3,939 matches
-
ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care a făcut-o. Noi toți trebuie să ne acceptăm partea noastră din vină. Noi ne putem descurca cu vidul. Îl cunoaștem prea bine ca să ne poată schilodi. Dar e atît de rece. Încălzirea centrală pare să se fi stricat. Becul de semnalizare s-a stins. Carole știa cum s-o repare. Noi, eu, ne gîndim s-o punem de-un foc, dar mi se pare prea mult: să aduc cărbunii, să găsesc chibriturile (există oare un pachet nou?), ațîțarea focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gimnastică de Înviorare, mișcându-mi mâinile și picioarele În ritmul bătăilor unei tobe, Într-un spațiu infim de câțiva zeci de centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care i s-au părut reci ca gheața, i-a șters câteva broboane de sudoare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de gaze . Am făcut sex pe bancheta din bucătărie, pentru că nu las nici o femeie să pășească dincolo de pragul ei. Femeia, trecută binișor de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră rece și umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iar patul de campanie era tare, rece și parcă umed. Mă durea rău stomacul, fără îndoială din cauza băuturii din seara anterioară. Sau încă nu se terminase seara anterioară? M-am ridicat, mi-am luat halatul și am aprins lumina. Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o mână mare cât pentru doi. — Knisch, nu te-am văzut de un secol! Fruntea Îi lucea În lumina becului de deasupra ușii. Niște molii executau un dans sălbatic În lumina goală. — Ce se Întâmplă pe-aici? La Crama Albastră rareori se Întâmplă ceva și dacă, ocazional, se Întâmplă totuși ceva, niciodată nu e de bine. —Rigoberto cântă. Gertie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răbdare, vă rog, și ultima bobină va fi În proiector. M-am răsucit și mi-am dat seama că estimase corect: cu un sunet Încordat, capătul filmului se strecură În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase un oftat scârbit de ușurare, am realizat că spectatorii Își dăduseră seama de prezența unui oaspete nepoftit În camera de proiecție. Stegemann cel puțin părea s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dădu din cap Înțelegător de-acolo de unde stătea, În fața unei lămpi care radia, mare cât un soare. Diferite umbre Îi alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur de sticlă stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate de periculos. Treptat, mi-am dat seama că nu doar părea, ci chiar era o insectă țintuită. Era clar că becul lumina atât de febril, pentru că larva se zvârcolea din cauza durerii. Cu cât o contemplam mai mult, cu atât mi se părea o copie a monstrului care tocmai a fost scos din mine - dar mai mică cu câteva numere. Osram, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe care scrie HOTEL). Îmi unge pula cu Drake’s Daredevil Cupcake (ciocolată umplută cu cremă albă) și apoi se apucă s-o mănânce fărâmă cu fărâmă. Îmi toarnă sirop de arțar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câte o casă locuită de goi - și apoi ajung în Irvington și e ceva de groază: nu numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toate înclinațiile porcoase și toate dorințele abjecte. Ușa de la baie (neîncuiată!) se va deschide brusc și iată-l pe mântuitorul omenirii cu frișca prelingându-i-se pe bărbie, cu ochii cât cepele, trăgând salvă după salvă din făcăleț, în direcția becului din tavan! A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-o bună zi o să mă trezesc înlănțuit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îmi pare rău. N-am vrut... Apoi brusca oprire a trenului Îi desfăcu unul de altul. — Ce e? Întrebă ea. — O gară. — De ce trebuia să apară tocmai acum? Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
renunță la orice tentativă de a-l mai ajuta și Încercă să se refugieze În trecut, fugind din fața propriilor temeri, astfel Încât dacă și-ar fi putut gândurile unul altuia, hala s-ar fi umplut cu un amestec foarte ciudat. Sub becurile colorate ce formau titlul spectacolului It’s a Baby, un preot Își trecu sutana peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un mic întrerupător, iar ferestrele minuscule se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece, tip pistol, din ceramică. Fără duză de pulverizare. Frigiderul ce marcă era? mă întreabă Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră, din Noua Anglie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]