723 matches
-
mea?" a apelat el, în disperare de cauză, la o vorbă mare. La care frate-său a izbucnit în râs. "Conștiința? Conștiința ai zis?" Și nu se mai putea opri. "Mă c... pe conștiința ta, i-a strigat mânios și batjocoritor. Ai auzit?" Și a repetat fraza. "Asta fac cu conștiința ta. Conștiința, băiatule, e cel mult o cârpă cu care-ți ștergi pantofii. Doar la asta e bună. Așa că nu mai vorbi prostii. Mai bine pregătește-te de nuntă cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. "Fumezi?" m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bălăriile și cîinii"... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum, dispăruse. Am pătruns în sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrînului: ― Aș vrea să mai facem un joc. ― Cu trișorii... râse el batjocoritor... ― N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-aveam timp de pierdut. A devenit palid și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. ― Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a cumpărat, de la un arab din Ierusalim, o tăbliță ce conține ultimul testament al lui Ibrahim. Făcu o pauză retorică. —Ibrahim Khalil’ullah. Avraam, prietenul lui Allah. Pe chipurile bărbaților se iviră zâmbete sceptice și se auziră mai multe pufnituri batjocoritoare. Asta a fost și reacția mea, fraților. Dar sursa noastră insistă - și vă implor ca nici un cuvânt din ce vă spun să nu părăsească această cameră - că documentul s-ar putea să fie autentic. Fără îndoială, acest bărbat va susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa-i că-i curajoasă? Doamna Reilly privi emoționată spre Ignatius, ca să vadă dacă-i împărtășește părerea, dar nu văzu decât o mustață batjocoritoare. Nu-i nemaipomenit? Așa că știi ce-am făcut, Ignatius? I-am dat un sfert de dolar ș-am spus: „Uite, dragă, du-te și cumpără o jucărie pentru nepoței.“ — Ce spui? explodă Ignatius. Deci acolo merg câștigurile noastre? În timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dacă el și Myrna nu erau sortiți să se dueleze pe câmpul acțiunilor politice, nu le rămânea decât s-o facă pe cel al sexului. Ce lance ar fi putut fi domnișoara O’Hara! Bună de aruncat drept între ochii batjocoritori ai Myrnei. Ignatius se mai uită o dată la fotografie și îi lăsă gura apă. Ce fel de animal avea oare? Seara mai putea fi încă smulsă din ghearele eșecului. Scărpinându-se cu o mână pe cealaltă, se gândi că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să vezi răutatea, o să-l terorizeze pe bietul băiat cu Întrebările și interogatoriile lor. Armanoush n-a zis nimic. Se auzeau niște foșnete ciudate pe fir și a bănuit că maică-sa Își peria părul În timp ce Îi ținea discursul ăla batjocoritor. — Scumpo, de ce nu spui nimic? Sunt cu toții acolo? a Întrebat Rose. S-a auzit un alt foșnet estompat, Însă de data asta lui Armanoush nu i s-a mai părut că semăna cu periatul părului. Suna mai curând ca zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clarinet Într-o formație armenească și dansase Îmbrăcat În costum tradițional, pantaloni bufanți și cămașă galbenă. Își amintea cum pleca de acasă Îmbrăcat În costumele acelea, În timp ce toți ceilalți copii din cartier care nu erau armeni Îl urmăreau cu priviri batjocoritoare. De fiecare dată spera că copiii aveau să uite ceea ce văzuseră sau că pur și simplu n-aveau să-și mai bată capul să râdă de el. Și de fiecare dată greșea. Pe când era Înscris la toate activitățile armenești, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sadovaia. La dreapta ei, peste drum de Haymarket, se înălța Biserica Adormirii Maicii Domnului, ale cărei ziduri se ghiceau după tarabele acoperite cu pânză. Apariția bisericii o liniști, însă mulțimea agitată care umplea piața o privea iscoditor. Cu fețe ostile, batjocoritoare și pline de dispreț, oamenii se întorceau spre ea, râzând și arătând-o cu degetul, deși unii dintre bărbații care acum se amuzau pe seama ei nu și-ar fi permis o asemena purtare când o vizitau la stabilimentul de sub atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în privința asta, erau la fel de vinovați ca niște prunci, ceea ce îl făcu pe Virginski să îi urască și mai mult. Grilajul din ușă se deschise și o rază de lumină fu proiectată pe fața lui Virginski, urmată apoi de un râs batjocoritor. ă Bună, strigă Virginski, acoperindu-și ochii. ă Ce vrei? veni o voce de femeie cu un accent puternic. ă Lilia este aici? Trebuie să vorbesc cu ea. La auzul acestor cuvinte urmară alte râsete asemănătoare. Virginski simți deodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el acuma cu banii? ă Te rog să nu îi spui așa, oftă Lilia brusc. Era un om. Îl chema Steapn Sergheievici. ă Pentru Dumnezeu, sper că nu i-ați cheltuit pe toți pe astea? Porfiri arătă cu o mână batjocoritoare către pereții camerei, uitându-se la Zoia. De ce au ei nevoie, de ce aveți cu toții nevoie, este hrană pe lumea asta. Dacă vă este frică de lumea de dincolo, rugați-vă. Rugăciunile sunt pe gratis și nu costă nimic, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Huang cu lucrarea lui. — Da... În cazul ăsta, dacă dragostea e hrană pentru trup și suflet, atunci Înseamnă că nu există nici dragoste nevinovată? Nu există o colecție pură de acte trecute de iubire. Profund, nu-i așa? zise Kitty batjocoritor. — Hmm... răspunse Charlie serios, dacă ăsta ar fi un muzeu al iubirii, nu ar exista un curator mai bun decât tine. Kitty și Desert Rose izbucniră În râs. — Expoziția cuprinde lucrări cu tentă politică ale unui număr de unsprezece artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
datorită căruia în cele din urmă am scăpat - e drept că numai eu gândeam astfel - de școala de corecție. Un lungan, căruia îi mijise mustața și își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase „ascultă, ceva nemaipomenit, puștiule, cască bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: „Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?” Am văzut negru în fața ochilor în clipa aceea. Vasăzică ajunsesem vrednic de milă? Ne-am despărțit într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea?” a apelat el, în disperare de cauză, la o vorbă mare. La care frate-său a izbucnit în râs. „Conștiința? Conștiința ai zis?” Și nu se mai putea opri. „Mă c.. pe conștiința ta, i-a strigat mânios și batjocoritor. Ai auzit?” Și a repetat fraza. „Asta fac cu conștiința ta. Conștiința, băiatule, e cel mult o cârpă cu care-ți ștergi pantofii. Doar la asta e bună. Așa că nu mai vorbi prostii. Mai bine pregătește-te de nuntă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. „Fumezi?” m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bălăriile și câinii”... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum, dispăruse. Am pătruns în sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrânului: — Aș vrea să mai facem un joc. Cu trișorii... râse el batjocoritor... — N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-aveam timp de pierdut. A devenit palid și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. — Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui ucigașe, Sator Arepo apare, ascultător, la porunca mea. Îl recunosc, și deja bănuiam cine este. E Luciano, curierul cel ciung, pe care Superiorii Necunoscuți l-au destinat ca executor al misiunii mele nelegiuite și sângeroase. — Sator Arepo, Întreb eu batjocoritor, știi tu care este răspunsul final ce se ascunde În spatele Sublimei Anagrame? — Nu, conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-o spui cu cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
altă capelă, pe de-a-ntregul aidoma celei În care mă aflu, și acolo, În fața altui altar, stă Îngenuncheată Cecilia, alături de ea - o sudoare de gheață Îmi perlează fruntea, părul mi se ridică măciucă pe cap - pe cine văd arătându-și batjocoritor cicatricea? Pe Celălalt, pe adevăratul Joseph Balsamo, pe care cineva l-a eliberat din celula din San Leo! Iar eu? În acest moment, cel mai vârstnic dintre călugări Își ridică gluga, și recunosc oribilul surâs al lui Luciano, scăpat cine știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sufletească ce pot conduce, În cazuri extreme, de averi de miliarde, la pierderea totală a laturii umane. Wakefield nu mai fusese de ani de zile atît de bun - de fapt, niciodată nu fusese atît de Încins. O voce pe jumătate batjocoritoare din sală Întreabă: „Și unde ne putem Înscrie?“ Wakefield le dă adresa imaginară de web a școlii: www.școaladeimaginație.com — Vă mulțumesc pentru atenție, doamnelor și domnilor, și sper să vă fi stimulat Îndeajuns. Există Întrebări? O duzină de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se spune că vacile varsă lacrimi când sunt biciuite pe nedrept de către stăpân. Și pe chipul de cal al lui Gaston se citea aceeași tristețe neagră. Ia te uită! Cât e de mare și se poartă ca un copil! spuse batjocoritor unul dintre gangsteri. Era idiotul cu jucăria-n mână. Vorbele lui n-au avut ecou. — Noi suntem... toți... prieteni, li se adresă Gaston, printre sughițuri. Toți... prieteni!... De ce? De ce? De ce? De ce? repetă el la nesfârșit. Japonezii care priveau scena, incapabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cunosc de undeva. Mi-am dat ochii peste cap și-am spus: — Nu-i așa că acum ar trebui să zic „Pun pariu că asta le spui tuturor femeilor“? Nu Încercam deloc să fiu amuzantă. În clipa aceea, aproape că rînjeam batjocoritor. Eram frîntă de oboseală după o zi atît de lungă și n-aveam chef de replici de agățat ieftine. — Nu, vorbesc serios. Îmi pari foarte cunoscută. Eram pe punctul de a-i mai servi o replică, dar bărbatul chiar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaș. Speriat, am luat-o la fugă, înapoi, însă o voce batjocoritoare mi-a atras atenția că alergam în zadar, întrucît altă ieșire din pădure nu exista. Atunci, m-am întors și m-am îndreptat spre foc Fie ce-o fi, m-am gîndit."Degeaba, Galilei, mi-a zis aceeași voce. Trebuie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri după ce îmi voi fi potolit setea... Și acum, gata. Vorbește-mi de Julia. Era frumoasă? XLV ― Nu știu dacă era frumoasă... Ceea ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mea, drept care am mai avut încă iscusința să răspund: - Vreau doar să arăt că am curajul să mă las rănit pentru un prieten care îmi ia apărarea. A urmat un murmur de aprobare. Ariald m-a fixat, iar surâsul său batjocoritor s-a transformat într-un hohot vesel. - Acestea sunt spusele unui longobard, proclamă el solemn, întorcându-se spre ceilalți și arătându-mă cu degetul mare. Toți au fost de acord, lovind masa cu mâinile. Rotari mi-a întins o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]