976 matches
-
Cu simțurile îngândurate Analiză: Bienala de la Veneția 2007: Cătălin Gheorghe Considerat evenimentul total al artei contemporane internaționale, Bienala de la Veneția din vara aceasta a încercat să reconfirme întregirea peisajului lagunar, de un extravagant impact turistic, cu pretențiile de expunere a ceea ce poate fi gustat și cercetat ca reprezentativ în cultura vizuală a unei lumi supraâncălzite politic. Alături de puternice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
turistic, cu pretențiile de expunere a ceea ce poate fi gustat și cercetat ca reprezentativ în cultura vizuală a unei lumi supraâncălzite politic. Alături de puternice proiecte artistice angajate în redarea unui mesaj politic, curatorul celei de-a 52-a ediții a Bienalei, Robert Storr, a instalat și o serie de lucrări ce utilizează pattern-uri decorative, însă cu ermetice simboluri ale conflictului, oprimării, rezistenței și morții. În concepția lui Storr, arta vorbește despre dihotomiile ridicole dintre frumusețe și politică, dintre criticalitate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
picturi reprezentând moartea și de fotografii ale unor morminte împodobite cu accesorii personalizate, Yang Zhenzhong surprinde chipurile a zeci de oameni de diferite naționalități, spunând, fiecare în limba sa: „voi muri“. O declarație inocentă, universal acceptată, fără recurs. Anul acesta, Bienala de la Veneția prezintă unul dintre cele mai cutremurătoare proiecte artistice, pe care mulți vizitatori îl trec cu vederea din cauza instalării sale exigent de minimale: un video de 13 minute înfățișând o bătrână întinsă pe un catafalc, o ramă goală pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
2005, la ora 15, ultimul surâs... Lângă un tablou în ulei, reprezentând-o pe mama ei în tinerețe, Sophie Calle a notat: „Simultan, pe 15 februarie 2006, am primit, ca prin mister, două telefoane: că sunt invitată să expun la Bienală și că mama mea mai avea doar o lună de trăit. Când i-am spus mamei că voi expune la Veneția, mi-a zis: « Când mă gândesc că eu nu voi mai fi... » Dar este“. Bienala de la Veneția, ediția a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
invitată să expun la Bienală și că mama mea mai avea doar o lună de trăit. Când i-am spus mamei că voi expune la Veneția, mi-a zis: « Când mă gândesc că eu nu voi mai fi... » Dar este“. Bienala de la Veneția, ediția a 52-a Think with the Senses, Feel with the Mind. Art in the Present Tense curator: Robert Storr 10 iunie - 21 noiembrie 2007 O reflecție asupra statutului esteticii expoziționale Pentru vizitatorii grăbiți, prinși între dorința de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
compozitori, coregrafi ori plasticieni. Anul 2007 a adus mai mulți bani pentru cultura în general și, pe fondul unui context politic favorabil datorat intrării României în UE, am remarcat destul de multe participări românești la evenimente internaționale respectabile. Pavilionul României de la Bienala de la Veneția a arătat bine și a fost remarcat în câteva dintre cele mai prestigioase reviste de artă internaționale. Curatorul Mihnea Mircan, în colaborare cu Fundația Plan B de la Cluj, a organizat expoziția Low-Budget Monuments în care a analizat condiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
spiritul low-budget al proiectului, catalogul s-a metamorfozat într-un ziar cu contribuții vizuale și teoretice privind statutul monumentului contemporan. Tipărit într-un tiraj mare, ziarul a putut fi luat gratuit de toți vizitatorii pavilionului. La a treia ediție a Bienalei de la Praga, o atenție specială a fost acordată Școlii de pictură de la Cluj, în contextul interesului crescut pentru artele plastice, iar curătoarea Simona Năstac a organizat o expoziție cu câțiva dintre artiștii semnificativi ai momentului. Chiar dacă pentru multi această bienala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Bienalei de la Praga, o atenție specială a fost acordată Școlii de pictură de la Cluj, în contextul interesului crescut pentru artele plastice, iar curătoarea Simona Năstac a organizat o expoziție cu câțiva dintre artiștii semnificativi ai momentului. Chiar dacă pentru multi această bienala este controversată din cauza atitudinii organizatorilor săi de la revista „Flash Art“, ea este totuși un eveniment internațional care scanează producția artistică din Europa Centrală și de Est. Galeriile private din București și Cluj au devenit tot mai vizibile Expoziția personală de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
galeriei. Principalul spațiu al acesteia va fi transformat în loc de dezbatere. Pereții vor deveni o tablă neagră gigantică acoperită cu desene făcute cu cretă albă. Acest suport nu este o noutate pentru Perjovschi, care a mai desenat pe pereți negri la Bienala de la Veneția și la Culturgest Porto, în 2007. Al doilea spațiu de expunere va deveni o galerie de portrete cu desenele pe hârtie și pânză a sute de fețe care se transformă într-un public numeros. Fețele sunt aranjate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
din cap până-n picioare, și iar din cap până-n picioare, și iar... Notă: Cele două proiecte alese pentru exemplificare nu sunt nici mai rele, nici mai bune ca multe altele; celorlalți organizatori le cer scuze pentru indiferență. Poate va urma. Bienala de la Praga - o sumă de paradoxuri și controverse Matei Bejenaru Știam că Bienala de la Praga - sau, mai bine zis, acea direcție dezvoltată de Giancarlo Politi, editorul revistei italiene „Flash Art“, după sciziunea de Milan Knizak, partenerul ceh al primei ediții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Cele două proiecte alese pentru exemplificare nu sunt nici mai rele, nici mai bune ca multe altele; celorlalți organizatori le cer scuze pentru indiferență. Poate va urma. Bienala de la Praga - o sumă de paradoxuri și controverse Matei Bejenaru Știam că Bienala de la Praga - sau, mai bine zis, acea direcție dezvoltată de Giancarlo Politi, editorul revistei italiene „Flash Art“, după sciziunea de Milan Knizak, partenerul ceh al primei ediții - este un eveniment contradictoriu, dar vizibil totuși în spațiul cultural central-european și italian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
editorul revistei italiene „Flash Art“, după sciziunea de Milan Knizak, partenerul ceh al primei ediții - este un eveniment contradictoriu, dar vizibil totuși în spațiul cultural central-european și italian. Fiind invitat ca artist de către curatoarea Simona Năstac în expoziția sa din cadrul bienalei, am avut ocazia să observ felul în care acest eveniment internațional funcționează și care sunt semnificațiile sale. Nu intenționez să descriu, în cele ce urmează, proiectele din cadrul bienalei, ci, mai degrabă, să fac câteva considerații realiste asupra statutului artei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Fiind invitat ca artist de către curatoarea Simona Năstac în expoziția sa din cadrul bienalei, am avut ocazia să observ felul în care acest eveniment internațional funcționează și care sunt semnificațiile sale. Nu intenționez să descriu, în cele ce urmează, proiectele din cadrul bienalei, ci, mai degrabă, să fac câteva considerații realiste asupra statutului artei și artiștilor din acea regiune, numită odată „Est“, într-o perioadă în care piețele de artă locale tind să intre în circuitul global. În anii ’90, imaginea artei din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
artiștilor estici a început să fie vândută prin galerii din vest. „Divorțul“ dintre Politi și partenerul său ceh Intuind potențialul de imagine și comercial al artei estice, Giancarlo Politi a făcut o „mutare de șah“ în 2001, anunțând prima mare bienală de artă contemporană din Est la Tirana, cu un buget minimal. Evenimentul avea loc în cea mai săracă țară europeană, fost „teritoriu“ italian în cel de-al doilea război mondial și care avea câteva nume de artiști cu cariere internaționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
precum Anri Sala sau Adrian Paci. După prima ediție, partenerii locali din Tirana l-au acuzat pe Politi de practici „neprincipiale“ (eu aș spune „coloniale“) și lipsă de respect față de unii artiști și au luat decizia de a organiza singuri bienala. Ceea ce le-a și reușit în 2003 și 2005. După eșecul albanez, Politi și-a mutat cartierul general la Praga, unde, împreună cu Milan Knizak, figură legendară a avangardei cehe din anii ’60-’70, acum director la Narodni Galeria, a organizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
și reușit în 2003 și 2005. După eșecul albanez, Politi și-a mutat cartierul general la Praga, unde, împreună cu Milan Knizak, figură legendară a avangardei cehe din anii ’60-’70, acum director la Narodni Galeria, a organizat prima ediție a Bienalei de la Praga. Evenimentul, bine mediatizat prin „Flash Art“, a atras atenția asupra scenelor artistice central-europene. Mulți artiști au fost însă nemulțumiți de felul în care au fost tratați, un coleg spunându-mi că, la deschidere, unii mai așteptau încă video-proiectoarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
-mi că, la deschidere, unii mai așteptau încă video-proiectoarele promise de organizatori. Fiind un important centru turistic cu un excelent capital de imagine și cu o minoritate de rezidenți americani, Praga a atras totuși public și interes pentru această nouă bienală, care, după prima ediție, la fel ca și la Tirana, a consemnat „divorțul“ dintre Politi și partenerul său ceh. Miza fiind aici mai mare, cei doi au decis să își organizeze propriile bienale, ajungându-se ca, în 2005, la Praga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
totuși public și interes pentru această nouă bienală, care, după prima ediție, la fel ca și la Tirana, a consemnat „divorțul“ dintre Politi și partenerul său ceh. Miza fiind aici mai mare, cei doi au decis să își organizeze propriile bienale, ajungându-se ca, în 2005, la Praga să aibă loc două manifestări, cea a lui Knizak și cea a lui Politi. Atenție specială acordată picturii A treia ediție a bienalei de la Praga, subintitulată „Glocal and Outsiders: Connecting Cultures in Central
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
mai mare, cei doi au decis să își organizeze propriile bienale, ajungându-se ca, în 2005, la Praga să aibă loc două manifestări, cea a lui Knizak și cea a lui Politi. Atenție specială acordată picturii A treia ediție a bienalei de la Praga, subintitulată „Glocal and Outsiders: Connecting Cultures in Central Europe“, s-a desfășurat într-o mare hală industrială, adaptată pentru o expoziție de artă. Impresia generală a fost aceea a unui târg de artă, și mai puțin a unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
post-comunistă românească aflată în tranziția de la socialism către capitalismul global, de la izolare și cenzură la deschidere. Artiștii români invitați au explorat în lucrările lor concepte precum tranziția și dislocarea, puterea și ierarhia, privatul și alienarea. Un comercial brutal și simplu Bienala de la Praga rămâne un eveniment contradictoriu, în care găsești concepte curatoriale și proiecte artistice incitante, dar care sunt integrate într-un context discutabil, creat de către organizatori și orientat, probabil, către explorarea (poate și exploatarea) unor noi scene de producție artistică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
creat de către organizatori și orientat, probabil, către explorarea (poate și exploatarea) unor noi scene de producție artistică. Mulți dintre artiștii prezenți au fost nemulțumiți de acest context, îndreptat către un comercial brutal și simplu, simbolizat prin utilizarea ca imagine a bienalei a unei replici a portretului serigrafiat al lui Marilyn Monroe, realizat de Andy Warhol. În centrul și estul Europei, există în continuare o infrastructură artistică fragilă și incapabilă să expună și să promoveze artiști și curatori locali, care, evident, doresc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
continuare o infrastructură artistică fragilă și incapabilă să expună și să promoveze artiști și curatori locali, care, evident, doresc să devină vizibili pe plan internațional. Poate și din acest motiv, ei vor accepta să participe și la următoarea ediție a bienalei - în cazul în care va avea loc -, conștienți fiind că, în ciuda faptului că se vor simți umiliți de către organizatori, vor avea o șansă de a fi văzuți și, poate, promovați... Metamorfozele cercului: De la Sunny Jim la „îndureratul Milton al vremurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Salonul Oficial al Moldovei Expune peisaje În acuarelă. Dintre artiștii expozanți amintim pe Corneliu Baba,Călin Alupi, Mihai Cămăruț, Naum Corcescu, Petru Hârtopeanu, Ion Irimescu,Nicolae Popa, Gheorghe Șaru. 1947 aprilie,Iași Salonul Oficial al Moldovei decembrie, București, Sala Dalles Bienala iulie, Iași Expoziția profesorilor Facultății de Arte Plastice 1947 Urmează două cursuri de specializare la Praga, la Școala Superioară Artistico Industrială UMPRUM și Grafică uzuală la clasa profesorului Antonin Strnádel, unde a obținut calificativul Eminent. 1948 Obține o bursă de la
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
În amurg, Mangalia pe faleză, Printre catarge. mai, Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică, pictură, sculptură, grafică august, Iași , Sala Victoria Expoziție de artă plastică decembrie Iași, Sala Victoria Expoziție interjudețeană, pictură, sculptură și grafică septembrie, București - Sala Dalles Bienala 1967 septembrie, Iași, Sala Victoria Expoziție interregională, pictură, sculptură și grafică. 1968 februarie, Iași, Sala Victoria Expoziția de artă plastică a artiștilor ieșeni decembrie, Iași, Sala Victoria Expoziție interjudețeană, pictură, sculptură și grafică. 1969 Călătorie de studii și documentare În
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
organizate de Asociația Artiștilor Plastici ieșeni și de Fundația Culturală "First", cu lucrări selecționate la Festivalul Național de Artă Naivă de la Timișoara. Din 1998, participă la Salonul Național de Artă de la Alba Iulia, Salonul Național de Artă Naivă de la Pitești, Bienala de Artă NaivăBucurești, Festivalul de Artă NaivăTimișoara (la care obține premiul special cu lucrarea "Drumul spre Europa"); este inclus cu reproduceri după lucrări În albumul “Arta naivă” apărută la editura “First” din Timișoara; În 2000: expune la Salonul de Primăvară
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]