1,524 matches
-
aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni să-l însoțească, nu se putu opri să-i disprețuiască nițel pe ceilalți, văzând că toți se codesc s-o facă. Era mai bine așa, odată bestia capturată, avea de gând să se întoarcă cât mai discret în tabără și să îi rezolve pe Vlad și pe Pop. Își pregătise crimele cu maximum de atenție. Pe bătrânul comisar intenționa să-l sugrume chiar acolo unde îl țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un lemn ascuțit, numele lui Mihailovici, făcând să pară că bătrânul scrijelise cu ultimele puteri numele ucigașului. Cu Vlad avea de gând să procedeze altfel. Sub pretextul că vrea să-i arate bestia mai de aproape, acum, că era ținută în siguranță în interiorul containerului, spera să-l poată convinge să vină cu el sus, pe munte. La adăpostul întunericului, se hotărâse să îi facă de petrecanie și să îi arunce trupul în peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afla, nu-și putea da seama când soarele urma să coboare sub linia orizontului. Oricum, nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă ceva dacă nu voia să devină ultima victimă a bestiei. Zâmbind amar, se gândea la absurdul situației. El, paznicul vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva dacă nu voia să devină ultima victimă a bestiei. Zâmbind amar, se gândea la absurdul situației. El, paznicul vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea paznicilor și a domnițelor, puși acolo de zei tocmai pentru a veghea ca vâlva să nu-și poată face de cap. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la mașina în care stătea Boris, umplându-l de uimire pe acesta și înfricoșându-l, totodată. Inspectorul respiră ușurat, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Pentru moment, scăpase de atacul iminent. Nu știa ce să facă acum, se părea că bestia nu va intra peste el. Poate că ar fi trebuit să profite de acest fapt și să plece. Alungă repede acest gând din minte. Odată ieșit din acel spațiu, ar fi devenit o victimă sigură, nimic n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe podeaua de metal. Groaza îl cuprinse din nou. Simțea iarăși valul de ură cople șitor apropiindu-se. Vâlva revenea la dânsul. Terminase probabil cu Boris și acum se întorcea la el. Nu știa dacă Godunov scăpase, ori căzuse pradă bestiei, dar iată că, acum, îi venise și lui rândul. De data asta nu mai avea scăpare. Deși știa că nu are nici o șansă, sări în picioare, pregătit să o înfrunte. Ar fi dat orice să aibă toiagul la el. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singur pe întuneric de părinți. Deși pentru moment nu mai era în pericol, situația în care se afla nu era tocmai roz. La fel ca și vâlva, și el era prizonier în interiorul cilindrului metalic, nu putea ieși de acolo. Deocamdată, bestia stătea liniștită, plângându-și de milă, dar inspectorul era convins că nu va dura mult. La un moment dat, se va întoarce spre el. E drept că acum avea toiagul, putându-se apăra de un eventual atac, numai că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se apropie de ieșire. Nu-și făcea nici o iluzie, dar trebuia să încerce să deschidă capacul. Poate că va reuși să învingă rezistența arcului puternic ce îl acționa, ținându-l închis. Cu toiagul întins în față, se strecură pe lângă bestia ce continua să rămână nemișcată. Nu ajunsese încă la chepeng, când, auzi afară niște zgomote slabe. Înțelese pe loc ce se întâmpla, Boris se asigura că nimic nu mai putea ieși dinăuntru, punea lacătul în belciugele pe care le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris să nu fi izbutit. Îl durea în cot de cei de afară, ba chiar era numai bine că se aflau acolo. Bestia urma să-i rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris să nu fi izbutit. Îl durea în cot de cei de afară, ba chiar era numai bine că se aflau acolo. Bestia urma să-i rezolve, iar dimineață, Godunov se va întoarce și vor fugi împreună de acolo. Numai de ar ține ăștia ușa închisă la intrare, pentru ca duhul să nu poată veni peste ei. Nu-și făcea alte griji. Pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul capcanei de sus. Mai departe era treaba duhului pe care îl ținea captiv în cilindrul metalic. Nu avea nici o îndoială, inspectorul acela despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îi facă să creadă că nu se întâmplase nimic. După felul în care reacționaseră polițiștii, atunci când le spusese despre colegul lor ce se afla acolo, era clar că habar nu aveau cu ce urmau a se confrunta odată ce eliberau bestia. Desigur că acest lucru nu putea decât să îl bucure, planul său chiar avea șanse de succes. Din păcate, Simion Pop voia să plece singur și să îl lase pe tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căluș. Preț de câteva clipe, Boris rămase tăcut. Încerca să socotească cât timp mai avea la dispoziție. Până să ajungă la peșteră, comi sarului îi trebuiau zece, cel mult cincisprezece minute. Apoi încă două minute, deschiderea lacătului și confruntarea cu bestia. Din momentul acela, cât îi mai trebuia duhului să ajungă la locul unde se aflau ei? Judecând după viteza cu care văzuse că se poate mișca, probabil că nu mai mult de cinci, zece minute. În cea mai pesimistă variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țeava pistolului spre lada din spatele vehiculului de teren. Boris înțelese pe loc ce avea de gând să facă agentul și încercă să se opună din toate puterile. Nu în benă trebuia să urce, acolo nu ar fi fost protejat de bestie. Vasilică nu-l băgă însă în seamă. I se așeză în spate și îl lovi puternic cu patul pistolului în creștet. Mercenarul icni și căzu inert la pământ. Imediat ce se asi gură că bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în clocot. Un fior rece îl cuprinse când simți iarăși valul de ură profundă pe care îl cunoștea atât de bine. Acolo, lângă che pengul de la intrare, stătuse el înainte de a-și pierde cunoștința. Numai că era pe partea cealaltă. Bestia scâncea, căutând o fisură prin care să se poată elibera. El, înspăimântat de situația în care se afla, venise lângă ieșire, încercând să scape din capcană. Clinchetul sec al lacătului închis de Godunov îi mai răsuna încă în urechi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orînduire, Întrucît legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pămîntești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frîu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpînită, iar mai apoi legea, care este tot forță, rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede dreptul.“ În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În cea de-a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frîu pe aceste bestii Însetate de sînge care Își spun oameni? Cine sînt cei care i-au călăuzit pînă În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de un an sau mai bine fără să intru eu la bănuială. Colonelul privea în gol și mă întrebam dacă ar putea cineva să fie mai nevinovat decât arăta el. — Dar asta nu schimbă faptul că Charles Strickland e o bestie fără inimă, adăugă dna MacAndrew privindu-mă cu severitate. Îți spun eu de ce și-a părăsit nevasta: din pur egoism și nimic altceva. — Fără îndoială că asta e explicația cea mai simplă, i-am răspuns. Numai că mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut dezlega enigma acestei contradicții? Nu știu ce mi-a venit să întreb: — Apropo, n-ai dat din întâmplare de un pictor numit Charles Strickland? — Nu cumva vrei să spui că-l cunoști? strigă Stroeve. — O bestie, spuse nevastă-sa. Stroeve râse: — Ma pauvre chérie! Se apropie de ea și-i sărută amândouă mâinile. Ea nu-l place. Vai, dar ce ciudat că-l cunoști pe Strickland! Nu pot suferi mitocănia, zise dna Stroeve. Râzând, Dirk se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am putut să-mi stăpânesc un chicot, de râs. E unul din defectele mele că nu pot antipatiza total o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o halucinație. Și dacă... dacă sienezul Îl urmase anume În capcana aceea ca să se descotorosească de el? Purtarea necioplită, sporovăiala, lașitatea amestecată cu o aparentă smerenie n-ar fi putut fi toate doar o mască menită să ascundă botul unei bestii asasine? Era pe cale de a-și pierde controlul mișcărilor, când Începu să simtă În față un ușor curent de aer, mai Întâi abia perceptibil, iar mai apoi din ce În ce mai puternic. În cele din urmă, dădu peste prima treaptă a unei scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]