2,324 matches
-
Dumnezeu? Captiv într-o lume străină, Dau timpul cu mult înapoi, Cu Domnul Isus, în grădină Mă rog, ne rugăm amândoi, Privind perspectiva rușinii, Cer pace, putere s-accept, Spre locul numit "Căpățânii", Cu Domnul de mână mă-ndrept, Sub bice și pietre-arucate, Sub cruce, cu greu fac un pas, Nici lacrimi nu am, sunt uscate, Dar Doamne de Tin-nu mă las! De-o fi ca să beau din paharul Durerii, aici pe pământ, Accept cu smerenie Calvarul, Căci bun este Domnul
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
când mai ajung acasă? --În curând. Hai, întoarce, să terminăm protocolul repede! --Aoleu! scânci și Buhăianu,disperat. Și problemele mele, urgența mea...Când? --După protocol, nea Budană, după protocol, spuse Bârneață. Apoi, către Mototolea: hai, șofer, întoarce și dă-i bice la protocol, că se grăbește nea Budană! Post Scriptum După ce am pus punct la istoria asta cu sirena veselă, cineva m-a întrebat nedumerit: --Bine, dom’le, lași personajele încurcate în încâlceala acestei povești? Ce să cred eu, cititorul, dacă
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
Și nici de cer n-am stare Dar ascultai al Tău cuvânt, și-n fața Ta plecat... Durerea lumii-n ruga mea se zbate tot mai tare, Și pentru ea cerșesc acu' la Tine-ngenunchiat. Ci iartă Tu, fără obol, scuipatul, biciul, spinii Unul e orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu'..., să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, la ei m-
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
ilegal cantitățile de lemne sustrase. Modalitățile de constrângere exercitate de către suspecți, metode prin care victimele erau forțate să presteze muncile respective, constau în amenințări repetate și regulate și lovituri aplicate victimelor în mod repetat și regulat cu palmele, pumnii, picioarele, biciul și diverse obiecte contondente, persoanele vătămate fiind aduse în stare de aservire și lipsire de libertate în condițiile în care acestea erau supravegheate permanent de către membrii grupurilor. De cele mai multe ori victimele nu primeau mâncare iar cand primeau li se ofereau
Se întâmplă în România, la Brevoiești, Argeș: Tineri, răpiți, ținuți în cuști, bătuți și trimiși la ”produs”! [Corola-blog/BlogPost/92934_a_94226]
-
a ținut, cu toate acestea, pînă în ianuarie 1553. Breaslă tăbăcarilor a inventat chiar în timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii din Metz. Personajul îl reprezenta pe Carol al V-lea și purta cu el un bici cu care încerca să pedepsească tinerii și tinerele, alergindu-i pe străzi. Anul următor, pentru a se bucură de libertate, breaslă a reînnoit ideea acestui personaj urît, dezagreabil. Trecerea lui prin oraș coincide oarecum cu aceea a Sfîntului Nicolae. Anii au
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
aducă dulciuri, iar caricatură lui Carol al V-lea să apară pedepsind copiii neascultători cu nuielușa usturătoare. Oameni pașnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea și l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l însoțea pe Moș Nicolae, patronul copiilor. Imaginea acestui personaj s-a răspîndit puțin cîte puțin spre Nord și astfel Père Fouettard a fost acceptat în Germania, Olanda, Belgia, rezolvînd uneori problemele educative ale unor părinți, prin
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
plugușor! Să auzim ce s-a-ntâmplat Mai important la noi în sat Și-o să vă dăm câte-un colac, Și bani, și mere după plac! Haideți, sunați din clopoței, Voi toți, copii, sunteți ai mei! Urați-mă, pocnind din bici, Hai, plini de viață, mari și mici, Ca niște-artiști adevărați, Începeți să ne bucurați Cu cel mai strașnic plugușor!” Le-a spus al lor învățător , Emoționat, profund vibrând, În pragul casei, lăcrimând .. Referință Bibliografică: HAIDEȚI, COPII! / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare
HAIDEŢI, COPII! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383157_a_384486]
-
cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca? - Ehe!... ce știi tu, babă, cu cine mă întâlnesc eu în pădure? A tăcut baba, mulțumită că l-a urnit la treabă. Pe drum, apucându-l frica, moșul îndemna boii cu biciul și striga în gura mare, deși drumul era pustiu: - Dii, boulenilor, nu vă fie teamă de urs sau de lup, că am în car o pușcă “dum-dum” și-i fac praf dintr-o pocnire! Când a ajuns în pădure, acolo
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în care
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la paltoane sau căciuli. Sorcovele din mâna lor sau steaua, buhaiul, clopoțeii, bicele îmi impuneau un respect ciudat. Credeam că sunt vrăjiți, că au puteri misterioase. Mai ales cei cu sorcova. Intrau sfioși în casă, ziceau „Bună seara” încet și se așezau cu fața la răsărit, cu sorcovele îndreptate spre icoană. Era o liniște de
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
brad și mă străduiesc să formulez un model filozofic nou. Unic. Admis de către toți muritorii. Caut cuvinte pe care să le fixez într-o înșiruire logică infailibilă. Magistratul domină Stațiunea prin frază. Ordonanțele sale sunt capodopere în materie; pocnitura de bici perfectă. Limpezi. Scurte. Convingătoare. Pătrund în cugetul oamenilor de parcă ar fi elaborate - ca o necesitate - chiar de către ei. S-a ridicat, vreodată, cineva, fățiș împotriva edictelor lui, în afara Actorului? Sau a Romancierului? A mea? Pentru că noi tot prin cuvinte înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e un cuib de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare, de un bici nou, nu de spirite umaniste care să aplece urechea spre orice moft al plebei. Cel mai potrivit e un general. Să pună la zid pe cine fură, pe cine se dovedește sperjur sau se ridică împotriva Cetății! Unul care - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se face, întâi, sub despoți luminați. Sub amenințare. Odată însușită, va dăinui generații de-a rândul. Până când, din cauza unor libertăți prost înțelese, se va pierde; atunci e necesar un despot nou. Nu-mi place, dar nu știu altă cale. Fără bici nu se poate; marile caractere s-au format în școlile în care pedeapsa corporală devenise metodă. Omul, de mic, trebuie să știe de frică, altfel nu va respecta nimic niciodată, se va preface doar; va deveni component sigur al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
minții dumitale strălucite? Acestea sunt rezultatele cercetărilor domniei tale? Și ce pagubă i s-ar trage moștenitoarei triumfătoare a lui Hristos dintr-o Înșiruire de morți deja Înfrânți și eliminați din veac? Tonul acela sarcastic avu efectul unei plesnituri de bici. Fără să mai reflecteze, priorul abandonă orice prudență. — Înfrânți, dar nu eliminați. Poate că meșterul nu voia să celebreze doar generațiile trecute, ci și pe cea prezentă. — Ce vrei să spui? Despre care generație vorbești? Ești nebun? — O uiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu voiam să se deschidă, pentru că dincolo de ea se Întindea necunoscutul, un alt Întuneric În care pândea dușmanul - Zoran sau altcineva, poate mai crud decât el și mai lipsit de scrupule, poate un trimis al Celorlalți, Îngerul pedepsitor Înarmat cu biciul de foc... o femeie, dacă te uitai mai bine, frumoasă și Înspăimântătoare, totodată, cu pielea de mătase, Înveșmântată În roba Marelui Judecător coborât pe Pământ să ne ceară socoteală pentru toate păcatele, cele cu voie sau fără de voie, pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spătarul. Dintr-o săritură pe cal, Cosette fu în brațele spătarului. Calul icni scurt, clătinând din cap; Broanteș se cațără și el pe iapa lui. Stai bine, drăguță? - întrebă spătarul — îhî - făcu Cosette, domolită. — Atunci, spre Moldova! - spuse spătarul, dând bice tustrei cailor. Episodul 71 IASSY ET SES HABITANTS VĂ LEATO ȘAPTE MII ȘI CEVA Dacă neobositului călător îi șade bine cu drumul, molcomului „povestitor îi șade bine cu șezutul. Ca atare, nu vom mai urmări peripețiile pline de neprevăzut ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
conac. Din loc în loc de-o parte și de alta a drumului, pe plopii înalți și foșnitori stăteau bătute-n cuie scânduri pe care erau scrise cu cărbune sau arse cu fierul povețe, îndemnuri, judecăți pentru lucrătorii câmpului: „Spatele plecat biciul nu-l atinge”, „Nu iaste alta mai de folos zăbavă decât munca”, „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul”, „Eleșteul fără pește e ca mâna voastră fără dește”, „Cine muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Egipt - zise spătarul Vulture - dacă nu se trăgea din India. A vrut să scape de jugul turcesc și-a fugit cu noi de la Stambul. — Jugul nostru e mai blând - spuse Radu Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem, că de arat e destul. — Nici eu n-am auzit de domnia-ta până acum, dar vremea noastră nu stă înapoi, ci înainte - plecă sfielnic genele țigăncușa. — Hm - tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu retorica. Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să fie aduși aici, ca să-i judecăm după legea tuaregilor. — Și ce spune această lege? — Că unul din ei, cel care n-a vrut să ia parte la faptă, dar s-a purtat ca un laș, va primi treizeci de bice. — Dumnezeule mare! Ce barbarie! — Asta-i legea. Și ce-o să-i faceți celuilalt? — O să primească cincizeci de bice pentru că a spurcat apa și o să i se taie mâna dreaptă pentru că i-a amenințat cu arma pe cei ce l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ei, cel care n-a vrut să ia parte la faptă, dar s-a purtat ca un laș, va primi treizeci de bice. — Dumnezeule mare! Ce barbarie! — Asta-i legea. Și ce-o să-i faceți celuilalt? — O să primească cincizeci de bice pentru că a spurcat apa și o să i se taie mâna dreaptă pentru că i-a amenințat cu arma pe cei ce l-au primit cu gânduri pașnice. Să i se taie mâna dreaptă! - se scandaliză blondul, întorcându-se spre tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cele din urmă, după ce se scărpină în părul blond care-i cădea în ochi, cel numit Yves Clos zise: — Trebuie să înțelegeți că va fi practic imposibil să-l convingem pe acel individ să vină aici ca să primească cincizeci de bice și să i se taie o mână. — Îmi închipui. — Și-atunci? — Dumneavoastră trebuie să rezolvați această problemă, nu eu. Dar puteți fi siguri de un lucru: că dacă nu-l aduceți, n-o să-i mai revedeți niciodată pe ceilalți. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
departe și că n-aveau nici o șansă să doboare un animal așa de iute, ce părea că zboară fără să atingă nisipul. Tuaregul calculase cu grijă viteza și rezistența animalului și îl lovi peste grumaz și peste crupe cu un bici lung, obligându-l să alerge cât putea de repede, într-atât încât puteai fi sigur că în acea cursă animalul era condamnat să crape. Metru cu metru, pas cu pas, bravul mehari continuă să înainteze, spre disperarea celor care, îngroziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]