critici cu un entuziasm bine temperat. Numitorul comun al tuturor cronicilor apărute atunci pare să fi fost, foarte simplu și în cea mai banală accepțiune, frumusețea. De la frumusețea grafică la cea a versurilor. La patru ani de la debut, volumul Călătorind în marea interioară se păstrează între aceleași coordonate estetice dar aduce ceva în plus, un gust dulce-amărui, discret și melancolic, de poezie distilată îndelung
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
duce cu el o zestre naturală de calități și defecte ce se înmănunchiază în trăsături dinamice ale personalității și care întregesc premisele devenirii acestei personalități. Dar oricât ar fi de grei în consecințe, formanții nativi nu reprezintă decât simple postulate, banale posibilități, particularități cu totul generale care dau în ultimă instanță o anumită intensitate și mobilitate reacțiilor emoționale sau capacităților de adaptare. Una este însă să reacționezi emoțional la o muzică oarecare și alta este să te adaptezi la solicitările ei
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]