527 matches
-
raft, deși nu prea aveam bani să cumpăr, iar vânzătoarele începeau să mă cunoască. După ce începusem acest mod oarecum abuziv de lectură, în 1968, la 11 ani, am schimbat și eu școala de la primară (unde învățasem cu mama) la generală. Bibliotecara de la noua mea instituție - Școala Generală nr. 1 din Onești, rebotezat cu câțiva ani înainte municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej -, care nu mă cunoștea de la ore, dar începuse să audă că sunt noul premiant, mi-a spus că Don Quijote, tocmai apărut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mă aștept? —Samantha, dragă! a exclamat, ajungând într-un final la masă. Oamenii pe care îi lăsase în urmă se holbau după ea cu expresii de dezgust. Nu înțeleseseră ideea: indiferent care era noua tendință în modă, punk reactualizat sau bibliotecara șic, Baby ar fi purtat-o, fie că se ducea la o petrecere în grădina Palatului Buckingham fie la o baracă unde se vând droguri în Washington DC. S-a aplecat să mă pupe, echilibrul ei nefiind cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. M-am Îndreptat fără să mai arunc nici măcar o privire În urmă, spre bibliotecară. Am pășit repede și apăsat pe pardoseala supralăcuită, demnă de o adevărată bibliotecă. Am returnat ziarul și am aruncat o privire În direcția fetei. Nu se ridicase Încă, dar mă urmărea de-acolo cu privirea. I-am făcut un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe o bancă În holul pentru fumători, care se afla Între sala de lectură și ieșire, și mi-am aprins o țigară. N-apucasem să trag decît vreo patru fumuri cînd am văzut-o pe fată Îndreptîndu-se anevoie spre masa bibliotecarei. Mă căuta din priviri nervoasă și am impresia că nu m-a văzut, pentru că locul pe care mă așezasem nu era chiar la vedere. Își Înapoie repede cărțile, Își luă paltonul de la garderobă, și porni cu pași iuți spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prezentă ca fiind arhivarul echipei. — Și ce face un arhivar? se interesă Ted. — Subofițer clasa I, procesare date, domnule, spuse ea cu un ton oficial. Jane Edmunds purta ochelari și avea un aer rigid. Lui Norman Îi amintea de o bibliotecară. — Procesare date..., murmură Ted. — Misiunea mea este de a colecta toate Înregistrările digitale, materialele vizuale și benzile video, domnule. Fiecare aspect al acestui moment istoric va fi Înregistrat, iar eu mă voi Îngriji ca totul să fie corect arhivat. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted. — Misiunea mea este de a colecta toate Înregistrările digitale, materialele vizuale și benzile video, domnule. Fiecare aspect al acestui moment istoric va fi Înregistrat, iar eu mă voi Îngriji ca totul să fie corect arhivat. „Dar chiar este o bibliotecară“ Își zise Norman. — Aha, excelent, spuse Ted. Mă bucur să aud asta. Film sau bandă? — Bandă, domnule. — Mă pricep și eu puțin la camerele video, spuse Ted zâmbind. Ce fel de bandă folosiți, de 1/2 sau 3/4 țoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la suprafață. Levy pregătea prânzul sau cina, o masă În orice caz. Erau cu toții derutați din pricina a ceea ce oamenii de la Marina Militară numeau „timpul de suprafață“. — Timpul de suprafață nu are importanță aici, spuse Edmunds cu vocea ei exactă, de bibliotecară. Zi sau noapte, pur și simplu nu e nici o diferență. O să vă obișnuiți cu asta. Încuviințară vag. „Toți sunt obosiți“, observă Norman. Stresul și tensiunea explorării Își cereau tributul. Pe Beth aproape că o furase somnul, cu picioarele pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
următoarele cinci sinucideri. Un romancier în vîrstă de optzeci de ani (ignorat din păcate total de public), un critic literar destul de important, directorul unei mici edituri (nu mai mult de 20 de titluri pe an), un simplu cititor și o bibliotecară din rîmnicu Vîlcea fură noile victime, martiri voluntari în numele unei cauze considerate de ei drept esențială. aceste cinci noi acte de sacrificiu (două prin îngurgitare de somnifere, al treilea prin înec, al patrulea prin accident de mașină provocat și al
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
noile victime, martiri voluntari în numele unei cauze considerate de ei drept esențială. aceste cinci noi acte de sacrificiu (două prin îngurgitare de somnifere, al treilea prin înec, al patrulea prin accident de mașină provocat și al cincilea prin împușcare - soțul bibliotecarei era polițist) au amplificat dezbaterea pînă la isterie. Și nu este exclus ca seria să fi continuat dacă președintele țării n-ar fi intervenit el însuși pentru a le cere în mod solemn concetățenilor săi să renunțe la aceste „sacrificii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ziua de astăzi, fără doar și poate că viața la tropice Îi priise. S-a frecat la ochi. Se făcuse târziu, camera se Întuneca rapid din pricina amurgului albăstriu. A așezat ziarele la Întâmplare și a pornit s-o caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își făcuseră cuib sub streșini prindeau viață odată cu lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că majoritatea celor de vîrsta mea Își pierdeau timpul cu tot felul de lucruri care mie mi se păreau minore. Pe la 10-11 ani, cam terminasem cărțile de la biblioteca din comună, care puteau fi Împrumutate unui copil de vîrsta mea, Însă bibliotecara, văzînd că sînt cuminte și foarte interesat, a Început să-mi Împrumute și cărți mai serioase. În timpul În care nu citeam, Îmi plăcea să mă plimb prin zăvoaiele din apropiere, mă opream sub un copac pe care Îl consideram Într-
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
măcar unul dintre voi să ajungă printre cei puțini care au chemare să pătrundă În tainițele sufletului omenesc». De atunci, cuprins de o stare pe care nu o simțisem Înainte și nu mi-o puteam explica, reușind să conving o bibliotecară să-mi dea voie În depozit, ajunsesem să scotocesc prin rafturile bibliotecii Casei de Cultură a orașului În care urmam liceul, citind aproape pe nerăsuflate tot ce găseam și mi se părea că m-ar putea ajuta să ajung unul
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Îngemănarea celui de al doilea, cu cel deal treilea, mileniu, de după Hristos. Chestiunea doamnei Tocmai i se difuzau primele exemplare din ultima carte cu care ieșise pe piață, când, una din ele, cade În mâna doamnei Aura Cernat, o distinsă bibliotecară, la unul din liceele municipiului. Citește ea, rapid, la umbra teiului În floare, de pe trotuar, două - trei povestiri aproximative, după care lecturează, cu aceeași grabă, titlurile celorlalte. Vine, apoi, cu pașii aproape țupăiți, ca o vrăbiuță, deși, la trup, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a părut așa dintr-o dată absurdă toată alcătuirea corpului meu, uitându-mă printre degetele răsfirate la cărțile de pe rafturi și auzind gălăgia din stradă și eu între ele, nici carte, nici ființă larvară. Și o femeie grasă, grasă, una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp în soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
logicii la Carnap, Hintikka, von Wright, etc. În anul II de facultate am publicat în Revista de filosofie un studiu despre Raționamentul practic, iar după un an, încă unul, de logică erotetică. Eram în biblioteca de la Psihologie când a deschis bibliotecara larg ușa și a strigat ca să audă toată lumea din sala de lectură: „Nii, mă Miclea, ți-o apărut un studiu despre logica erotică. Eu credeam că la asta nu-ți trăbă nici o logică, numa-așa, o faci, da’ poate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de sus, la acoperișurile orașului, „acoperișurile iadului”, zicea Blaga. Trecea profesorul Radu pe coridor, singuratic și trist, poate gândindu-se când se va scoate complet psihologia din facultate și el va ieși la pensie de la laboratorul CFR-ului, și striga bibliotecara la el: „Dom’ profesor, luați-l pe ăsta de-aci că se strică de cap. Să mă ardă focu’ de nu! Am stat patru ceasuri la coadă la pui, aici l-am lăsat, aici l-am găsit!”. Din păcate, iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sfârșit decisivă, pe care ea nu o sesiza. Sesiza, însă, tulburarea lui. Un soi de izbândă nedorita, da. O panică îndelung reprimată, da, da, care îi confirma așteptările și îl și vitaliza, parcă. Domnul Matei Gafton ceru, peste o oră, bibliotecarei mai multe volume decât de obicei și, ciudat, rămase multă vreme cu privirea în gol, fără a atinge teancurile din fața sa. Le verifică, totuși, atent. Decret lege 966 din 7 aprilie 1941 privitor la agravarea pedepselor pentru crima de înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Agravarea pedepselor pentru înaltă trădare și spionaj, peste care se așezase Memoriul celor 65 intelectuali români adresat în aprilie 1944 lui Ion Antonescu, pentru ieșirea României din război, și, și. Și, da, da, erau și ziarele, da, da, și cărțile, bibliotecara știa deja meniul. Dar studiosul pensionar nu avea chef să-și continue, în acea după-amiază, cercetarea. Primăvara sabotează lecturile și studiul: sala era pustie. Doar câțiva bătrâni maniaci. Maniac putea fi considerat el însuși, cu aceste fișe și citate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la cel de-al șasele volum din romanul-fluviu Mucenicul zilelor, de curând apărut. Goncea nu numai că plătea scrierea romanului, dar cumpăra și întreg tirajul de zece mii de exemplare al fiecărui volum, luxos tipărite la „Monitorul Oficial“, cărți pe care bibliotecarele erau datoare să le ofere tuturor celor care veneau la Bibliotecă. De două ori pe lună, Biblioteca trebuia să organizeze lecturi publice din Mucenicul zilelor, sau din alte opuri ale ciclului, în cadrul programului subvenționat de Goncea, Să-mi cunoașteți scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze de efect, cu intonații, cu respirații lungi. Un adevărat număr artistic de recitat paginile lui Burtăncureanu. O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre recitatori nu le trecuse pragul. Se vedea bine că sunt niște intelectuali rafinați. „Tre’ să fie dintre cei veniți să cânte în corul Catedralei“, îi șopti Minodora U. colegei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i să-și tragă sufletul. Și-a revenit imediat, m-a privit descumpănit în ochi, de parcă ar fi văzut cadavre aduse la viață și a zis: Profesorii! Și Gardienii! Au dispărut! Capitolul 2 Dacă mă așez mai bine pe scaunul bibliotecarei și cuget mai mult scărpinându-mă în cap, ajung la concluzia că piesa tragică în care ne găsim nu a început cu vorbele încăpățânate ale directorului. Nu. Cortina teatrului a început să se ridice vineri, parcă, iar mecanismele și rotițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcea deja. Capitolul 19 Lui Marilee Hunter, directoarea pedantă a laboratorului de genetică de la Long Beach Memorial, îi plăcea să se asculte vorbind. Marty Roberts făcea tot posibilul să pară interesat. Marilee avea un stil aferat și încuiat, ca o bibliotecară dintr-un film vechi, din anii ’40. Îi plăcea la nebunie să găsească erori la personalul spitalului. Îl sunase pe Marty și îi spusese că trebuia să-l vadă, imediat. — Corectează-mă dacă mă înșel, spuse Marilee Hunter. Fata domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se uitau și profesorii, că nu aveau nici ăștia vreo legătură cu porunca a 7-a a Decalogului. Am avut doi asistenți care au pariat că i-o trag, pariu pe-un ceas Calvin Klein (noi am aflat asta de la bibliotecară), trece un timp, și-l vedem pe unul, dl Lupu, c-un ceas nou, Calvin Klein, bineînțeles... (a vorbit cu umor). Tipa vroia să-i fie ușor (vorbește cu înțelegere), să nu se chinuie la planșetă, la computer ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și melancolie. Este Chopin, dar sună ciudat pe această pianină veche și dezacordată! Cum a fost? Admirabil, vrajă și sensibilitate! Îmi place cum ai spus, să știi că studiez la conservator, sunt În anul doi iar acum, În vacanță, sunt ... bibliotecară la Partizanul. Nu v-am văzut niciodată! De regulă stau cu nasul În cărți și nu prea ies În curte. Hai, ia loc și cântă mai departe. Imposibil, după ce am ascultat! Fata Îl luă delicat de umeri și Îl așeză
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și conturate cu creion roșu, cântă În detaliu pentru a se face Înțeleasă cât mai bine. Rică Olaru nu putea recepționa mai nimic din cele arătate, era copleșit de mirosul de parfumuri și cosmetice de calitate, de fața și părul bibliotecarei și nici nu putea respira din cauza norocului care a dat peste el. Credea că visează. Încercă să cânte, nu reuși. Nu reuși nici să-și adune curajul pentru a-i privi Întreaga făptură, norocul său veni de la sunetul sirenei cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]