470 matches
-
-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii triple, cu beregata tăiată de foarfecele pe care-l ținea Încă Între genunchi. Murise ca un legionar roman. „De data asta, Își spuse Rowe În sinea lui, l-am omorît cu adevărat“. Și parcă-l auzi din nou spunînd la telefon: „În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei prezenți nu putea răzbi pînă acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva la o scenă asemănătoare... — Stai locului! Îl repezi domnul Prentice. Apoi, Întorcîndu-se cu fața spre doamna Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doar să Întreb... — Cere la Scotland Yard o mașină rapidă, se adresă domnul Prentice agentului. Numai Dumnezeu știe ce-o fi făcînd poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum. Ai grijă ca doamna să nu-și taie beregata, mai avem nevoie de ea. Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile, printr-un glas oarecare care-ar fi spus, bunăoară: „Aici Banca Westminster“... Își aminti, deodată, că domnul Cost nu rostise nici un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am aflat adresa după numărul de telefon pe care l-a format Cost - ți-a telefonat cu o clipă Înainte de a-și tăia beregata. — E groaznic! Nici nu știam că erai acolo. — Spunea: „Nu mai am nici o speranță... În ceea ce mă ce privește, nu mai am nici o speranță“... Stăteau amîndoi În vestibulul acela strîmt și urît, ca și cum n-ar fi avut rost să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone În cămașă de forță; nu făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar ști el ce gândește Rainer în momentul ăsta! Rainer gândește: ce ți‑aș mai trece un cârlig de măcelărie prin beregată. Fiul de farmacist habar n‑are de toate astea și de aceea nici nu‑i e frică, Rainer, în schimb, e mândru că s‑a gândit la ceva așa de brutal. În curând o să se și realizeze, astfel că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge Îi țâșnea din beregata spintecată, șuierând. Ar fi vrut să strige dar răsuflarea și sângele i se amestecau Într-o spumă negricioasă. - Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să mor, barem să Împart și eu niște lovituri, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
glas urât de afară. Ăștia s-au trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub el, nu mi-am mai găsit sulița. Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu amândouă mâinile de beregată, iar printre degete i se scurgeau pârâuri groase de sânge. M-am repezit și i-am săltat de jos toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi luă amândouă picioarele de sub mine. Ca doi bulumaci, ne-am prăvălit la pământ și Scept ajunse deasupra. N-aveam ce să mai facem, nici el cu sulița, nici eu cu bâta, așa că ne-am grăbit să ne apucăm de beregate. Ne-am rostogolit. El Îmi mai trase o lovitură de genunchi, căutând vintrea, dar reușii să strâng coapsele. Atunci, l-am mușcat de gât, cu putere, numai că Scept ăsta era tare puternic și, uitând parcă de durere, se smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de genunchi, căutând vintrea, dar reușii să strâng coapsele. Atunci, l-am mușcat de gât, cu putere, numai că Scept ăsta era tare puternic și, uitând parcă de durere, se smulse dintre dinții mei. Sângele prinse a-i curge din beregată, Împroșcându-mi fața, dar blestematul reușise să-mi treacă un braț pe după gât, În timp ce cu celălalt mă apăsa pe bărbie, gata-gata să-mi dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care mă scosese de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încât nu mai făcu nimic când m-am urcat călare pe el - atunci am dat peste o piatră de mână ascuțită și mi s-a părut că lucrurile se potriviseră prea bine parcă. I-am proptit piatra cu ascuțișul În beregată. Buimăceala Îi trecuse, dar era prea târziu. Mă privi În ochi și rânji din nou. - Ce-ai avut de n-ai vrut s-o lași să tragă cu arcul? mă Întrebă, cu privire licăritoare. Aș fi putut să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu unul ca el. Pufni În râs. - Păi dacă-i pe-așa, de ce ți-ai bătut joc de Logon, câine spurcat ce ești? - Tot nu pricepi? Krog nu are Încotro, i-am spus și i-am Împlântat piatra ascuțită În beregată, că doar pentru asta alesese Moru un ucigaș să plece la drum. Și, În acea clipă, am auzit un tunet care s-a rostogolit peste tot cerul, după care deodată Începu să ningă cu fulgi deși, mari și grei. 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sunt ținute și câteva cazuri extrem de periculoase - bolnavi mental, înțelegeți - în condiții de maximă securitate. — Și ce-i cu asta? Se pare că azi după-amiază a avut loc o evadare, a fugit unul din acești bolnavi - un criminal care spintecă beregate: un ucigaș care omoară fără milă și remușcare. Ce crimă! Viața omului care are ghinionul să-și încrucișeze drumul cu al lui într-o noapte n-ar mai dura nici o oră! — Dar, domnule sergent, ospiciul se află la peste treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lumina lunii au putut vedea tot. Tudose a ieșit să vadă ce se întâmplă căci a fost strigat să iasă afară. Iar cum a apărut în curte a și fost înhățat de huligani și culcat la pământ, i-au tăiat beregata cu un răzuș, lăsându-l mort în ogradă. Lui Ion Burdun i-au cerut banii de pe boi, iar lui Pleșu, banii de la prăvălie. Oamenii satului au fugit care cum au putut în liziera pădurii. Zorii zilei au găsit două familii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
destul de calm. Dădu la o parte pătura de pe capul indianului. Când Își trase mâna Înapoi, era umedă. Se urcă pe marginea patului de jos, cu lampa-n mână, ca să vadă ce s-a Întâmplat. Indianul zăcea cu fața la perete. Își tăiase beregata dintr-o parte-n cealaltă. Sângele se strânsese Într-o băltoacă, acolo unde greutatea trupului său Îndoise scândurile patului. Capul i se odihnea pe brațul stâng. Briciul deschis căzuse pe pătură. — George, scoate-l pe Nick afară, spuse doctorul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prima oară când vii într-un amfiteatru... Te-am văzut, știi? Îi recunosc imediat pe cei care vin pentru prima oară la munera. Se tem, ca și tine. Păreai un șoarece muiat în ulei când ai văzut cum îi tăiau beregata lui Rubrus. Eu am pariat pe adversar și am câștigat o grămadă de bani, zise mândru, arătându-i un pumn de monede. Își puse pe genunchiul lui Valerius mâna cu unghii negre și îi povesti că, în cei cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privea pierdut spre arenă. Mulțimea începu să strige, reclamând dreptul ei de a hotărî dacă învinsul va trăi sau va muri, fiindcă nici un gladiator nu avea voie să ucidă fără asentimentul publicului. Arbitrul interveni, împiedicându-l pe Skorpius să taie beregata adversarului. Un medic și două ajutoare veniră și-l obligară pe Skorpius să se ridice, apoi se ocupară de Salix. Îi scoaseră coiful. Valerius contemplă înspăimântat chipul palid al prietenului său și nisipul îmbibat de sânge. Îl văzu pe Salix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
râd când te văd cu sica în mână... Nu știi să ucizi! Făcu încă un pas spre Valerius; părul lui zburlit semăna cu coama unui animal sălbatic. — Să vezi cum or să mă aplaude când o să-ți înfig pumnalul în beregată... Glasul îi era gâtuit de furie. — Peste puțină vreme va veni aici publicul... Toți or să se adune în jurul tău, ca de obicei... Dar tu ești doar zeul celor lași, iar eu am să-ți scot mațele. Se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se află încă și astăzi la locul lor... M-ai dumirit, dragă ieșene, și mâine dimineță te voi aștepta “La Doi Castani” negreșit. Numai să nu zăbovim prea multă vreme pe acolo, că nu de alta, dar ni se usucă beregata ca la găini când au cobe. Așa vom face, dar înainte de a ne despărți, am să-ți spun că la Hanul Trei Sarmale pictorul Octav Băncilă avea o cameră a lui, din primăvară până hăt în prag de iarnă. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]