1,700 matches
-
prin nevroza indusă de noile măsuri ale regimului comunist are însă numaidecât o descărcare simbolică, opțiunea maniheistă cap sau pajură devenind una existențială, fără relativizări dialectice. Există printre bărbații care trec pragul casei Sabinei atât bonomul funcționar scăldat în propria banalitate, cât și poetul național, Marcel Wodzicki (Blazej Wojcik), care nu acceptă cu niciun chip concilierea cu noul regim, însă cu adevărat se va impune atenției fetei Bronislaw Falski (Marcin Dorocinski), un mecanic cu alură și maniere de gangster american abia
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
Tonul despre care vorbeam mai sus.) Sunt puțini poeții care izbutesc asta. Ioan Es. Pop e printre cei aleși. Lui și numai lui îi sunt specifice anumite construcții, anumite întorsături, tot atât de imprevizibile ca acelea ale amprentelor digitale. Chiar și în mijlocul banalității, monograma e vizibilă. O mostră e de-ajuns: „dar când ne-am arătat lângă șosea,/ cei treji ne-au spus că el deja trecuse/ și că trecuse-atât de dimineață,/ încât nici nu-l putuseră vedea.” (p. 58) Scrisul lui
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
situația e cam aceeași, atât în Europa, cât și în Statele Unite. Parohiale, funcționând mai degrabă ca niște organizații închise, promovând un limbaj incomprehensibil pentru neinițiați, universitățile au dobândit apanajele sectarismului îngust moștenit din tradiția bolșevică. Reciclând într-o păsărească ridicolă banalitățile domeniului, adepții lui Chomsky, Eagleton, ŽiŽek, Badiou și ai deja clasicilor Derrida și Foucault s-au autocondamnat la marginalitate și insignifianță. Nu trebuie să ne mire că singura lor construcție demnă de remarcat în ultimele decenii e un fel de
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
lor, au curajul de a-și asuma viețuirea: „Fiecare stă ghemuit/ lângă povestea lui/ ca lângă/ un adăpost sigur/ - aici ne-am născut -/ spaima ne aduce merinde și apă./ dincolo,/ în povestea gladiatorului,/ au dat drumul la lei”. Repetabilul și banalitatea sunt acordurile pe care ne înșirăm zilele, mereu egali cu noi înșine în autosuficiență: „Trăim în paradisul aparențelor:/ suntem/ ceea ce credem/ că suntem/ vedem ceea/ ce-am mai văzut/ rătăcim în același trup” (mătasea ne crede nemuritori). Nu reușim să
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
provoacă anamneza celui mai mare dintre ei, o anamneză care are drept cadru arhitectura complicată a zgârie-norilor, a izolării la înălțimi amețitoare în structuri cristaline, de o perfecțiune glacială, a unui om solitar. Solilocviile meditative constituie o colecție frumoasă de banalități, de generalități, cărora doar aerul ceremonial al șoaptei și rama muzicală le conferă o profunzime de împrumut și nu de conținut. Dacă realizăm un decupaj al părților muzicale, și al brumei de text, filmul dobândește paradoxal substanță la un alt
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda obiecției de la început, Russell dovedește bun-simț, considerațiile lui fiind sănătoase și previzibile, de aceea nespectaculoase. Cine le urmează nu va fi mai fericit, ci doar mai cult.
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda obiecției de la început, Russell dovedește bun-simț, considerațiile lui fiind sănătoase și previzibile, de aceea nespectaculoase. Cine le urmează nu va fi mai fericit, ci doar mai cult.
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
și a căzut în lacul Herăstrău. Iar nu demult, un prieten de-al meu a murit otrăvit cu ciuperci”. Doina Ruști rămâne aceeași prozatoare de forță, antrenantă, de o înșelătoare volubilitate, capabilă să scoată efecte ambigui din cea mai ternă banalitate.
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
lui Eliot, ci numai cu unul sonor: Eustache. (O seducătoare introducere în domeniu o constituie antologia lui Șerban Foarță, Mic tratat de pisicologie, Editura Humanitas, 2008). Poemul se naște din fascinație și „reflecție”: instanța producătoare a textului retrăiește, în regimul banalității cotidiene, consternarea lui Montesquieu, cel care se întreba cum e posibil să fii persan. Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar motanul lui autoritar, micul dictator care organizează întregul univers domestic
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
e cel care îți hrănește eul cu ceea ce scrie. [...] Nenorocirea cea mare care se poate abate asupra unui poet e să vrea să scrie, dar să nu o poate face. Să constate că tot ceea ce pune pe hîrtie sunt niște banalități, niște fleacuri, niște zemuri. E mai rău decît să te repeți, pentru că și dacă te autopastișezi, nu o faci ad litteram, ci în trena a ceea ce ai scris.” Dar nici atunci nu-i bine, de aceea vine o vreme cînd
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
tonul emfatic, de declamație apodictică care promite rostirea unor adevăruri definitive, cînd de fapt tăria sunetului are menirea de a ridica pulsul unor idei dezamăgitor de comune. În al doilea rînd, folosirea etimologiilor ca paravan de prestigiu menit a ascunde banalitatea gîndurilor și’în al treilea rînd, cultivarea confuziei lexicale sub pretextul profunzimii de gîndire, grație prejudecății obișnuite că cine scrie prea clar e fie superficial, fie din cale afară de plicticos. Din același tipar face parte și Baudrillard, căci traseul pe
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
a lungul timpului s-a scris tot ce se putea scrie: Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Ioana Postelnicu, Radu Stanca. Negăsind nimic nou de spus, exegetul emite judecăți simpliste, de o banalitate dezolantă. El explică, de exemplu, solemn și plicticos: "Opera poetului nostru național e saturată de gânduri, idei, meditații referitoare la om, la colectivitatea umană (națiunea), la marile probleme ale existenței umane." Multe fraze critice par extrase din lucrările scrise ale
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale. Constantin Abăluță este un poet al singurătății înr-un univers care riscă să îl strivească sub greutatea propriei sale banalități cotidiene. Nimic nu îl înfioară, cenușiul este culoarea care îmbracă golul existențial, zilele curg într-o nesfârșită transă. Universul său este unul minor, al faptelor cotidiene, lipsite de relief, ca la Mircea Ivănescu. Viața în acest univers mereu egal cu
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
autorii trăiesc în America, era firesc ca majoritatea politicienilor aleși să fie americani. Stranietatea e că Thomas Cathcart și Daniel Klein vor să ne convingă că politicienii în cauză nu gîndesc logic și nu se exprimă coerent, deși este o banalitate să critici un politician legîndu-te de incoerența declarațiilor făcute. În fond, politica este arta de a jongla cu posibilul în împrejurări date, și e firesc ca schimbarea împrejurărilor să schimbe automat logica declarațiilor politice. De aceea, adevărul vorbelor politice nu
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
seară, Iustin Parvu a spus: 'E o seara frumoasă!'. Asta pentru că era seara și era frumoasă. Cei care citează din Iustin Pârvu și Arsenie Boca de zece ori dimineața, de zece seară și de trei ori între mese (în general banalități și clișee), folosesc și expresii de genul 'pe îndrăciți îi arde rău la călcâie'. Pace și dulceață!”.
Badea spune că Oreste îl aleargă cu banii de la politicieni by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/67455_a_68780]
-
pure. La fel în una din povestirile lui John Fowles din volumul Turnul de abanos, unde un bărbat dispare fără să lase o urmă și unde detectivul imaginează un scenariu elaborat de acesta până la ultimul detaliu ca refuz al constrângerilor banalității și plictiselii, o evadare cu iz englezesc. La fel în Comoara din Sierra Madre, romanul lui B. Traven colateral firului principal al romanului vine vorba și de o frumoasă, necruțătoare și intrepridă femeie care dispare nu în primejdioasa călătorie făcută
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
Ygor, mamă și fiu, văzută prin filtrul psihanalist-expresionist ce l-a marcat, parțial, și pe Mircea Eliade. Acele vremuri, ale romanelor publicate în serial și ale nuvelelor ample, au apus iremediabil. Revistele culturale de azi, când nu sunt colecții de banalități strigătoare la cer sau organe ideologice cărora li s-a ordonat exterminarea a tot ce nu le convine în viața publică (vezi marxismul deșănțat din „Cultura" sau gargara corect-politic-resentimentară a „Observatorului cultural"), concurează superficialitatea sclipicios-sinucigașă a unor mărci cândva prestigioase
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
parte din ceea ce se cheamă libertatea cuvântului. Dacă se simte insultata și calomniata, doamna se poate adresa instanței. Dacă nu, e liberă să se simtă ultragiata și să-i răspundă. Ori să-l ignore. Iar boii care cască gură la banalitățile ei solemne de pe facebook și care dau share că înecații ar face bine să priceapă că, așa genială cum o văd ei, nici macar Oana Pellea nu e un monument în viață și nu beneficiază în România de statutul din India
Ciutacu: Ăla care a criticat-o pe Oana Pellea e un bou, dar... by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65243_a_66568]
-
e-fectul unor inerții, preju-de-cati, interese, opacități etc. Contextul nefavorabil atît de persistent ne obligă să repetăm mereu ceea ce ar fi trebuit să fie reținut de la început, să insistăm constatînd aceleași neajunsuri care se apără perfid, aruncînd, ele, asupra noastra blamul banalității. Dar cum să ne schimbăm conștiința, în fața unor realități stagnante? Cum să ne prefacem că vedem un joc de culori vii în fața cenușiului apăsător, în cinica să neclintire? Prezumam că asemenea simțăminte îl încearcă și pe Bujor Nedelcovici. Fără a
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
vis sclerozat, șchiop, o poftă animalică de a sugruma și unde nebunia locotenentului Terence doar parțial indusă de drog împreună cu un cinism regal se dezvoltă ca o frumoasă plantă carnivoră din corpul unui cadavru. Gratuitatea actului de justiție, ca și banalitatea răului asupra căruia nimeni nu dramatizează - există o parodie a exercițiul moral, episod absolut burlesc, când polițistul ia un interogatoriu social fetei cu care tocmai întreține relații sexuale în fața prietenului ei stupefiat - decurg din gratuitatea actului estetic generând o stranie
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
noiembrie ’34. Versuri răsfirate pe patru jumătăți de coală încă o dată împăturite, puse pe hărtie împrăștiat, citeț, dar fără nici o linie ori eleganță, cu un creion care se ferește să apese. Nimic nu zgîrie, în această mărturisire de-o frapantă banalitate, în fond, dar avănd claritatea, în surdină, a rugăciunilor inimii. „Ceasuri băteau, șapte, din turnuri ascuțite și... catolice/ clopotele bisericilor din Brașov/ iar eu trezit din măduva adîncă a lemnului de pădure/ coboram în strada Ciocrac la no. 8/ și
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
de mediul stradal într-un joc al proporțiilor diverse, în funcție de umoarea momentană. E la mijloc un cult al artificiului, înălțat de poeții moderni la rang de subiacentă temă uzuală. În atari producții, spiritul se înalță deasupra naturalului, resimțit ca o „banalitate", în favoarea artificiului ce înlesnește imaginea unui oraș ireal, compus din tensiunile formale rezultate dintr-o sumă de asociații și simboluri. Natura anarhică, impură e supusă unei ordini de sorginte vizionară, așa cum se întîmpla de altminteri și-n poezia barocă. Pe
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
dorință: să devină fată și să învețe să danseze. Primul „portret conversațional" aduce în pagină o menajeră profesionistă pe care autorul o însoțește într-o zi de muncă, pătrunzând astfel în case și în intimitatea unor persoane necunoscute. Menajera, în ciuda banalității slujbei, se dovedește specială prin suferința ce o secretă în ființa sa și prin bunătate, semnificația etern-umană surclasând-o pe cea perisabilă, socială. Unui necunoscut este povestea unui bărbat aflat la mijlocul vieții care face o pasiune pentru o fată de
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
Holocaustului. Se știe că, din întreaga ei operă teoretică, din numeroasele ei studii despre originile totalitarismului, despre condiția umană, despre filosofia germană, despre identitatea și cultura iudaică etc., s-a perpetuat și a devenit de uz curent o singură expresie: „banalitatea răului". I s-a reproșat, la vremea aceea că, neprivind răul maxim ca pe o aberație maladivă și excepțională, descriin-du-l ca pe o vinovăție difuză, depersonalizată, i-a deculpabilizat, practic, pe marii criminali de război. Și, de asemenea, că dezavuarea
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena finală a sinuciderii lui Victor Ivanovici ca expresie catartică în absolut a vizionării filmului lui Putilov intrat în circuitul cinematografic devine emblematică asupra dimensiunii poetice și decadente a filmului. Plutind în derivă
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]