1,112 matches
-
trebui să se poarte așa, indiferent dacă-i șef sau nu. E-adevărat, poate că sînt eu de modă veche... — Nu e vorba de asta, o Întrerupe Dawn. Ci de a avea respect pentru semenii tăi. — Respect, Încuviințează Karen vehement. Biata de ea, nici nu vreau să-mi Închipui ce-o fi În sufletul ei... — Ai văzut-o? De la... Dawn face o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În fundal, Îl aud pe tata Întrebînd „Ce s-a Întîmplat?“ și aud niște foșnete, semn că mama s-a Îndepărtat de telefon. — E Becky, o aud că zice În șoaptă. Cred că a luat-o puțin razna din cauza hormonilor, biata de ea... Pe bune acum. N-am nici o problemă cu hormonii. Soțul meu are o aventură. — Becky, ascultă-mă, revene mama la celălalt capăt al firului. Ai vorbit cu prietena ta despre treaba asta? Ai Întrebat-o direct, verde În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un moment dat, nu-i așa? Aș putea să stau pur și simplu aici, să nu zic nimic, să beau Lucozade și să mă uit la televizor. Și pînă la urmă o să se Întîmple ceva, și lumea o să zică „Vai, biata Becky, două săptămîni a născut sărăca!“. — Apropo, am vorbit cu domnul Braine, adaugă Luke. Vine direct aici, de la Portland. — A! mă sforțez să-mi ascund neliniștea. Super! Încep să respir disperată În tub, chinuindu-mă să-mi Încropesc În minte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să îi deosebească. Personajul central al nuvelei La bătălia de la Port Arthur, Evridichi, sora grecului care ține cârciuma astfel botezată, o fetișcană prostuță, „greșește” și rămâne însărcinată. Alungată, reprimită după un timp, împreună cu seducătorul devenit soț și cu odrasla lor, biata Evridichi, ori de câte ori apare singură, e întâmpinată de copii cu strigăte în cor: „Domnișoara Ridiche a făcut un Ridic”. O experiență bizară e cea parcursă de o pictoriță, Olga, protagonista din Table d’hôte, fascinată, ca toate femeile tinere din pensiunea
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
un fecior. Cuprinsă de disperare, jupâneasa Maria, îndemnată de slujnica Tudora, schimbă fetița pe care o naște cu pruncul atunci ivit pe lume al unei țigănci. Soi rău, puradelul devine un june destrăbălat, care o hărțuiește, cu gând păcătos, pe biata Crisanda, copila nedorită de tătâne-său. Vrând să-și salveze fiica, nefericita mamă îl otrăvește pe nemernic, trăind apoi o morbidă senzație de ușurare. Ca să o scape de furia logofătului, ajuns în pragul nebuniei, tuciuria Tudora ia vina asupra ei
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
fără nici un haz. Cu o competență deloc lipsită de stil, K. știe să vorbească de la inimă la inimă „suratelor” ei care, impudice sau disperate, i se confesează. Compătimind, mângâind, certând cu blândețe, ea se arată mereu înțelegătoare și solidară cu bietele „victime” ale obtuzității masculine, vulnerabilizate și de „nevroza timpurilor moderne”. Ca să le tonifieze sufletește, probabil, le oferă câte o istorioară despre curtezane cu destin prodigios sau evocă iubiri celebre. Pentru K., femeia, cu toate slăbiciunile ei, este o „creatură miraculoasă
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
slăbiciune pe care o aveam încă din pruncie și căreia nimeni nu-i dădea de capăt. Când ne-am mutat în California, am întâlnit niște copii care mâncau usturoi. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu mă mai săturam. Biata mama era o persoană înțelegătoare și-mi dădea voie să mănânc oricât doream, chiar dacă nu mă suporta în preajma ei din cauza mirosului. După această cură de usturoi, nu am mai fost bolnavă niciodată. De atunci, studiez puterile minunate ale usturoiului și
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
cu bășicile din palme? Ă Peștele-i al lui. Ă E, oare, ducele atît de sărac încît să fia nevoit a-și cîștiga traiul prin asemenea mijloace deznădăjduite? Ă Peștele-i al lui. Ă Mă gîndisem s-o ajut pe biata maică-mea, care-i bolnavă și bătrînă, cu o parte din cîștigul ce mi se cuvine de pe urma acestei balene... Ă Peștele-i al lui. Ă Oare nu s-ar mulțumi ducele c-un sfert sau cu-o jumătate? Ă Peștele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le zise el triumfător, apărând în curte pe neașteptate. Acasă la nea Sandu forfoteau toți frații și surorile lui : tata Cristea, unchiul Gheorghe, Pârvu, Nicu și Vasile, Neacșa, Lina și Zoica, alt Sandu și alt Vasile, că Ioana era văduvă, biata. Om voinic, rotund în pântec, cu fete și feciori în oraș, tata Cristea, fratele mai mare, era hâtru. Pârvu își făcuse, din beție, praf gospodăria, dar ceilalți erau oameni întregi. Scunzi, iuți, cu nasuri vulturești și mari păcălici, aveau un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
gura căscată! Pe pipăite, îi prinde ușor bărbia și cu degetul împinge de buza inferioară în sus. Gata. Pare că a priceput. Se panichează instantaneu. Dacă își ține cumva limba afară în fața împăratului? Ridică obosită din umeri. Asta e. Are biata de ea nu numai un tonus scăzut al mușchilor feței, dar și limba îi e prea mare, iar gura mai mică decât în mod normal. Măcar Asinia Galla e nepoata lui Asinius Pollio și a lui Marcus Agrippa! Asta de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
derogare de la Senat. Deh! Cu bani cumperi orice, chiar și conștiința reprezentanților poporului. Nimeni nu și-a mai amintit de vreo interdicție. Pur și simplu, s-au șters la fund cu canoanele religioase. Fetița geme întretăiat. N-are nici o vină, biata de ea. A fost sacrificată pe altarul orgoliului unei familii de parveniți. Închide ochii. Și așa nu-i folosesc la nimic. Reflectează. Exista totuși până acum o incompatibilitate: să nu poți face dovada că te-ai născut dintr-un tată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat. — Zoe...! țipă isterizată fetișcana din spatele ei. O apucă furioasă de mână și o trage după ea. Toată frus trarea stăpânită până acum se revarsă asupra bietei nefericite. Toanta asta nu știe decât limba în care s-a născut. Pe grecește se sperie, pe grecește tăinuiește când are ceva de ascuns și tot pe grecește se ceartă. Grăbește pașii. Să ajungă cât mai repede! Să stea jos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
va primi de data aceasta triumful? Nu, triumful nu. Doar o statuie în for. Și sacerdoțiul de au gur. Asta a văzut cu ochii minții. Se frământă cum să-i dea vestea surorii fără s-o dezamăgească și mai rău. Biata de ea își imaginează că o amărâtă de festivitate publică îi poate influența în bine căsnicia. Dar nu e nevoie. Pare să fi înțeles. O aude suspinând nefericită. — Dar lui Tiberius Nero i se va vota triumful, nu? Încuviințează încet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Celălalt se arată în continuare aparent dezinteresat. Apreciază, evident, calitățile și curajul de care a dat dovadă Germanicus. Vuiește toată Urbea. Dar mai degrabă își taie limba decât să l laude pe trădătorul ăla care a îndurerat-o atâta pe biata Mariamne. Știi ce-am făcut atunci? — Ce? Tonul nu invită la destăinuiri. Dar Pusio e prea surescitat ca să bage de seamă. — Am luat un bolovan imens și l-am aruncat în sus... Rufus întoarce capul spre el. Tânărul nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vipsania. Cu lacrimi șiroindu-i pe obraji a căzut în genunchi și a îmbrățișat picioarele împăratului în văzul întregii Curți. Degeaba. Atât Augustus, cât și bărbată-său au rămas de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-a călcat mândria în picioare și i-a scris și lui, cerșindu-i ajutorul, dar ce putea el face, un amărât de exilat căzut în dizgrație? Oare bătrânul Pollio, bunicul fetiței, de ce n-a intervenit? O fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Ben cât de departe pot de Sophie și Lisa. ― Bine, trebuie să plec. Să ai o zi bună. Mă las pe spate în baie și ascult tocurile amândurora cum tropăie pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o cană de polistiren pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ce mai faci, moșule? Aud că mă vorbești de rău. Că zici tot felu’ de chestii despre mine. Nu zic altceva decât că n-ai avut vreodată o mamă. Asta-i cea mai mare jignire-n Spania. Așa este, zice. Biata mama, eram așa de mic când a murit, Încât uneori și mie mi se pare că n-am avut o mamă. E foarte trist. Uite, așa-s divele. Nu poți să le jignești. Nimic, dar nimic nu le jignește. Cheltuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândește Sorina. Dar povestea bunicii continuă: Numai că năvălitorii, fiind mulți ca florile de păpădie și răi la suflet, au reușit cu armele lor, să le ucidă pe fetele care avuseseră îndrăzneala să apere ograda. Una câte una au pierit bietele de ele, ca niște flori rupte de-o mână otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care s-au jertfit. La scurt timp
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
răutățile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar și cel mai puțin la minte, i-a fost rămas dintre toți copiii în preajmă. Dragomir, c-așa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile și numai biata nevastă sa, harnică și bună la suflet, răbda și suferea toate hachițele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că aveți În viața asta să vedeți o pășune alpină la 5 000 de metri altitudine? Foarte puține. Dădu din cap cu solemnitate aprobând cele spuse de ea Însăși. —Cât despre picturile murale de la Guan Yin, templul din secolul XVI... Biata Vera, aproape Îi convinsese, până să menționeze picturile murale. Bine, zeițele erau ramura preferată a Verei din istoria artei, dar ceilalți tresăriră Înspăimântați când pomeni de Guan Yin. Alt templu? Nu, fără temple, vă rugăm. Vera lovi cu degetul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e vorba de diareea călătorului. Am făcut tot posibilul ca să le fie bine. Cine? Întrebă Harry. Cine s-a Îmbolnăvit? — Domnul Moff și fiul său. Domnul Bennie și domnișoara Marlena. Dar fiica ei este bine, nu are absolut nimic. Marlena! Biata, nu-i de mirare că l-a repezit. Se simțea oribil. Totul e bine, așadar! Explicația Îl Înveseli. Relația dintre ei doi nu mergea așa de rău cum crezuse el. Deci, ce putea să facă pentru a se simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ieși total din minte când văzu hotelul. —Ce dracu’ caută o menora aici? Odată ajuns În camera lui, auzi clar prin pereți că Marlena nu era deloc În stare să-l primească În vizită, nici În calitate de doctor, nici de iubit. Biata de ea, părea În ultimul hal. La fel ca și persoana din camera din partea cealaltă. Parcă era o simfonie a bolii, numai tube, fagoturi și refrene repetitive cu flaute ascuțite. La miezul nopții, Marlena Încetă Într-un final drumurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și-o imagină tachinându-l despre fiascoul de noaptea trecută, chicotind ca o școlăriță, spunându-i că va fi o amintire dragă pe care s-o păstreze peste ani. Oftă fericit. Dar apoi Își aminti cum l-a certat pentru bietele lui Încercări de a stinge flăcările cu rochia ei. De unde să știe el că bucata aceea de material era un furou scump de firmă? Dumnezeule, se năpustise furioasă asupra lui din cauza unei cârpe portocalii. Nu țipase; fusese mai rău. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
podul se stricase. Un lucru era sigur: toți unsprezece Îi vor ajuta pe oamenii tribului. Vor spune oricui Îi va salva că membrii tribului nu erau rebeli. Nu aveau arme. Erau oameni obișnuiți - toți În afara gemenilor și a bunicii lor, biata de ea, marcată definitiv de toată acea violență din trecut, crezând astfel că putea vorbi cu Dumnezeu. Iar dacă armata le-ar cauza totuși probleme prietenilor lor din junglă, vor face uz de relațiile lor importante din State. Un senator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când în când mai merg la ea, că doar ea mi-a mai rămas ... - Drum lung ... - Daaa, obositor ... Ieși din nou din compartiment pentru a mai sorbi câteva înghițituri dintr-o nouă sticlă de apă, că una deja o terminase. Biata de ea, poate o fi dat și în diabet, cine știe cât de traumatizată o fi fost de pierderea soțului! S-a întors în compartiment și așa cum observasem, era parcă mai vioaie, mai dornică de comunicare, dar George, trăsese pe dreapta mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]