3,162 matches
-
era convins că nu se mai poate face sănătos. Ba nu, de fapt era convins că boala lui e stigmat mistic, dac-o pierde, își pierde puterile, nu trebuie să se facă sănătos. „Ce numiți voi sănătate pentru mine e beznă...” - Și ce-ai făcut cu el? - Nimic... Doar nu crezi că l-am vindecat prin hipnoză! C-am făcut pase peste el, rotocoale energetice, l-am apăsat pe nu știu ce punct, l-am întors în pruncie când își sugea degetul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier, vreau să fie întuneric. Când deschid ochii, să-mprăștii întunericul, să crească bezna... Dacă avea agățat de clanța ușii cartonașul celebru „Pașli, acum creez!”, era clar că e prea dus să poți lega două vorbe cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șterse, Încît nici un alt albatros n-ar mai fi Îndrăznit să repete fapta de vitejie de a ateriza În acea seară, așteptînd lumina zilei următoare. Zece minute mai tîrziu, cu o precizie cronometrică, la șase fix, indiferent de anotimp, o beznă de nepătruns avea să se abată asupra insulei, ca urmare a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore mai tîrziu, la fel de repede și de exact, soarele avea să se ivească Încă o dată dinspre răsărit, auriu, splendid și furios. Și, odată cu sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei spontan și Începu să cînte Într-un fel grav și profund personal, Într-un mod nepotrivit cu tinerețea și cu aparenta-i fragilitate. Fu, neîndoielnic, un moment magic pentru cei prezenți, dar mai ales pentru bărbatul care pîndea din beznă și care rămăsese acolo tăcut, ținîndu-și răsuflarea și cu părul zbîrlit, pentru că era prima oară cînd reușea să asiste, fie și din umbră, la o scenă atît de simplă ca aceea, În care o femeie normală - nu o prostituată jegoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine singuri. Îl consultă din priviri pe soțul ei, acesta făcu un gest de Încuviințare și pe dată cinci marinari se grăbiră să lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi zîmbi afabil: - Nu trebuie să o Învinuiți pentru purtarea ei, spuse el. Atîtea animale ciudate și monstruoase impresionează pe oricine, darămite pe o fată atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În peștera lui, avînd astfel deplina siguranță că nu-l va găsi nimeni, dar se lăsa deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
caute refugiu În peștera lui, avînd astfel deplina siguranță că nu-l va găsi nimeni, dar se lăsa deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
despărțitori și o parte din punte transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se cățărau flăcările care luminau În beznă. Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alunge imediat asemenea gînduri care-i făceau rău pentru că, În acele momente, mintea lui zbura către ochii Întunecați ai frumoasei fete ce cîntase Într-o noapte, pentru el, pe mica plajă din ansa dinspre miazănoapte. Ea putea să vadă dincolo de beznă; ea putea presimți o prezență străină și poate că ar fi fost În stare, În același mod, să capteze forța lăuntrică a unei ființe care le producea, totuși, o repulsie atît de viscerală tuturor celorlalți. Ea - niciodată nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înalți și incredibil de lungi. Era cu adevărat un spectacol frumos, dar Joăo Bautista de Gamboa y Costa nu se afla În situația de a-l aprecia și nu se ruga decît să dureze cît mai puțin cu putință și bezna să se abată cu repeziciune asupra insulei. De-acum În Întuneric, merse din nou de-a lungul malului, făcînd drumul invers, se trînti pe nisip și așteptă foarte liniștit, cu securea cît putea de strînsă În mîna lui tumefiată, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Rivera. O să mă duc să-i caut și În cîteva zile mă Întorc. Ceru să fie lăsați cinci oameni pe insulă, ca să facă de pază cu rîndul, dar aceștia refuzară. Nimeni nu voia să se expună noilor atacuri venite din beznă În schimbul a cincizeci de dubloni și era stupid să continue o căutare care ajusese asemenea rezultate nefaste pînă În prezent. - N-are unde să se ducă, veni explicația acceptată de toți. La Întoarcere o să-l scoatem din ascunzătoarea lui cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a fost ultima dată când mi-a mai fost frică în viața asta - și Seth se uită peste luminile orașului Seattle și zâmbește. Aș zâmbi și eu, știi, dacă aș avea cât de cât buze. În viitor, în vânt, în bezna de pe puntea de observație din vârful Acului Spațial, Brandy Alexander, acea regină absolută de firmă, Brandy vine la mine și Seth cu suveniruri ale viitorului. Sunt cărți poștale. Brandy Alexander ne dă fiecăruia câte un teanc de cărți poștale atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceva? Și tata țipă: — Nu apăsa pe butonul antipanică, Leslie. Încă o alarmă falsă și-o să trebuiască să începem să le plătim. Acum știu de ce se pune un fel de far pe anumite aspiratoare. Mai întâi, strâng cioburile într-o beznă ca-n codru. Apoi îi cer lui tata bandaje. Stau nemișcată, ținând mâna tăiată ridicată deasupra capului, și aștept. Tata iese din întuneric cu spirt și bandaje. — Ăsta-i un război în care luptăm noi, zice, toți membrii din pepe-leg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat din mâna lui Manus ca un bola de prins vite, și dispărând în beznă. — A zis că-mi dă toate astea pentru că pur și simplu nu mai are loc pentru ele, zice Manus. Nu că nu le-ar fi vrut. Mulajul de ghips al mâinii unui copil de clasa a doua se dă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din Deltă ziceau că Dunărea are o lumină care vine din ea, nu aceea care se reflectă ca în toate rîurile, bălțile, apele, ci alta care se ridică din adînc, dar care nu se poate observa decît atunci cînd e bezna beznelor peste pămînt. Așa cum era în acea noapte. S-a auzit un tunet fără fulger. Era mai bine. I s-a părut că soldatul se clătină ușurel, probabil voia să se dezmeticească, să-și dea bine seama ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Deltă ziceau că Dunărea are o lumină care vine din ea, nu aceea care se reflectă ca în toate rîurile, bălțile, apele, ci alta care se ridică din adînc, dar care nu se poate observa decît atunci cînd e bezna beznelor peste pămînt. Așa cum era în acea noapte. S-a auzit un tunet fără fulger. Era mai bine. I s-a părut că soldatul se clătină ușurel, probabil voia să se dezmeticească, să-și dea bine seama ce se petrece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
treia. Într‑adevăr, În cea de‑a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr‑odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adâncă. Tulburată și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu‑mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu‑și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lângă el, să le rânduiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]