676 matches
-
de lei, făceau și ăia treabă bună. În câteva zile am umplut orașul. De fapt centrul. Umblam câte doi, fricoși nevoie mare, unul ținea de șase, celălalt lipea. Pe unde aveam treabă, pe la poștă, la plătit vreo factură, În vreun birt, la chioșcul de ziare, lipeam câte un abțibild. Am ajuns până și-n parcuri, am lipit pe leagăne și pe bănci. De mașinile poliției nu s-a atins Însă nimeni. De o firmă de pază m-am ocupat eu, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
făcut-o. Și am jurat răzbunare. Eram Într-a opta: după ce terminăm, Îl prindem pe Pârvu și-l facem salată. N-am făcut nimic. Ba, mai mult, după revoluție, liceeni fiind, l-am ajutat să prospere, ne cheltuiam banii În birtul lui. Opream pe-acolo, după școală, fumam și beam bere. Pârvu se privatizase printre primii, adusese chiar și aparate de pocher, cred că-i mergea excelent, după un an a deschis și o alimentară pe centru. A stat acolo până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dau niște note de subsol: Boul roșu, Gai și Vlaicu sînt cartiere arădene. La fel Micălaca, unde un om de foarte mică Înălțime a fost prins cultivînd cînepă indiană pe care o usca În subsolul blocului. La Mortu e un birt din aceeași Micălacă, pe undeva pe lîngă cimitir. expusă, această aparență, În Penthouse, ne-a plăcut și nouă. textul Îi aparține lui Proudhon. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Catalin Lazurca-volumul op.doc PAGE 1 EMBED Word.Picture.8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce, am furat? Am plătit cinstit. Înscrisurile sunt la primărie. Sper să le mai găsești. Giugudel a lu' Poțoroancă e pus acu' primar în sat. Ăl' de până și bulibașa dorea să-l fugărească din țigănie că stătea numai la birt și speria băutura rămasă pe fundul paharelor? Da de cine fu pus? Păi de domnii ăștia, tovarășii, care acum sunt aliații noștri. Că face parte din clasa exploatată a țărănimii. Ghiță, încăpățânat ca orice țăran care trebuia să-și lămurească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Te iubesc. În somn totul e posibil. Acum sunt iar pe pămînt ca Înainte - Îți spun numai ție - locuiesc la Maria di Pietrasanta, În Italia sunt soția unui mic patron care ține acolo un fel de restaurant, cam cum erau birturile la noi, În vremea tinereții noastre, totdeauna plin de clienți veseli și gălăgioși, teribili de vorbăreți, nu departe de carierele de marmură din care se fac aici statuile. E țara tatălui meu, Leonardo Perussi. În somn e simplu... repet: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu departe de carierele de marmură din care se fac aici statuile. E țara tatălui meu, Leonardo Perussi. În somn e simplu... repet: nu e ca altădată, dar pe fond e același lucru, sînt lîngă tine mereu. Am În fața micului birt al soțului albăstrimea Mării Ligurice. În ziua cînd te chemase la telefon șeful Atelierului de Sculpturi funerare, ca să-ți spună că lucrarea e gata, noaptea În somn m-am visat cu tine, mergînd Împreună, pe șoseaua alăturată cu mandarini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se Înveseli, nu știu ce gîndea că ne Îmbrățișă pe amîndoi și după cîteva clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gelos, ci dimpotrivă se Înveseli, nu știu ce gîndea că ne Îmbrățișă pe amîndoi și după cîteva clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm veacurile civilizației pînă la mari depărtări, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm veacurile civilizației pînă la mari depărtări, se vedea Regatul Parților, priveam spre Suza, Persepolis, Ecbatana, tu trezit ca din memorii insondabile Îmi arătai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
enorme, s-au plătit lefile toate până în ajunul zilei în care s-a publicat decretul. Apoi măsura nu rămăsese pe deplin secretă. Bancherii cei mari se vede c-o aflaseră, pentru că galopinii lor au umblat toată noaptea prin cafenele și birturi oferind rubla c-un mic scăzământ pe hârtie; iar lumea, aducîndu-și aminte cumcă "Romînul" cu câteva zile înainte asigurase că rubla valorează științific patru franci, au căzut în cursa întinsă de speculă, o speculă la care visteria a luat parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
patria de vrăjmași, voinicii lui, stă drepți la linie, fără să-l asculte, și se gîndesc: unul că s-apropie Sfântul Dumitru, altul că n-are palton ori că s-a rupt ghetele, altul că n-a plătit abonamentul la birt - fel de fel de nevoi, mă rog, cum are tot omul, măcar corist să fie. Toate aceste nevoi însă fiecare și le știe și nu privesc deloc pe public, care ar dori să vază pe "tovarășii de luptă" ai eroului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
umplându-se de sânge și vânătăi și pe care Mihnea îl aducea la petreceri pentru a cuceri fetele (nu-mi amintesc ca trucul să fi dat vreodată rezultatul scontat). Ne întâlneam seara în stația lui 31 de la Lupoaică și luam birturile la rând, supărați pe viață și pe sistem. Făceam Turul Franței la cârciumi: începeam cu „Doina“, cu scările de la budă în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea mai diluată din București, pe care o întăream cu sare), „Butoiul cu vin“ (ăsta chiar nu mai avea nevoie de recomandare). Abia după ce coteai de pe Magheru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zăpada te-acoperea ca-n poeziile lui Dimov. Într-un fel imposibil de povestit, eram liberi, grozavi, de neînvins. Când venea nota, băieții se certau care să facă cinste; plătea primul care punea mâna pe ea. Mergeți astăzi în primul birt: să vă mai spun ce se întâmplă, când nota trece de două sau trei ori din mână-n mână, se scot calculatoarele de pe mobile și nimeni nu vrea să lase bacșiș? De ieșit din țară, nu puteai să ieși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unde te sufocai de plăcere cu clătitele în trei brânzeturi și lansai bomba cu fondue imediat cum ieșeai afară), ar fi putut să conteze, dacă n-ar fi fost deja alterate. Timpul și-un creier matur le distorsionase. Peste clădirea birtului crescuse un restaurant de lux, iar căsuța cu terasă de la „Waterloo“ fusese strivită între-o bancă și-un building de corporație. Odată cu desfacerea celor două cartiere în sute de bucăți, se terminaseră și senzațiile inocente de studenție și libertate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
De atunci, lucrurile nu s-au mai potolit. Lună de lună, jandarmii își făceau de lucru prin Moroieni, luând declarații de la agresori. Ancheta începea dimineața și ținea ore în șir. Totul se termina simplu și amical, cu o țuică la birtul comunal, după care jandarmii săreau în camionetă și plecau fluierând la Târgoviște. A doua zi, încăierările o luau de la capăt, pe ulițe sau printre case. Noaptea, te puteai trezi cu un laț la picioare sau pocnit în cap de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cauți aici, mă?“ „Un mare scriitor, ce naiba să caut?! Uiți că am ore joia la Matematică?“ Explicația părea convingătoare. I-am tras o scatoalcă, apoi l-am luat la rost: „Ne vedem la Edgar’s după ore?“ „La opt, în birt. Ultimul care-ajunge dă o bere!“ „S-a făcut. Acum dispari, am treabă.“ Observația părea inutilă. Mihnea avea felul lui ciudat și discret de-a intra și ieși din poveste, ca pisicile noaptea pe stradă. Cât despre treaba cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
față. Erau ga-gata desfăcute. „Cine știe de unde le-a luat...“, a bombănit Mihnea. „Ai verificat, măcar au acid?“ Am tras cu toții o gură, în același timp, fără să dăm noroc. Gustul părea bun, apos și rece, de cârciumă. Nu găseai birt în orașul ăsta care să nu țină toată băutura în frigider iarna; comandai bere sau apă minerală, și îți venea sloi, ca-n mijlocul lui august. Parcă se vorbiseră între ei. Clienții tușeau și beau. Dacă cereai la temperatura camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a comunismului trebuie să se deschidă înspre a include amintirile personale ale celor care l-au trăit pe viu din terifiantele zărci ale gherlelor, cât și ale celor care, trăindu-și viețile lor prozaice de toate zilele, în fabrici și birturi, în CAP-uri și cârciumi, muncind și bârfind, au făcut sistemul să meargă. Memorialul durerii, cu protagoniștii săi umani divizabili în disidenți și torționari, trebuie plasat și înțeles pe fundalul mai amplu al socialismului real, în care, pe lângă îngeri și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
obiect exterior și asta îi plăcea; tot voia să uite ceva veritabil, esențial, dar la prima privire aruncată împrejur își recunoștea din nou imediat gândul întunecat, gândul de care voia atât de mult să se descotorosească. Își aminti că, la birt, când luase masa de prânz, a stat de vorbă cu ospătarul despre un omor recent, neobișnuit de ciudat, care făcuse senzație și provocase multe discuții. Dar, de îndată ce-și aminti, iar se întâmplă cu el ceva deosebit. O dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
M. S. Regele puteau fi obiectul unei mulțumiri publice, obiectul celor dendîi vorbe ale celui dendîi ministru în întîiul cabinet al noului regat. A aduce într-un discurs program mulțumiri pentru ceea ce s-a petrecut la Herdan ori în alt birt, unde nu se adună liberalii în calitate de oameni publici, ci într-aceea de consumatori de băuturi, e, după a noastră părere, o necuviință. Dar iată cum urmează d. prim ministru: Acum, d-lor deputați, negreșit că voiți să vă dau citire
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
băile din sud - ostul Ungariei și din Transilvania, nu se sfiesc a juca rolul unor agitatori politici. Astfel, de ex. se asigură că deputatul Ionescu, plecând din băile de la Mehadia, a vizitat comunele române de primprejur, dând o atenție particulară birturilor și ascultând plângerile asupra terorismului maghiar, a promis oamenilor mântuire și unire cu România. Regele Carol I, astăzi ca și acum un an, este fidel Austro-Ungariei și sentimentul său cavaleresc este o garanție oarecare că lucrurile nu se vor precipita
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
al autorului: relația ființei cu sacrul este cea mai importantà dintre ele. Cele 50 de ronsete descriu o lume amenințatà de spectrul apocalipsei, al destràmàrii, al îndepàrtàrii de divinitate, al neînțelegerii "semnelor" divine. Lumea e bolnavà ("Cautà universul alt zugrav,/ birtul celest își încàlzește magii,/ pe buzele lui Iuda se coc fragii;/ nàravul nou trage la vechi nàrav!") și logosul asemeni: "Gîngave vorbe într-un gînd gîngav,/ destràbàlatul verb își poartà prinții.../ În noi Iisus și-a ràstignit pàrinții,/ nàravul nou
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
pătrundem în lumea naivilor, să luăm parte la activități din gospodăria tradițională, să glumim cu vreun personaj mai hâtru, să contemplăm natura zglobie, ea însăși personaj, să recompunem povești imaginate doar de geniul naiv, să ciocnim un pahar la numeroasele birturi deschise peste tot în această lume aparte, să descifrăm caractere puternice, bine conturate, care te fac să te apleci mai cu atenție asupra naturii umane în general... Credem în puterea acestei lumi naive de a supraviețui și de a ne
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
pătrundem în lumea naivilor, să luăm parte la activități din gospodăria tradițională, să glumim cu vreun personaj mai hâtru, să contemplăm natura zglobie, ea însăși personaj, să recompunem povești imaginate doar de geniul naiv, să ciocnim un pahar la numeroasele birturi deschise peste tot în această lume aparte, să descifrăm caractere puternice, bine conturate, care te fac să te apleci mai cu atenție asupra naturii umane în general... Credem în puterea acestei lumi naive de a supraviețui și de a ne
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]