1,239 matches
-
și critică literară Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Nicolae Balotă, Eugen Simion (Mircea Eliade și funcțiile povestirii mitice, 3/1981), Nicolae Manolescu (Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, 1/1980), I. Negoițescu, Virgil Nemoianu, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, Virgil Cândea (Dimitrie Cantemir, biograf și memorialist al epocii sale, 8/ 1973), Pompiliu Teodor (Șantier Blaga, 1/1966), Adrian Marino (Criteriul modernității, 3/1969), Mircea Popa (Profil de romancier: Iosif Vulcan, 9/1977), Cornel Regman, Gheorghe Grigurcu, Mircea Malița, Cornel Ungureanu, Ștefan Avădanei, Octavian Paler
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
textul fundamental este chiar biografia lui Augustin, Confesiunile adică, fie și cu toate precauțiile pe care această lectură le impune și despre care vom vorbi mai jos. Dintre operele recente, le vom menționa doar pe cele care trebuie înțelese ca biografii spirituale ale lui Augustin și care trebuie citite și pentru a cunoaște problematica specifică scriitorului. Ne referim la: P. Courcelle, Recherches sur les Confessions de Saint Augustin, de Boccard, Paris 19682; P. Brown, Agostino d’Ippona, trad. ital. Einaudi, Torino
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ei, într-adevăr, nu erau atinși de nici un păcat, dat fiind că nu erau afectați de cel originar (botezul, așadar, potrivit lui Celestius, era celebrat din pură obișnuință). Celestius a fost denunțat lui Aureliu pentru unele din afirmațiile sale de către Paulinus, biograful lui Ambrozie, care administra în Africa bunurile Bisericii din Milano; ideile lui Celestius se încadrează în esență în sfera gândirii lui Pelagius pe care o împinge însă spre limite extreme: Adam fusese creat ca muritor, așa că ar fi murit chiar dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1887 (Fr. Weihrich). În 430, când catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsând fără încetare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imperiu îi convertesc la adevărata religie pe barbarii care sunt sclavii lor. În mod sporadic, răspândirea creștinismului se realizează prin trimiterea în țările barbare a unor „misionari” care îi însoțesc pe cei care fac comerț în țările din Nord. Paulinus, biograful lui Ambrozie, povestește (Viața lui Ambrozie, 36) că, la puțină vreme după moartea episcopului de Milano, un creștin care călătorea în regiunea ocupată de Marcomani, pe cursul superior al Dunării, i-a vorbit despre Ambrozie reginei Fritigilda. Vorbele lui au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectând totuși asceza pe care și-o impuseseră. Nu se poate stabili cu precizie când s-a stabilit aici Honorat, dar trebuie să fie vorba despre primul deceniu al secolului al cincilea. Biograful lui Honorat, Ilarie din Arles, care a scris despre acest lucru treizeci de ani mai târziu, subliniază cât de neprimitor era locul în care se stabilise Honorat, însă deja douăzeci de ani după această dată, înainte de 430, avem dovezi provenite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ediții: CChr. Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). Studii: F. Parente, La controversia tra Ebrei e Cristiani in Francia e in Spagna dal VI al XI secolo, Atti del Convegno di Studi, Spoleto, 1980. La sfârșitul secolului activează Ghenadie din Marsilia, biograful care ne-a furnizat de mai multe ori informații despre scriitorii contemporani cu el, sau despre cei care, oricum, au trăit după Ieronim, cu al cărui catalog - Despre bărbații iluștri - el vrea să facă legătura, scriind o operă cu același
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cf. PL 65, 119), aflăm (dacă e adevărat) că vorbea curent grecește și că se dedicase studiului lui Homer. După o carieră în administrația statului, iată că, la maturitate, trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărât să se dedice vieții monastice. Însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrâns să fugă din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi de la o localitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fulgențiu a putut să se întoarcă în patrie unde, totuși, s-a stins la aproape zece ani după aceea, în 532. Această energică activitate de apărare a dreptei credințe este însoțită și de o serie de scrieri, amintite atât de biograful său, Ferrando, cât și de Isidor din Sevilia. a) Opere antiariene Opera intitulată Contra arienilor, într-o singură carte (Contra Arrianos liber unus) a fost prezentată de Fulgențiu regelui Trasamundus după ce acesta l-a chemat înapoi din Sardinia pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Cartagina Este un personaj despre care de obicei se spune că a stat în umbra lui Fulgențiu căruia i-ar fi scris și biografia; totuși, el merită poate o atenție mai mare pentru că personalitatea sa depășește tiparele unui simplu biograf. Viața lui Fulgențiu, amintită de noi de mai multe ori, i-a fost atribuită lui Ferrando în primele ediții, dar în manuscris ne-a parvenit anonimă, de aceea această atribuire a fost pusă recent la îndoială. A fost scrisă după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestuia și mai marea fidelitate față de datele istorice. Firește, nu trebuie să uităm tendința de subliniere a elementului miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un biograf fidel și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit să obțină informații de la martori de încredere, iar în parte, mai ales în cazurile lui Ioan Isihastul și Chiriac dispunea de informații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, el știe să găsească registrul care i se potrivește fiecărui personaj. Lectura acestor narațiuni este și astăzi agreabilă și ne ajută să înțelegem cât de mare este talentul de biograf și de istoric al lui Chiril, în ciuda faptului că-i lipsește instrucția retorică și probabil tocmai din această cauză. Bibliografia. Ediție critică: E. Schwartz, Kyrillos von Skythopolis (TV 49, 2), Hinrichs, Leipzig 1939. Trad. franceză cu introd. și note: A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
privit în ansamblul preocupărilor sale, decât un portret specific al publicistului. Viața lui B. P. Hasdeu (1989), o lucrare de același tip, urmărește să configureze imaginea unei biografii contradictorii, „câmp de confruntări ale unor linii de forță tensionate, uneori ireconciliabile”. Biograful lasă să vorbească mai cu seamă documentele, considerate nu o dată „mai elocvente decât orice comentariu”. Capitolele amintesc prin titlu de secvențele operelor dramatice și de proză istorică ale lui Hasdeu (Rădăcini, Mărirea, Cumpăna, Căderea etc.) și sunt centrate pe momentele
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
1945, împreună cu D. Trost, dă publicității un manifest, Dialectique de la dialectique, adresat mișcării suprarealiste europene. Aceasta este și perioada în care L. începe să scrie în limba franceză, pregătindu-și „pașaportul” pentru Franța (cum va declara Gellu Naum, cu maliție, biografului său francez). Adoptând limba franceză, el se îndreaptă către o nouă identitate culturală și un nou destin literar, pe urmele unor Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Claude Sernet sau B. Fundoianu. Din 1948, când Grupul suprarealist român se dizolvă trebuind să
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
textul fundamental este chiar biografia lui Augustin, Confesiunile adică, fie și cu toate precauțiile pe care această lectură le impune și despre care vom vorbi mai jos. Dintre operele recente, le vom menționa doar pe cele care trebuie înțelese ca biografii spirituale ale lui Augustin și inclusiv pentru a cunoaște problematica specifică scriitorului. Ne referim la: P. Courcelle, Recherches sur les Confessions de Saint Augustin, de Boccard, Paris, 19682; P. Brown, Agostino d’Ippona, trad. it. Einaudi, Torino, 19712; A. Pincherle
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cazul copiilor: ei nu erau atinși de nici un păcat, dat fiind că nu erau afectați de cel originar (așadar, potrivit lui Celestius, botezul era celebrat din pură obișnuință). Celestius a fost denunțat lui Aureliu pentru unele din afirmațiile sale de către Paulinus, biograful lui Ambrozie, care administra în Africa bunurile Bisericii din Milano; Celestius se încadrează în esență în sfera gîndirii lui Pelagius, pe care o împinge însă spre limite extreme: Adam fusese creat ca muritor, prin urmare ar fi murit chiar dacă n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1887 (Fr. Weihrich). în 430, cînd catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsînd fără încetare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imperiu îi convertesc la adevărata religie pe barbarii care sînt sclavii lor. Sporadic, răspîndirea creștinismului se realizează prin trimiterea în țările barbare a unor „misionari” care îi însoțesc pe cei ce fac comerț în țările din Nord. Paulinus din Milano, biograful lui Ambrozie, povestește (Vita Ambrosii, 36) cum, cu puțină vreme înainte de moartea episcopului de Milano, un creștin care călătorea în regiunea ocupată de marcomani, pe cursul superior al Dunării, i-a vorbit despre Ambrozie reginei Fritigilda. Vorbele lui au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectînd totuși asceza pe care și-o impuseseră. Nu se poate stabili cu precizie cînd s-a stabilit aici Honorat - probabil în primul deceniu al secolului al V-lea. Biograful lui Honorat, Ilarie de Arles, care a scris despre acest lucru treizeci de ani mai tîrziu, subliniază cît de neprimitor era locul unde se stabilise Honorat, însă deja la douăzeci de ani după această dată, înainte de 430, avem dovezi provenite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iudaism. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). Studii: F. Parente, La controversia tra Ebrei e Cristiani in Francia e in Spagna dal VI al XI secolo, Actele Congresului, Spoleto, 1980. La sfîrșitul secolului este activ Ghenadie din Marsilia, biograful care ne-a furnizat de mai multe ori informații despre scriitorii contemporani cu el sau, oricum, despre cei care au trăit după Ieronim, cu al cărui catalog - Despre bărbații iluștri - el vrea să facă legătura, scriind o operă cu același
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Cartagina (cf. PL 65, 119), aflăm (dacă e adevărat) că vorbea curent grecește și că se dedicase studiului lui Homer. După o carieră în administrația statului, la maturitate trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărît să se dedice vieții monastice. însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrîns să fugă din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi dintr-o localitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iar Fulgențiu a putut să se întoarcă în patrie, unde s-a stins la aproape zece ani după aceea, în 532. Această energică activitate de apărare a dreptei credințe este însoțită și de o serie de scrieri, amintite atît de biograful său, Ferrando, cît și de Isidor de Sevilia. a) Opere antiariene Opera intitulată Contra arienilor, într-o carte (Contra Arrianos liber unus) i-a fost prezentată de Fulgențiu regelui Trasamundus, după ce acesta l-a chemat înapoi din Sardinia, pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ferrando din Cartagina Este un personaj despre care de obicei se spune că a stat în umbra lui Fulgențiu, căruia i-ar fi scris și biografia; totuși, el merită poate mai multă atenție, fiindcă personalitatea sa depășește tiparele unui simplu biograf. Viața lui Fulgențiu, amintită de noi de mai multe ori, i-a fost atribuită lui Ferrando în primele ediții, dar în manuscris ne-a parvenit anonimă, motiv pentru care această atribuire a fost pusă recent la îndoială. A fost scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestuia și fidelitatea mai mare față de datele istorice. Firește, nu trebuie să uităm tendința de a sublinia elementul miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un biograf fidel, și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit să obțină informații de la martori de încredere, iar în parte (mai ales în cazurile lui Ioan Isihastul și Chiriac) dispunea de informații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atunci în hagiografie. în construirea frazelor, Chiril urmărește precizia și claritatea. Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, știe să găsească registrul potrivit fiecărui personaj. Lectura acestor povestiri este și astăzi agreabilă și dovedește talentul de biograf și de istoric care îl distinge pe Chiril, în ciuda faptului că-i lipsește instrucția retorică, sau poate tocmai din această cauză. Bibliografie. Ediție critică: E. Schwartz, Kyrillos von Skythopolis (TV 49, 2), Hinrichs, Leipzig, 1939. Traducere franceză cu introducere și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]