711 matches
-
din ediția 2009-2010 a evoluat cu predilecție în postul de mijlocaș central, pe atunci în compania lui Mark van Bommel, care deținea postul de căpitan al echipei. În sezonul 2010-2011 și-a conturat imaginea de component de bază al lotului bavarez, pentru care a marcat goluri decisive. După încheierea partidei disputate contra echipei FC St. Pauli (11 decembrie 2010), Bastian Schweinsteiger și-a anunțat, la stația de amplificare a stadionului, prelungirea contractului cu clubul münchenez până în anul 2016 (30 iunie). După
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
a anunțat, la stația de amplificare a stadionului, prelungirea contractului cu clubul münchenez până în anul 2016 (30 iunie). După titularizarea lui Philipp Lahm în postul de căpitan, lui Schweinsteiger i se atribuie tot mai adesea titulatura de vicecăpitan al formației bavareze. În timpul meciului retur contând pentru calificarea în fazele superioare ale Champions League, disputat împotriva echipei SSC Napoli la sfârșitul lunii noiembrie 2011, Bastian a suferit o fractură de claviculă, ceea ce a determinat absența sa de pe terenul de fotbal până în februarie
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
este 7, identic cu cel al fratelui său la echipa națională. Pasiunea comună a celor doi, după schi, este golful. O altă disciplină sportivă preferată de Bastian Schweinsteiger este baschetul, prin intermediul căruia a legat o trainică prietenie cu vedeta clubului bavarez Steffen Hamann. A fost desemnat totodată membru de onoare al fanclubului "Bigreds", din care fac parte suporteri ai baschetului bavarez. Bastian își manifestă adesea entuziasmul după marcarea unui gol imitând o aruncare la coș. Din luna mai 2007 până în iulie
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
O altă disciplină sportivă preferată de Bastian Schweinsteiger este baschetul, prin intermediul căruia a legat o trainică prietenie cu vedeta clubului bavarez Steffen Hamann. A fost desemnat totodată membru de onoare al fanclubului "Bigreds", din care fac parte suporteri ai baschetului bavarez. Bastian își manifestă adesea entuziasmul după marcarea unui gol imitând o aruncare la coș. Din luna mai 2007 până în iulie 2014 a fost logodit cu fotomodelul Sarah Brandner, cu care a locuit la München. În luna februarie 2015, avocata jucătorului
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
poate observa, din anul 2014, următoarea afirmație atribuită lui Bastian Schweinsteiger: „Cred, pur și simplu, că divinitatea face parte din jocul vieții mele”. Nu sunt mulți fotbaliști, chiar și de prestigiu, care să intre în grațiile conducătorului statului. Dar stoperul bavarez este, încă de ani buni, jucătorul preferat al cancelarului Germaniei, Angela Merkel, care aproape că nu ratează niciun meci al naționalei. În astfel de ocazii, șeful guvernului german își face timp să socializeze cu Bastian, să-l încurajeze și să
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
A Treia Coaliție, pentru a-i învinge pe francezi. Atunci când Bavaria s-a alăturat Franței, austriecii, cu o armată de 80 000 de oamenii sub generalul Mack, au invadat prematur, pe când rușii, comandați de Kutuzov, încă mărșăluiau prin Polonia. Forța bavareză, compusă din 21 500 de oameni sub generalul Deroi, a reușit să scape cu greu. Decizia lui Napoleon de a-și îndrepta armata asupra inamicului a fost luată imediat. Acest ordin a fost executat cu o rapiditate și exactitate de
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
al II-lea. Această reședință de vânătoare conținea o casă mică din lemn, cunoscută sub numele de "Königshäuschen" (căsuța regelui) pe care Ludovic al II-lea o cunoștea încă din copilărie, atunci când și-a însoțit tatăl la vânătoare în Alpii Bavarezi. După ce tatăl său a murit în 1864, el a moștenit "Königshäuschen" și începând din 1869 a început să o extindă adăugând aripi adiționale sub conducerea arhitectului curții ("Hofbaudirektor"), Georg Dollmann. În cele din urmă, el a decis în 1874 să
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
altar și, prin urmare, glorifică regatul lui Ludovic al II-lea. Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră sunt: Grădinile din jurul castelului Linderhof sunt considerate unele dintre cele mai frumoase creații ale arhitecturii peisagiste historiciste proiectate de grădinarul curții bavareze (Hofgärtner) Carl von Effner. Parcul combină elemente formale ale stilului baroc sau ale Renașterii italiene cu peisaje similare grădinei englezești. În grădinile castelului se află un tei înalt "Tilia platyphyllos" cu vârsta de 300 de ani, unde se crede că
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
de Henric al II-lea de Bavaria. În 984, cehii au preluat Meissen iar în același an, Henric al II-lea a renunțat la pretenția sa asupra tronului german. Probabil în 985, domnitorul polonez și-a încheiat sprijinul pentru ducele bavarez și s-a mutat de partea Imparatului. Se crede că motivația lui Mieszko a fost amenințarea intereselor sale asupra rebeliunii slavilor Polebian. Revoltele erau o problemă atât pentru Polonia și Germania, cât și pentru Boemia. Un an mai târziu, conducătorul
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
supraviețuit Revoluțiie franceze.<br> De la eliberearea ei din "Tour du Temple" în 1795, Prințesa Marie Thérèse a trăit la curtea austriacă. Cuplul nu a avut copii. În aprilie 1800, Louis Antoine a preluat comanda unui regiment de cavalerie în armata bavareză și a luat parte la bătălia de la Hohenlinden (1800) împotriva francezilor, arătând unele abilități militare. La începutul anului 1801, Țarul Pavel a făcut pace cu Napoleon Bonaparte și curtea franceză aflată în exil a plecat la Varșovia, atunci controlată de către
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității. Frick a fost de profesie avocat. A studiat dreptul la München, Göttingen, Berlin și Heidelberg, absolvite în 1901 . A participat la puciul hitlerist din noiembrie 1923, în timp ce lucra la poliția bavareză, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare în 1924. În 1933 Hitler, care fusese proaspăt numit cancelar, l-a numit Ministru de Interne al Reichului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1943, când a fost numit Protector al
Wilhelm Frick () [Corola-website/Science/314203_a_315532]
-
Germania au fost foarte puțini și nu au avut o armată proprie, ci s-au alăturat fie lorenilor, fie frisonilor. Explicația ne-o dă cronicarul Ekkehard von Urach: Această chemare a produs puțină impresie asupra francilor răsăriteni, a saxonilor, turingilor, bavarezilor și alamanilor, din cauza acelei rupturi dintre cler și imperiu, care, începând din timpul papei Alexandru, a făcut vai! Să ne dispretuim și să ne dușmănim, atât noi pe romani (pe papă), cât și romanii pe noi. Apoi, Germania ferită de
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
în sferturile Cupei UEFA 2005-2006. În iulie 2009 a semnat un contract pe trei sezoane cu TSV 1860 Munchen, club din liga a doua germana, cu un salariu de 200.000 de euro anual. Odată cu intrarea în faliment a clubului bavarez, în iulie 2011, a semnat, liber de contract, cu formația Kerkyra din prima ligă din Grecia. După un tur de campionat în care nu a reușit să se impună în Grecia, Florin Lovin începe o aventură în campionatul austriac, unde
Florin Lovin () [Corola-website/Science/314781_a_316110]
-
a muntelui Großer Rachel (Roklan) (1.453 m) lângă Medvědí hora din Roklanský, curge spre nord-vest la Zwiesel confluează Regenul Mare cu Regenul Mic luând naștere „Regenul Negru” care între Regen și Viechtach traversează o regiune relativ pustie numit „Canada bavareză” în această porțiune cursul rapid al râului este adecvat canotajului, având loc aici și câteva accidente mortale, din anul 2008 au crescut măsurile de siguranță. După Viechtach Regenul Negru alimentează lacurile de acumulare Höllensteinsee și Blaibacher See. „Regenul Alb” are
Regen (râu) () [Corola-website/Science/314977_a_316306]
-
Hainaut au întreținut legăduri puternice cu conții de Flandra și Olanda. Teritoriile au fost conduse sub forma unor uniuni personale de mai multe ori, între 1067-71 si 1191-1246 și respectiv între 1299-1436. Între 1356-1429 Comitatul hainaut intră în posesia casei bavareze de Wittelsbach, fiind astfel in uniune personală cu ducatul Bavaria-Straubing. În 1436, Jacqueline, Contesă de Hainaut și Olanda moare fără a lăsa moștenitori. Domeniile sale îi revin lui FIlip al III-lea de Burgundia intrând astfel în componența Țărilor de
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
caracter discutabil, cel puțin pe termen scurt. A fost înființat un stat independent grec, dar Franța, Anglia și Rusia și-au arogat un rol major în viața politică a țării. În plus, în fruntea statului a fost adus un monarh bavarez, iar armata a fost formată în mare parte din mercenari. Țara a fost devastată de zece ani de lupte interne, care a produs valuri succesive de refugiați. Proprietățile turcilor au fost părăsite, ceea ce a necesitat o serie de reforme agricole
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Karl-Theodor Maria Nikolaus Johann Jacob Philipp Franz Joseph Sylvester zu Guttenberg (n. 5 decembrie 1971 la München, Germania) este un baron german și politician bavarez (Uniunea Creștin-Socială din Bavaria, "CSU"). Face parte din familia nobilă franconă zu Guttenberg, atestată încă din 1149, cu reședința în Guttenberg (Oberfranken). A fost membru al parlamentului german Bundestag. Între 28 octombrie 2009 și 1 martie 2011 a fost ministru
Karl-Theodor zu Guttenberg () [Corola-website/Science/317976_a_319305]
-
ulterior se mută în 1916 la München. Aici duc o viață plină de lipsuri. urmează fără prea mult interes școala reală Luitpold. După luarea bacalaureatului, pentru a-și ajuta financiar familia, apare pe scena unui teatru clandestin din München. Actorul bavarez Ernst von Possart (1897-1921) îl sfătuiește să renunțe la planurile lui de a deveni actor. La șase luni după acest incident este remarcat ca talent și este angajat de Richard Gortner, directorul teatrului din Breslau (azi Wrocław). Cu puțin înainte de
Heinz Rühmann () [Corola-website/Science/322964_a_324293]
-
Austriei și a împărătesei Elisabeta a Austriei ("Sisi"). Ziarul "New York Times" a scris că el a fost nepotul favorit atât al bunicului matern împăratul Franz Joseph cât și al bunicului patern, Prințul Leopold al Bavariei. Georg a intrat în armată bavareza că locotenent secund (germană: "Leutnant") cu o zi înainte să împlinească 17 ani, la 1 aprilie 1897; a fost asignat regimentului de infanterie Leib. La 8 februarie 1903, a fost promovat la rangul de prim locotenent (germană: "Oberleutnant") și reasignat
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
vârsta de 86 de ani. În timpul Primului Război Mondial, Georg a luptat atât pe Frontul de Vest (inclusiv în Bătălia de la Arras (1914) și Bătălia de la Ypres (1914)) cât și pe Frontul de Est. A început războiul că comandant al trupelor mecanizate bavareze și în cele din urmă a servit sub comanda generalului Erich von Falkenhayn în Palestina. A fost decorat cu clasa I și clasa a II-a a Ordinului Crucea de Fier și la 14 decembrie 1917 a ajuns la gradul
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
Prințesa Elisabeta de Bavaria () (8 ianuarie 1874 - 4 martie 1957) a fost membră a casei regale bavareze de Wittelsbach. A fost cunoscută drept Prințesă de Bavaria până în 1918. Elisabeta s-a născut la Munchen, Bavaria, ca primul copil al Prințului Leopold al Bavariei și al soției acestuia, Arhiducesa Gisela a Austriei (fiica împăratului Franz Joseph I al
Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria () [Corola-website/Science/323994_a_325323]
-
Saxoniei. Bavaria nu are o autonomie mai mare decât celelalte landuri. Interesele Bavariei sunt reprezentate de delegații landului în Bundesrat (Consiliul Federal al Landurilor), unde sunt discutate interesele specifice ale landurilor în raport cu celelalte landuri, precum și în raport cu federația. Ca o particularitate bavareză, Uniunea Creștin Democrată (CDU) nu activează și nu depune liste de candidați în Bavaria, la fel cum Uniunea Creștin Socială (CSU) își limitează activitatea la teritoriul Bavariei. În mod tradițional CDU și CSU sunt parteneri de coaliție la nivel federal
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
sud de Dunăre, unde populația locală era celtă (îndeosebi celții vindelici). După dezmembrarea Imperiului Roman, din populația locală celto-romană și imigranții germanici veniți din nord precum și din resturile din epoca migrațiilor popoarelor provenite din estul Europei s-a format populația bavareză, vorbitoare de dialecte germanice și creștinată începând din secolul al VII-lea, în urma misionariatului unor călugări irlandezi. Din anul 555 este amintit principatul dinastiei de principi ziși "Agilolfinger", peste care au venit francii în timpul dinastiei merovingiene. Monarhul merovingian cel mai
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Agilolfinger", peste care au venit francii în timpul dinastiei merovingiene. Monarhul merovingian cel mai de seamă, Carol cel Mare, îl înfrânge în 788 pe prințul Bavariei Tasilo III, ceea ce înseamnă sfârșitul acestui principat.Dezmembrarea Imperiului carolingian dă din nou posibilitatea prinților bavarezi să devină independenți, procesul fiind grăbit de atacurile ungare începând cu anul 862. Principele Bavariei, "markgraf"-ul (margraf, marchiz) Luitpold von Bayern, cade în Bătălia de la Pressburg (907), fiind învins în lupta cu ungurii.Urmează pe tron fiul lui, Arnulf
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
cu ungurii.Urmează pe tron fiul lui, Arnulf I. După victoria decisivă în alianță cu monarhul saxon Otto I cel Mare împotriva ungurilor la Lechfeld, lângă Augsburg (fostul municipiu "Augusta vindelicorum"), de la 10 august 955, urmează un val de colonizare bavareză spre est cu obținerea unor teritorii ce aparțin astăzi părții vestice a Austriei, Istria și Craina. Conflictele cu împărații germani ottoni (dinastia fondată de Otto cel Mare) duce din nou la o dependență a Bavariei față de monarhia germană. În 976
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]