627 matches
-
supraveghere permanentă, așa că am stat mai tot timpul cu ea. Nu aveam când să învăț și mi-am întrerupt facultatea un an. Ca și când toate acestea n-ar fi fost de ajuns... Midori s-a oprit în mijlocul propoziției, și-a pus bețișoarele jos și a oftat. Cum naiba am ajuns să discutăm lucruri atât de îngrozitoare? — Toată povestea ta a pornit de la sutien, am zis. — Da, așa e. Te rog să mănânci toată porția aceea de dashimaki, a zis Midori, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să învăț puțin câte puțin despre bărbați. Midori și-a adus un pachet de Marlboro și și-a aprins o țigară. — Când pornești de la zero, ai multe de învățat. — Așa o fi. — A, era să uit! Vrei să aprinzi un bețișor de tămâie pentru sufletul tatălui meu? Am mers cu Midori în camera în care se afla altarul budist al familiei și am aprins un bețișor de tămâie în fața fotografiei tatălui ei. Mi-am împreunat apoi mâinile a rugăciune. — Știi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai multe de învățat. — Așa o fi. — A, era să uit! Vrei să aprinzi un bețișor de tămâie pentru sufletul tatălui meu? Am mers cu Midori în camera în care se afla altarul budist al familiei și am aprins un bețișor de tămâie în fața fotografiei tatălui ei. Mi-am împreunat apoi mâinile a rugăciune. — Știi ce-am făcut zilele trecute? M-am dezbrăcat în pielea goală în fața fotografiei tatălui meu. Am scos totul de pe mine și m-am așezat în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rog să-mi confirmi că nu visez, spuse Reiko, atentă la ceea ce făceam. — Este sută la sută sukiyaki adevărat... dacă iau în considerare experiența mea de bucătar, am afirmat eu. Fără să mai scoatem o vorbă, am atacat sukiyaki-ul cu bețișoarele, am băut bere și apoi am mâncat orez. Atras de mirosul de mâncare, s-a apropiat de noi un pescăruș și i-am dat și lui niște carne. După ce am mâncat pe săturate, ne-am rezemat de stâlpul verandei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trecut apoi la Beatles și a interpretat la chitară Pădurea norvegiană, Yesterday, Michelle și Something. După aceea a cântat Here Comes the Sun și apoi doar la chitară The Fool on the Hill. Eu mi-am făcut datoria, aliniind șapte bețișoare de chibrit. — Șapte melodii, zise Reiko, sorbind din paharul cu vin și fumând iar o țigară. Indivizii \știa chiar știau ce înseamnă tristețea vieții și blândețea. „Indivizii \știa“ erau, desigur, John Lennon, Paul McCartney și George Harrison. Reiko a inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
singur număr: În orice fel ai fi Încercat să privești situația, nu puteai scăpa de sentimentul că erai supus unei nedreptăți ce nu putea fi corectată. În orice caz, Zeliha a cumpărat niște scorțișoară, nu sub formă de pudră, ci bețișoare. Vânzătorul i-a oferit un ceai, o țigară și o pălăvrăgeală, iar ea le-a acceptat fără rezerve pe toate trei. În timp ce stătea acolo trăncănind, ochii ei cercetau nonșalant rafturile, până când s-au oprit asupra unui serviciu de ceai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Turciei la un liceu particular. Mânca Întotdeauna sănătos și echilibrat și Își purta părul strâns perfect Într-un coc răsucit pe ceafă din care nu scăpa nici o șuviță rebelă. — Ai fost la bazar? De ce n-ai cumpărat și niște bețișoare de scorțișoară?! Ți-am spus de dimineață că o să avem la cină budincă de orez și că nu mai avem În toată casa nici un fir de scorțișoară ca să presar pe ea. Banu Încruntă din sprâncene Între două Îmbucături de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pâine cu pâine. A nu mânca pâine la masă era un păcat În toată regula pe care Allah l-ar fi putut ierta, Însă Banu cu siguranță nu. Zeliha strânse din buze și tăcu, amintindu-și abia acum de soarta bețișoarelor de scorțișoară. Ocolind Întrebarea, Își puse un ardei umplut În farfurie. De fiecare dată putea ghici foarte ușor cine gătise ardeii - Banu, Cevriye sau Feride. Dacă Îi gătea Banu, ardeii erau umpluți din belșug cu tot felul de chestii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la aceeași oră în fiecare zi, cea care o exaspera pe Henrietta cu firea ei responsabilă și conduita de cercetaș. Dar iată că Fran era cea care stătea aici, în acest budoar în alb și albastru, așteptând să afle dacă bețișorul pe care tocmai urinase avea să-și schimbe culoarea, complicându-i astfel viața peste măsură, sau dacă avea să aducă singurul ton de galben din încăpere. Dumnezeu, care participase fără îndoială la un curs cu tema „Să colorăm frumos“, alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și schimbe culoarea, complicându-i astfel viața peste măsură, sau dacă avea să aducă singurul ton de galben din încăpere. Dumnezeu, care participase fără îndoială la un curs cu tema „Să colorăm frumos“, alese varianta care se asorta cu ansamblul. Bețișorul se făcu albastru. Albastru, adică pozitiv. Fran simți o gheară înfigându-i-se în inimă și răsucindu-se. Nu numai că era însărcinată, dar, ceea ce era îngrozitor, cu mult mai îngrozitor, era că n-avea idee cine era tatăl: Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
timp de douăzeci și patru de ore. Se șterge cu un prosop curat, apoi se unge pe dinafară și pe dinăuntru cu zeama de lămâie și sare. Turnăm puțin ulei într-o tavă, peste ulei punem pe lățimea tăvii cinci sau șase bețișoare și peste bețe, punem purcelul ca să nu se prindă de tavă. În interiorul purcelului, introducem o sticlă de șampanie ca să stea purcelul drept, apoi încingem cuptorul, ungem purcelul cu ulei și dăm la copt, timp de două ore, până la două ore
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
oțet, 300 g suc de roșii, 300 g ulei Se toacă bine carnea, se amestecă cu orezul spălat, ceapa tocată mărunt și călită, se adaugă mirodenii, verdeață, apoi se rulează sarmalele și se așează în oală în care se pun bețișoare unul lângă altul, apoi se așează frunze tocate mărunt, peste care punem sarmalele și în loc de apă, la fiert punem 2 l de vin alb. SARMALE ÎN FOI DE CEAPĂ Se pun patru cepe mari opărite în apă cu sare, pentru
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
fie cuprinși toți în sirop. După ce au lăsat zeamă, punem gogoșarii în borcane, intercalăm printre ei frunze de țelină și rădăcini de hrean. Deasupra punem, în fiecare borcan, boabe de piper, enibahar, muștar și câte o foaie de dafin. Punem bețișoare și turnăm siropul, apoi legăm borcanele și le dăm la beci. GOGOȘARI MURAȚI 10 kg gogoșari, 1 kg zahăr, 1 l de ulei, 1 l de oțet, 6 linguri de sare, piper, foi de dafin, boabe de muștar, frunze de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
în borcane frunze de țelină și hrean, apoi gogoșarii umpluți cu buchețele de conopidă și, alternativ, gogoșarii umpluți cu struguri. Printre ei, punem iar frunze de țelină și rădăcini de hrean. Deasupra punem boabe de muștar, frunze de țelină, hrean, bețișoare, apoi turnăm baițul fierbinte. Legăm borcanele și le dăm la beci. MURĂTURI ASORTATE 9 l de apă se fierb cu 300 g sare mare, 100 g zahăr, foi de dafin, piper și boabe de muștar. În borcan, se pun, la
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
în general după tehnici importate din China, complicate amestecuri din diferite feluri de tămâie: este vorba de substanțe rășinoase provenite din arbori exotici precum aloe, combinate cu miere și diverse plante și, apoi, solidificate sub formă de cuburi sau de bețișoare. Sunt arse în recipiente speciale, nu numai pentru a parfuma mătăsurile folosite la kimono-uri, ci și pentru a purifica atmosfera din casă sau în tratamentul anumitor boli (în temple, bineînțeles, se folosesc în timpul ceremoniilor religioase, atribuindu-li-se diferite proprietăți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parfumuri este, ca de atâtea ori la acest popor al paradoxului, ambivalentă. Diferite forme de tămâie se folosesc și acum pentru ambient, deși, din câte am văzut, ele sunt mai ales populare printre străinii care vor să aibă experiența vestitelor bețișoare aromate tradiționale, decât printre japonezi. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de parfumuri, japonezii sunt extrem de circumspecți. Marea industrie internațională a parfumurilor a eșuat pe piața japoneză și, doar în ultima vreme, se pare că gustul tinerilor a început să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
decât să întruchipeze eidos-ul anotimpului la tine în farfurie. Să îți aducă, redus la esență, în adevărul său etern care, pentru că poetul ne avertiza de mult, este inseparabil de frumusețea eternă, universul la o aruncătură de braț. În speță, de bețișor japonez. Să nu simți că execuți un gest banal, dar indispensabil naturii tale umane, acela de a îngurgita vitaminele, proteinele, lipidele, glucidele necesare susținerii vieții, nu, să simți că atunci când duci spre gură gingașa prăjitură care anunță toamna, modelată în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o tartă enormă făcută de ea, ca un chec pufos, pudrat cu zahăr și lansând în aerul rarefiat al casei efluvii de șofran. Trebuie să o ia totuși, jeleul transparent, miniatural, imitând discret un fulg de zăpadă, îi scapă printre bețișoare, ninge pe tatami; aici, mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind, rădăcini de lotus, gobo, kamaboko pastă de pește, daikon ridiche
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit din eroismul propriei hotărâri de a forța apartenența la grup, de a consfinți cu orice preț devenirea întru ceilalți. Ea zâmbea acum asemenea nouă, fericiților, așezaților, degetele i se mișcau mânuind bețișoarele. Oricine altcineva ar fi privit-o, de pe latura opusă a mesei, chiar de pe latura noastră în afară de mine, care eram alături nu ar fi detectat nimic suspect, ea mânca și își mișca brațele asemenea nouă, ca și cum ar fi stat pe scaun
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor lung, cu cealaltă mână, la intervale neregulate, peste genunchii întinși, acoperiți cu un pled. „Și mie.“ „M-am gândit la o mulțime de lucruri despre care am fost convinsă că va trebui să-ți vorbesc...“ „Da. Și eu.“ „Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se petrece cu mine...“ „Cred că știu...“ „Simt nevoia să vorbesc pentru că știu că n-am să mai scap. Mă simt mai bine acum. Dar pe urmă n-o să mai fie așa.“ Se uita drept în față, arătându-i cu bețișorul lung și subțire să se așeze în celălalt șezlong, dar el s-a ghemuit pe marginea de ciment a terasei, cât mai aproape de ea, la picioarele ei. Nu scotea nici o vorbaă. „Taci?“, a întrebat bătrâna doamnă. „Ascult mai departe.“ „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N-are rost.“ „Atunci?“ „O să treacă și asta.“ „E același lucru. De ce fugi?“ „O să scăpați“, a zis după o pauză, foindu-se, privind-o târziu, chiar în clipa în care bătrâna doamnă izbucnea cu energia arătată pe vremuri, izbind cu bețișorul lung în propriii genunchi acoperiți de pled și apoi în umărul lui, aflat alături: „Uită-te la mine! Minți!“ A urmat o pauză în care s-au înfruntat numai privirile și nici unul n-a spus nici o vorbă: doi cocoși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-a simțit ceva mai bine, a reușit să se dea jos din pat și să iasă pe terasă, la soare. Deși în orice clipă... S-a oprit brusc, ecoul ultimelor vorbe a plutit o vreme în jur. Descria cu bețișorul subțire cercuri și linii pe pledul ce-i acoperea genunchii, privea undeva, drept înainte, printre frunzele prăfuite ale gutuilor, de un verde sur, galben, portocaliu, purpuriu, un amestec strălucitor de culori calde și aprinse, forme evanescente, curbe, frunze spiralate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]