684 matches
-
politică de a prezenta problema protecției mediului înconjurător, considerată una dintre cele mai stringente probleme ale societății contemporane. Conceptul de mediu înconjurător desemnează ansamblul spațio-temporal al componentelor materiale ale Universului care influențează funcționarea sistemelor biologice. Aceste componente pot fi abiotice, biotice sau sociale, de o mare diversitate și complexitate. Altfel spus, mediul înconjurător este ansamblul factorilor naturali (apă, aer, sol, subsol, energie solară, ș.a.) și organismele existente, care în interacțiune cu toate procesele acestora determină condițiile de viață ale omului și
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
Astfel, trebuie avut în vedere cerințele speciilor față de: factorii climatici: lumină, temperatura aerului, umiditatea atmosferică, vânt; factorii ecologici edafici: textura și profunzimea solului; regimul de umiditate din sol, fertilitatea solului; troficitatea solului. factorii geomorfologici: altitudine; expoziție; pantă; configurația terenului; factorii biotici: animali; vegetali. factorii antropici: poluarea mediului. Acești factori vor fi luați în considerare în mod diferit în spațiile verzi urbane, față de cele periurbane. Astfel, în spațiile verzi urbane, ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane și în care
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
textele sacre o regenerare universală, o înnoire escatologică, pentru ca materia și spiritul să-și regăsească pacea, armonia. Iar în noi, uneori, apar interferențe pe care căutăm să le-nțelegem. Unele tulburări neurono-gliale pot sugera aceste apropieri de masă și câmp biotic. Studiul și aplecarea asupra oamenilor ne poate ajuta să știm o clipă mai devreme Taina. Quinta Essentia sau Magia Atingerii 398 Tu rendras à ma tombe Ce que j-ai fait pour ton berceau 399 Atingerea, probabil, e ultimul dintre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pierderi nu trebuie atinse niciodată. Grupele de perisabilitate ale legumelor și fructelor au fost stabilite și pe baza sensibilității sau rezistenței acestora la traumatisme sau boli. Cauzele degradării pot fi abiotice (condiții ecologice, tehnologii de valorificare, mijloace tehnice disponibile) sau biotice (microorganisme și dăunători). În realitate cele trei motive de degradare (specificul produsului-cauzele abiotice-cauzele biotice), nu pot fi separate. Alterarea abiotică devine în cele din urmă sediul unor boli provocate de bacterii sau ciuperci, deși contaminarea se produce aproape concomitent. Cauze
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
stabilite și pe baza sensibilității sau rezistenței acestora la traumatisme sau boli. Cauzele degradării pot fi abiotice (condiții ecologice, tehnologii de valorificare, mijloace tehnice disponibile) sau biotice (microorganisme și dăunători). În realitate cele trei motive de degradare (specificul produsului-cauzele abiotice-cauzele biotice), nu pot fi separate. Alterarea abiotică devine în cele din urmă sediul unor boli provocate de bacterii sau ciuperci, deși contaminarea se produce aproape concomitent. Cauze abiotice ale apariției fenomenelor de biodegradare și alterare: a) starea improprie sub raportul sănătății
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
necorespunzătoare poate consta în: lipsa de igienă în depozit, depozitarea împreună a unor loturi sănătoase și bolnave, intervenții nerecomandate la produsele horticole, înaintea depozitării, lipsa dirijării corespunzătoare a factorilor de păstrare și a controlului permanent a sănătății produselor depozitate. Cauzele biotice ale degradării și alterării sunt reprezentate de microorganisme și dăunători. a) Microorganismele infectează produsele în patru intervale ale valorificării. Din microflora patogenă de câmp, ciupercile și bacteriile își pot continua acțiunea în depozite. O altă categorie o constituie microflora saprofită
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
unor diferențe indezirabile; dezvoltarea culturală asigură eliminarea limitelor progresului societăților umane, întrucât orice problemă socială poate fi, în ultimă instanță, soluționată. Enunțurile centrale ale noii paradigme a mediului sunt următoarele: ființele umane reprezintă doar una dintre speciile incluse în comunitățile biotice interdependente care beneficiază de viață socială; raporturile complexe de tip cauză-efect ce se manifestă în natură generează multe consecințe neintenționate, independente de scopurile acțiunilor umane; întrucât lumea este finită, există limite fizice și biologice pentru creșterea economică și progresul social
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
durabilă bazat și pe ideea de dreptate între generații. În al treilea rând, etica mediului ia în considerare diverse domenii, de mărimi diferite, de la o nișă ecologică oarecare la un ecosistem, apoi la ansamblul autoreglat al ecosistemelor, și de la comunitățile biotice și mediul lor abiotic la totalitatea biosferei terestre, lărgind cadrul spațial în care sunt puse problemele. Vecinătatea capătă un nou conținut în sensul că în ecosisteme putem vorbi despre acțiune indirectă la distanță, despre efecte reciproce ale unor evenimente îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
noutate al eticii mediului ar trebui să ne gândim că se susține cumva o teză a înlocuirii, în sensul că etica tradițională ar trebui înlocuită de etica mediului, caz în care l-am regăsi pe om ca membru al comunității biotice. Dimpotrivă, în construcția eticii mediului preluăm temele eticii tradiționale, recunoaștem valabilitatea lor în limitele lor proprii, în sensul închiderii eticii tradiționale la propriul domeniu de aplicație, comunitatea umană, care îi este și domeniu de valabilitate. Diferența fundamentală este aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
o lume proprie s-ar realiza prin conștientizarea intereselor comune pentru o viață bună potrivit stării biologice a fiecărei specii. Așadar, este posibilă o regândire ecologistă a noțiunii de comunitate, astfel încât să acceptăm drept plină de sens ideea de comunitate biotică. Brennan construiește următorul argument în șase pași31: • Comunitatea biotică este alcătuită din plante și animale aflate în relații reciproce, așa cum ar fi lanțul trofic și rețelele de schimb sau transfer de energie și materie. • Orice comunitate biotică se află inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
comune pentru o viață bună potrivit stării biologice a fiecărei specii. Așadar, este posibilă o regândire ecologistă a noțiunii de comunitate, astfel încât să acceptăm drept plină de sens ideea de comunitate biotică. Brennan construiește următorul argument în șase pași31: • Comunitatea biotică este alcătuită din plante și animale aflate în relații reciproce, așa cum ar fi lanțul trofic și rețelele de schimb sau transfer de energie și materie. • Orice comunitate biotică se află inevitabil în anumite relații cu alte comunități. Drept urmare, putem extinde
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ideea de comunitate biotică. Brennan construiește următorul argument în șase pași31: • Comunitatea biotică este alcătuită din plante și animale aflate în relații reciproce, așa cum ar fi lanțul trofic și rețelele de schimb sau transfer de energie și materie. • Orice comunitate biotică se află inevitabil în anumite relații cu alte comunități. Drept urmare, putem extinde noțiunea de comunitate până la cuprinderea întregii biosfere. • Fiecare comunitate are tendința de a ajunge la o stare finală de auto-echilibru și diversitate. Întreaga biosferă ar tinde spre o
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
anumite relații cu alte comunități. Drept urmare, putem extinde noțiunea de comunitate până la cuprinderea întregii biosfere. • Fiecare comunitate are tendința de a ajunge la o stare finală de auto-echilibru și diversitate. Întreaga biosferă ar tinde spre o asemenea stare. • Nici o comunitate biotică nu poate subzista fără procesarea de către unii membri ai comunității biotice a unor resurse abiotice în componente organice folosite apoi de alți membri ai comunității biotice. Drept urmare, ecosistemul însuși, conceput ca o combinație între comunitatea biotică și mediul abiotic, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
până la cuprinderea întregii biosfere. • Fiecare comunitate are tendința de a ajunge la o stare finală de auto-echilibru și diversitate. Întreaga biosferă ar tinde spre o asemenea stare. • Nici o comunitate biotică nu poate subzista fără procesarea de către unii membri ai comunității biotice a unor resurse abiotice în componente organice folosite apoi de alți membri ai comunității biotice. Drept urmare, ecosistemul însuși, conceput ca o combinație între comunitatea biotică și mediul abiotic, poate fi purtător de valoare. • Întregul ecosistem global poate fi conceput ca
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de auto-echilibru și diversitate. Întreaga biosferă ar tinde spre o asemenea stare. • Nici o comunitate biotică nu poate subzista fără procesarea de către unii membri ai comunității biotice a unor resurse abiotice în componente organice folosite apoi de alți membri ai comunității biotice. Drept urmare, ecosistemul însuși, conceput ca o combinație între comunitatea biotică și mediul abiotic, poate fi purtător de valoare. • Întregul ecosistem global poate fi conceput ca un sistem care are ca părți toate comunitățile biotice și mediul abiotic. • Biosfera ca întreg
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
asemenea stare. • Nici o comunitate biotică nu poate subzista fără procesarea de către unii membri ai comunității biotice a unor resurse abiotice în componente organice folosite apoi de alți membri ai comunității biotice. Drept urmare, ecosistemul însuși, conceput ca o combinație între comunitatea biotică și mediul abiotic, poate fi purtător de valoare. • Întregul ecosistem global poate fi conceput ca un sistem care are ca părți toate comunitățile biotice și mediul abiotic. • Biosfera ca întreg, asemenea oricărei comunități biotice, tinde spre stabilitate și diversitate. În
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
apoi de alți membri ai comunității biotice. Drept urmare, ecosistemul însuși, conceput ca o combinație între comunitatea biotică și mediul abiotic, poate fi purtător de valoare. • Întregul ecosistem global poate fi conceput ca un sistem care are ca părți toate comunitățile biotice și mediul abiotic. • Biosfera ca întreg, asemenea oricărei comunități biotice, tinde spre stabilitate și diversitate. În concluzie, strategia acceptabilă pentru extinderea sferei moralității se bazează pe redefinirea noțiunii de comunitate morală și punerea ei în relație de coextensivitate cu comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
conceput ca o combinație între comunitatea biotică și mediul abiotic, poate fi purtător de valoare. • Întregul ecosistem global poate fi conceput ca un sistem care are ca părți toate comunitățile biotice și mediul abiotic. • Biosfera ca întreg, asemenea oricărei comunități biotice, tinde spre stabilitate și diversitate. În concluzie, strategia acceptabilă pentru extinderea sferei moralității se bazează pe redefinirea noțiunii de comunitate morală și punerea ei în relație de coextensivitate cu comunitatea biotică. Pivotul acestei extinderi este noțiunea de interes în sens
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și mediul abiotic. • Biosfera ca întreg, asemenea oricărei comunități biotice, tinde spre stabilitate și diversitate. În concluzie, strategia acceptabilă pentru extinderea sferei moralității se bazează pe redefinirea noțiunii de comunitate morală și punerea ei în relație de coextensivitate cu comunitatea biotică. Pivotul acestei extinderi este noțiunea de interes în sens biologic, iar fundamentul este asigurat de științele vieții. Totuși, dacă la o privire critică putem identifica temeiuri ale acceptabilității raționale ale unui asemenea demers, recunoaștem că îi putem asigura coerența doar
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și o anumită ambiguitate. Dacă omul este constrâns să respecte natura și viața ca valori intrinseci, atunci se naște o ambiguitate în conceperea relației dintre om și natură: omul este considerat, în același timp, atât parte a naturii, a comunității biotice, fără nici un privilegiu, cât și separat sau diferit de natură, de vreme ce suntem singurii care avem obligații morale și nu depindem în totalitate de mediu 64. În literatura domeniului a fost formulată și poziția după care extinderea domeniului moralității prin luarea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
vieții, prin conturarea unui nou mod de a gândi, sistemic și holist, diferit de cel mecanicist al fizicii newtoniene. Argumentul centrat pe valoarea holistă a ecosistemelor a fost formulat încă de Aldo Leopold. Acesta acordă în mod explicit valoare comunității biotice ca întreg 92. Aplicarea până la capăt a acestui argument duce la concluzii inacceptabile din perspectiva moralei tradiționale. Astfel, Callicott, urmându-l îndeaproape pe Leopold, formulează ideea că valoarea unui specimen este invers proporțională cu populația speciei, idee care dislocă tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de holism în mai multe sensuri și în diverse contexte. Voi deosebi între câteva dintre acestea, așa cum apar ele în literatura de specialitate. Mai întâi, deosebesc între holismul practic și holismul etic. Eticienii atribuie valoare intrinsecă întregilor ca atare, comunității biotice și ecosistemelor, și consideră că întregii sunt prioritari în raport cu indivizii, în timp ce practicienii consideră că este necesar, numai dintr-o perspectivă managerială, să considerăm întregii biologici ca sisteme complexe, fără a presupune teza priorității acestora în raport cu părțile din alte puncte de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care au valoare în sine, independent de interesele omenești. În acest curent de gândire se încadrează acea "Land ethic" propusă de Aldo Leopold, din perspectiva căreia un lucru este corect sau bun atunci când promovează integritatea, stabilitatea și frumusețea unei comunități biotice. Oamenii sunt simpli membri ai acestei comunități, nu mai mult116. Așadar, antropocentrismul poate fi înțeles în două sensuri: • sens tare: numai ființele umane au valoare morală; • sens slab: ființele umane sunt cele mai valoroase și trebuie să acordăm prioritate intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
vedere al binelui unui fluture sau al unui copac. Mai mult decât atât, Taylor susține că animalele și plantele individuale sunt posesorii reali ai unui bine care le este propriu. Grupurile de organisme, adică populațiile care compun speciile și comunitățile biotice care, la rândul lor, compun ecosistemele, nu sunt entități individuale, de aceea binele lor devine unul statistic, fiind echivalent cu media binelui fiecărui individ din acea populație. Deși obiectele neînsuflețite din natură, așa cum ar fi, de exemplu, o stâncă sau
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este conceput ca un mediu omogen, izotrop și nelimitat, definit prin exterioritatea reciprocă a părților, partes extra partes, unde mișcările sunt rezultatul tragerii sau al împingerii după modelul mecanicist. Din perspectiva noii științe ecologice - cercetarea interacțiunilor dintre organisme, a comunităților biotice și a mediului lor - ființele vii sunt înțelese ca părți ale biosferei aflate în relații intrinseci unele cu altele. Societatea și contractul social sunt concepute după modelul fizicii newtoniene, în care particulele sunt impenetrabile, dure, omogene, fără structură internă, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]