1,747 matches
-
articole și conferințe citite de V. la radio sau adunate din reviste. A mai iscălit G. Iederă și G. Vineș. Tipic sămănătoristă, poezia lui V. a obținut totuși o mențiune favorabilă din partea lui E. Lovinescu, dispus a recunoaște că, „în banalitatea uniformă a epocii”, „pare” să conțină câteodată „o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă [...] și o familiaritate nu lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
de sofisticare intelectuală te face să zugrăvești pe pânza mizeră a unui cort mâncat de molii scenarii complexe, încleștări de forțe eluzive după stratageme greu imaginabile, măreție mitică devorată de apetitul romantic al autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Lumea să-nceapă, deci, să-l întrebe fără urmă de ironie: "ai chef, Rică?" Deodată se simți în stare să ia cuvântul acolo, în fața tuturor, și să le spună constatarea lui inatacabil de simplă. Imediat însă fu salutar izbit de banalitatea ei; îi și auzea repetând în batjocură, ca și cum ar fi încercat să pătrundă subtilitatea spuselor lui, mai înainte de a izbucni în râs: "Rică vrea o casă în care nimeni să nu-i dea spargere la chef". Drept e că și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
necesități, o metamorfoză de fruct ce se desprinde oportun de ramură de prea copt ce e. Abia adormind alături de fiară, sforăind cu nepăsare în urechea ei, eroul ar fi sprijinit-o eficace să-și înțeleagă pe deplin, inexorabil, redundanța și banalitatea la care au redus-o învingerea fricii de frică de către el. La trezire, monstruozitatea Minotaurului ar fi pălit instantaneu dinaintea mult mai monstruoasei nepăsări eroice față de moarte, afirmate cum nu se poate mai vehement de gestul alunecării în somn a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de a atrage într-o deschidere umilă diferența cea mare și râvnită. Ruptura de normă nu poate fi produsă la comandă, deși mulți încearcă din răsputeri să-i copieze pe genii. La noi, în Occident, teama de capcana lâncedă a banalității propulsează ieșirea isterică, printr-o smulgere tragică. Dar să nu uitam că semnele de emancipare nu-s totuna cu emanciparea. − Poate, dragă Ian, dar nici emancipare fără semne nu există, se apără Bart. Când e vorba de asta, Kant și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
obicei. Ondine nu se opuse, dar sugeră o scurtă oprire pe la ea pe-acasă, doar cât să facă un duș și să se schimbe. Restul drumului înapoi, până la parcare, și apoi mai departe, până în Meloenstraat din Naaldwijk, schimburile consolidară cu banalități avansul nesperat de ușor al situației înspre necunoscut. Dinaintea lor noaptea se retrăgea, docilă, dezgolindu-le o plajă cu tot cu urmele trecutului întipărite pe ea; puzderia lor de forme fosilizate tresări primitor dinaintea celor doi. Peste frontierele ei vraiște, intraseră în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
faringelui și, desigur,/ gustul acrișor al fructului adunat în ciorchine.” Poetul deține o rețetă prin care combină elementul ludic-livresc cu un intens vizionarism, o melancolie cunoscătoare (a descendenței) cu înfrigurarea exploratorului unor stranii tărâmuri, descriptivul de o simplitate ce mimează banalitatea cu fastul descrierilor aglomerat-baroce, cuvântul concret, mustos, cu înclinații spre registrul popular-arhaic și cuvântul abstract ori simbolic. Construcția urmează o rafinată tehnică a climaxului, poemele sunt hiperbole transpuse în cheia unor alegorii, care „joacă” pe tensiunea concret-abstract, real-vizionar, livresc-ingenuu (nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
cu o persoană claustrofobă etc.Ă; că majoră (declanșarea unui atac terorist, a unui război ș.a.m.d.Ă. Categorii de stres În categoria așa-numitelor life events se încadrează acele evenimente marcante în viață, neașteptate și neprevăzute ce întrerup „banalitatea” cotidiană. Aici am putea enumera licențierea, căsătoria, nașterea unui copil, instalarea unei boli, a șomajului, a sărăciei, despărțirile (chiar cele temporareă, adaptarea la un nou loc de muncă ș.a.m.d. Toate acestea reprezintă surse reale de stres care, din
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
cens al ocinilor lui, luată de stăpân indiferent de unde venea să lucreze săteanul pe hotarul său. După dijmă îndatorirea sătenilor era aceea de a măcina numai la moara stăpânului. Acest monopol exista în multe țări, iar în Franța se numea banalitățile și acolo mai cuprindea și dreptul de a avea un singur cuptor pentru coptul pâinii, în schimbul unei plăți, monopol neîntâlnit la români decât în ceea ce privește vama „una din zece" la măcinat la moara stăpânului. Că în veacurile XVII și XVIII pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Fundației „Open Society”, consilier al președintelui Emil Constantinescu (1999-2000); din 2005, consilier al primului-ministru pe probleme de securitate națională. Actualmente este directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Cărți publicate: Plimbare pe Ulița Tipografiei, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996; Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente (1948-1989), Polirom, Iași, 2002 (Premiul Anual al Asociației Editorilor Români pentru „Cartea de istorie a anului”); Securiștii partidului, Polirom, Iași, 2002 (coord.); Ziua care nu se uită - Brașov, 15 noiembrie 1987, Polirom, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Istoria secretă a operațiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, All, București, 1994. Courtois, Stéphane (ed.), Cartea neagră a comunismului, Humanitas, București, 1998. Lenin, Vladimir Ilici, Stângismul, boala copilăriei comunismului, ediția a II-a, Editura PCR, București, 1948. Oprea, Marius, Banalitatea Răului. O istorie a Securității În documente (1949-1989), Polirom, Iași, 2002. Oprea, Marius, Florian, Filip, „Ce-am avut și n-am pierdut: serviciile de informații din România”, Dilema, nr. 64-68/aprilie-mai 1994. Reich, Jens, „Sicherheit und Feigheit - der Käfer im
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
La pas prin „reeducările” de la Pitești, Gherla și Aiud sau „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, Majadahonda, București, 1997. Oprea, Marius, „Nașterea Securității”, În Analele Sighet, 6, Anul 1948 - instituționalizarea comunismului (pp. 271-306), Fundația Academia Civică, București, 1998. Oprea, Marius, Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente, 1949-1989, Polirom, Iași, 2002. Oșca, Alexandru, Popa, Vasile, „Tratatul de pace de la Paris - pretext pentru Înființarea Serviciului Muncii”, În Analele Sighet, 5, 1997, pp. 181-189. Pantazi, Ion, Am trecut prin iad, Constant, Sibiu
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Anghel, a cărei făptură îl farmecă într-atât, încât preferă rolul de subaltern al soțului acesteia, decât de stăpân la casa sa. Tumultul trăirilor personajelor, contradicțiile și antinomiile sufletului lor îl țin departe pe autor de rezolvări stereotipe și de banalitate narativă, proza sa oferind cititorului o incitantă galerie de personaje complexe, neliniare. În rândul acestora poate fi situat și „Sfântul din Montparnasse”, Brâncuși, prietenul și colegul său de școală, pe care l-a cunoscut îndeaproape încă din țară și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
sta ,, la taclale“ .Deci, se mai găsește timp pentru a schimba impresii cu c eil alți. Din păcate majoritatea acestor discuții nu au u n s ubstrat cât de cât în profunzime ci se referă la tot fe lul de banalități. Sunt discuții sterile (de genul: de câte ori a strănutat pisica - o informație foarte valoroasă), mai mult de pierdut timpul, iar interlocutorii nu au nimic de câști gat . De cealaltă parte, cu toate grijile familiale ( sa u poate de aceea ), partea masculină
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
manifeste fără nici o constrângere, să-și aducă aportul la bunul mers al societății, gradul de moralitate a scăzut iar infracționalitatea a crescut, atunci ne putem întreba care mai este rolul acestei instituții în socie tat e? Să se ocupe cu banalități și absurdități ? Cum ar fi aceea că Isus se scrie cu doi de ,, I “ , pentru că altfel, în altă limbă s ar înțelege altceva. Care limbă ? După câte știu, eu mă exprim în limba română, lim bă în care cuvântul Isus
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
situație de insecuritate. Această logică este esența distincției pe care o face Randall Schweller (1998) între puteri statu-quo și revizioniste. Criticii ar putea răspunde că, astfel prezentată, logica realistă este suficient de generală și de evidentă ca să se apropie de banalitate; această critică va fi abordată mai jos. A treia acuzație susține că realismul este, în diferite interpretări, „pozitivist” sau „empirist” și, în consecință, incompatibil cu metodologia constructivistă (vezi, de exemplu, Pettman, 2000; Wendt, 1999). Aparent, obiecția este metodologică, dar anumiți
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
gândire față de cunoaștere. Într-o lucrare ulterioară, James (1908) a dus mai departe acest raționament și a pus accentul în mod explicit pe influența negativă pe care o are obișnuința asupra gândirii: Puterea obișnuinței, lanțul convențiilor ne rețin pe Tărâmul Banalității; nu ne dăm seama că suntem legați pentru că legăturile sunt invizibile, constrângerile lor acționând sub nivelul conștienței. Ele sunt standardele colective ale valorii, codurile de comportament, matricele cu axiome încorporate care stabilesc regulile jocului și ne fac, pe cei mai mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
între segmentul religios și cel laic și între cei de confesiuni diferite. Această lucrare încearcă să demonstreze că divergențele noastre de opinie, deși semnificative, sunt mai puțin importante decât apartenența la umanitate care ne leagă pe toți. Deși pare o banalitate, trebuie să recunoaștem acest lucru și să acționăm în consecință. Încercarea de a ocoli sau de a nega acest aspect stă de multă vreme la baza persecuțiilor și războaielor. O mai bună înțelegere nu este, însă, de ajuns. Greșelile politice
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
să spună despre sine că e un tip modest, ceea ce ar face telespectatorii să caște, ci să zică de-a dreptul că nu-i place să se dea balenă în găleată. Cînd ești în culmea gloriei, n-ai timp de banalități. Vorbele încep să capete greutate, orice gest e inventariat și supus atenției publicului. Campionii n-au voie să fie obosiți, acesta e un huzur pe care și-l pot permite doar oamenii de rînd. Doroftei rezistă cu brio acestor momente
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
contrast!“ (1, 17), între candidatul la însurătoare, care, „fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și în moldoveneasca lui țărănească nu găsea alte teme de conversație decît banalitățile și nimicurile vieții de toate zilele“ (1, 18 - 19), și tînăra pețită, o romantică visînd la eroii literari, „de o noblețe și o vitejie supraomenească și de o eleganță neîntrecută“ (1, 18). E de înțeles de ce curînd după căsătorie Smaragda
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza cotidianului, spre confesiunea voit apoetică în care soții discută în pat povestea ultimei sute de lei - prozaism care poate fi doar o altă poetică. Dar senzualitatea salvează și secvențele frizând banalitatea și clișeul - bunăoară „un strop de viață e mai prețios ca orice” - prin tulburătoare desene japoneze: „Eu mă dezbrac și conturul meu se suprapune/ Pe conturul unui trandafir”. Acum pătrunde în poeme lumea jocului, sentimentul matern, anxietatea cedând în fața bucuriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
în vreun fel atitudinea sau discursul de călător pierdut în imensitatea unei lumi de carton. Cina cea de taină îi stoarce lacrimi de admirație (cum se și cade în cazul operei unui geniu!), pe lângă mulțimea vorbelor fără rost, de cumplită banalitate ("Imaterialitatea întregului tablou. Pare că plutește; ai crede că e un vis... Și ce perspectivă [...]! Ce priveliște frumoasă se așterne pe geamul din fund, aceeași priveliște ce se desfășoară în spatele Giocondei, cealaltă capodoperă a lui Leonardo!"), acceptabile doar ca uvertură
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o sensibilitate fermecătoare, deși neînțeleasă de vulg.” în poeziile sale, se intersectează permanent aparenta naivitate puerilă și gestul frondeur exprimând fără intermediar starea antipoetică, se manifestă rupturi sintactice, asocieri de imagini insolite care provoacă cititorul, discursul poetic fiind contaminat de banalitatea cotidiană. Contribuția lui Tristan Tzara vizează mai mult desprinderea motivelor literare din sistemul structurilor tradiționale și asamblarea lor într-un colaj întâmplător. Muzica, în sens generic, se referă la vibrație în primul rând, apoi la orice aranjament de sunete propagate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cât pot mai bine”. Într-o prezentare a grupului, Mendes a surprins cu o fină intuiție caracterul omogen al mișcării, ca și contradicțiile ei:”n-au existat poeți mai uniți sufletește, dar mai diferiți prin idei și expresie. Toți detestau banalitatea, incoerența ideii, lipsa de corectitudine a cuvântului. A existat o mare divergență între poeții parnasieni. În 1866 apare primul Parnasse contemporaine, culegere de poezii, periodică și antologică, organizată de Xavier de Ricard și Catulle Mandes și închinată lui Gautier. Mendes
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fluvii late de tăceri/ cu țărmuri joase de dureri”). Peste decenii, în Desene naive, poetul își propune, cu voce puternică, „să spargă absurdele tipare”. Se vede că a căpătat încredere în sine însuși, dar încercarea de a sfărâma „asaltul de banalitate” este iluzorie, elanul fiind stăvilit fie de autoironie, fie de o lucidă mărturisire: „O destul! M-am înecat în versuri/ Și nu-s poet, sunt simplu om”. Mai mult, cedând noii orientări ideologice, autorul introduce și versuri „cerute” de momentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]