490 matches
-
hegemoniei sârbești, sub semnul căreia se va derula în deceniile următoare evoluția Sud Estului european. Andronic al III-lea încerca să profite de înfrângerea aliatului său bulgar. Sub pretextul răzbunării surorii sale Theodora, el cucerea mai multe teritorii la frontiera bizantino bulgară și porturile Mesembria și Anchialos. Un nou reviriment se producea astfel în Bulgaria și, apoi, în Serbia. Bulgarii alungau pe țarina Anna și pe fiul său și așezau pe tron pe nepotul lui Mihail Șișman, Ioan Alexandru (1331-1371). În
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
de vest, Macedonia și Șerbia de est din ziua de azi, tarul bulgar Samuil reușise să organizeze o rezistență și să se mențină în zonă. În 986 Vasile al II-lea trimisese 60 000 de soldați împotriva Sofiei dar campania bizantina a fost un eșec total. Războiul s-a transformat într-unul de lungă durată, un adevărat război de uzură cu rezultate incerte de ambele părți. Asta pana în 1000 când Vasile, profitând de pacea de la granițele de răsărit se întoarce
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
de Kiev, Vladimir, conducător puternic, dar păgân. Împăratul s-a oferit să i-o dea de soție lui Vladimir pe sora să Anna dacă prințul vareg se va converti la creștinism. Vladimir a considerat că o căsătorie cu o prințesă bizantina merită orice efort. A fost botezat și s-a căsătorit cu Anna. Creștinismul a devenit religia oficială a statului rus, Biserica Rusă punându-se sub autoritatea Patriarhiei din Constantinopol. Vladimir trimite împăratului 6000 de soldați, aceștia fiind înrolați într-un
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
forțelor distructive la care a fost supusă, a reușit să reziste veacuri la rând, păstrându-și nealteraltă esența și robustețea. Un alt aspect foarte important al muzicii bizantine românești îl constituie existența unui număr impresionant de mare de manuscrise muzicale bizantine păstrate până în zilele noastre. În străinătate există un fond de manuscrise muzicale bizantine scrise în România, fie donate, fie înstrăinate, cum sunt cele de la Mănăstirea Mahera din Cipru, mănăstirile din Ianina din Grecia, la Moscova și Leningrad, la Leipzig, Mănăstirea
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
rând, păstrându-și nealteraltă esența și robustețea. Un alt aspect foarte important al muzicii bizantine românești îl constituie existența unui număr impresionant de mare de manuscrise muzicale bizantine păstrate până în zilele noastre. În străinătate există un fond de manuscrise muzicale bizantine scrise în România, fie donate, fie înstrăinate, cum sunt cele de la Mănăstirea Mahera din Cipru, mănăstirile din Ianina din Grecia, la Moscova și Leningrad, la Leipzig, Mănăstirea Leimokos din insula Lesbos, Viena, Sofia și Manchester, la Copenhaga, la Muntele Athos
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
credința ortodoxă), pentru ca să evite taxele mari. Criptocreștinii se aflau în permanent pericol să fie uciși dacă erau prinși practicând o altă religie după ce se convertiseră la islam. Au existat o serie de cazuri când membrii ai nobilimii teocratice sau seculare bizantine s-au convertit la islam - Ioannis Tzelepes Komnenos sau Mesih Pașa (care făcea parte familia Paleolog). Au existat și istorici bizantini care au notat natura liberală și generoasă a unor sultani otomani. Astfel, Baiazid I a acceptat creștini în cercul
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso. În 1305, ultimii markgrafi din familia Aleramicilor s-au stins și Montferrat a fost moștenit de familia imperială bizantină a Paleologilor, care a stăpânit până la 1533, într-o perioadă de restrângeri teritoriale. În acel an, Montferrat a fost achiziționat de către spanioli, sub împăratul Carol Quintul, care l-a restituit ducelui Frederic al II-lea de Mantova, din Casa de
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
la Milano la 3 septembrie, dacă se presupune că ar fi pătruns în Italia abia în luna mai a aceluiași an. Longobarzii au pătruns în Italia fără a întâmpina rezistență bizantină la frontieră (de la "milites limitanei", formațiuni grănicerești). Resursele militare bizantine aflate la dispoziție era mult reduse și de loialitate dubioasă, iar forturile de graniță fuseseră abandonate fără luptă. Săpăturile arheologice din regiune nu au detectat urme de confruntări violente, ceea ce confirmă narațiunea lui Paul Diaconul, care relatează despre preluarea provinciei
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
procesul de consolidare definitivă și centralizare a regatului longobard, în timp ce teritoriile rămase în Imperiul Bizantin s-au reorganizat sub controlul unui exarh din Ravenna, care avea capacitatea de a apăra Italia fără sprijinul direct al împăratului de la Constantinopol. Consolidarea stăpânirilor bizantină și longobardă a avut consecințe pe termen lung asupra Italiei, țara rămânând fragmentată timp de mai multe secole.
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
În secolul al IV-lea, surse creștine arată că evreii întâmpinau dificultăți mari în a cumpăra dreptul de a se ruga lângă peretele vestic, cel puțin în data de 9 Av. În anul 425, evreii din Galileea au scris Împărătesei bizantine Aelia Eudocia solicitând permisiunea de a se ruga la ruinele Templului. Permisiunea a fost acordată și le-a fost permis oficial să se reașeze în Ierusalim. Câțiva autori evrei din secolele al X-lea și al XI-lea (Aaron ben
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
ducatului. Pentapolis reprezenta în acea periodă una dintre rutele cele mai traversate ale Italiei. Cetățenii din Pentapolis au căutat cu consecvență să reducă din autoritatea exarhului de Ravenna asupra ducatului, într-un timp (secolul al VII-lea) în care Italia bizantină în general experimenta un proces de descentralizare. În anul 725, când exarhul Paul a intenționat să conducă o expediție punitivă împotriva Ducatului de Roma, unde papa Grigore al II-lea și cetățenii romani uzurpaseră prerogativele imperiale și îl depuseseră pe
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat Allah I (817-838), a început criza unei răscoale a trupelor arabe (824), care nu a fost redusă la tăcere decât în 836, cu sprijinul berberilor. Cucerirea Siciliei bizantine începând cu anul 827 sub Asad ibn al-Furat a fost și o încercare a a ține trupele neregulate sub control. Sicilia a fost achiziționată într-un ritm lent și abia în 902 ultimul avanpost bizantin (Taormina) a fost cucerit. Raiduri
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
științelor juridice li totodată un loc de întâlnire preferat de către poeți. De asemenea, emirii aghlabizi au susținut financiar proiecte de construcții, de exemplu reconstruirea moscheii lui Uqba ibn Nafi. Ei au dezvoltat un stil arhitectural care combina arhitecturile abbasidă și bizantină. Declinul dinastiei aghlabizilor a început sub Ibrahim al II-lea ibn Ahmad (875-902). Controlul asupra Calabriei a fost pierdut în favoarea Bizanțului, un atac al tulunizilor din Egipt a fost respins cu mare greutate, iar reprimara unei noi răscoale a berberilor
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
Noul monarh a extins granițele regatului, încheind cucerirea regiunii Toscana și supunând Ravenna asediului. Cleph a încercat să urmărească cu consecvență politica promovatp de predecesorul său Alboin, care țintea către distrugerea instituțiilor legal-administrative instituite cu fermitate în timpul guvernării ostrogote și bizantine, prin eliminarea celei mai mari părți din aristocrația de origine latină, ocuparea de pământuri și achiziționarea de bunuri ale acesteia. Totuși, Cleph a căzut și el victima unui regicid în 574, fiind ucis de către un personaj din propriul său anturaj
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
ostrogoți de odinioară, el s-a autointitulat "Flavio," titlu cu care inteționa să se proclame protector al tuturor romanilor de pe teritoriul său, devenind clară intenția de a fi privit ca moștenitor al Imperiului occidental și totodată de a descuraja pretențiilr bizantine. Sub aspect militar, Authari a reușit să înfrângă atât pe bizantini cât și pe franci, îndeplinindu-și astfel mandatul pe care ducii i-l încredințaseră. Astfel, în 585 el i-a respins pe franci în teritoriul de astăzi ale Piemontului
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
s-a transformat într-una bine articulată, cuprinzând proprietari de pământ, artizani, fermieri, negustori etc. Perioada a cunoscut o mare dezvoltare, inclusiv a abațiilor, în special benedictine. După o perioadă inițială ăn care moneda longobardă doar o imita pe cea bizantină, regii din Pavia au dezvoltat o monedă independentă de aur și argint. De asemenea, Ducatul de Benevento, cel mai independent dintre ducate, avea propria sa monedă. Tocmai când, în 771, regele Desiderius era pe punctul de culege roadele înțeleptei sale
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
lui Rabbi Reuven ben Itztrobali, învățat talmudist tanait din a patra generație- Locul este menționat de pelerini evrei începând din anul 1473. Pe strada care urcă dinspre cimitir înspre oraș, există o peșteră tombală evreiască din perioada romană sau cea bizantină, în preajma căreia se află un arbore de fistic atlantic, numit de arabi As Saddik. Peștera, conținând mai multe camere funerare, a fost descoperită de un locuitor în vreme ce săpa pentru a-și construi un adăpost în preajma casei. Evreii consideră că aici
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
administrativ și militar. În prezent Turnul lui David găzduiește Muzeul de istorie al Ierusalimului. În ciuda denumirii, care este târzie și evocă figura regelui biblic David, clădirea nu are legătură cu acesta. Denumirea Turnul lui David provine dintr-o interpretare creștină bizantină greșită a textului scrierilor lui Josephus Flavius (Yosef ben Matityahu) și din denumirea arabă musulmană a locului „Mahrab Nabi Daud”. În cursul secolului al XIX-lea, călători din Occident au început să folosească denumirea de „Turnul lui David” pentru minaretul
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
Din punct de vedere arhitectural, castelul prezintă o îmbinare de stiluri. Există elemente de baroc târziu (la parter și intrarea principala) ce aparțin perioadei în care castelul a aparținut familiei Csernovics. Tot în partea veche se observă elemente de inspirație bizantina (turnulețele), deși poate fi remarcată de asemenea lipsa unor forme gotice. Partea nouă, ridicată de familia Karolyi este mult mai simplă, mai modernă. Acoperișul este construit din grinzi groase, dreptunghiulare și este acoperit cu ardezie, așezată sub formă de solz
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
a avut loc pe 27 iulie 1302 între o armată otomană condusă de Osman I și una bizantină a lui George Mouzalon. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie otomană, întărind poziția statului otoman prin capturarea Bitiniei. Conform lui Halil İnalcık, otomanii și-au creat niște caracteristici ale statului după bătălie ("Bafeus Savașı"). Osman I a urmat la
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
Bătălia de Pelekanon, cunoscută și sub forma sa latinizată Bătălia de la Pelecanum, a avut loc la 10/11 iunie 1329 între o forță expediționară bizantină condusă de Andronicus al III-lea și o armată otomană condusă de sultanul Orhan Gazi. Armata bizantină a fost învinsă, într-o încercare a acesteia de a ridica asediile otomane a orașelor din Anatolia. După ascensiunea lui Andronic în 1328
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
Theotokos din Vladimir (greacă: Θεοτόκος του Βλαντιμίρ) sau Fecioara din Vladimir sau Sfânta Fecioară din Vladimir sau Născătoarea de Dumnezeu din Vladimir este una din cele mai venerate icoane aparținând iconografiei bizantine . Theotokos, cuvântul grec pentru Fecioara Maria, în traducere literală „Cea care l-a născut pe Dumnezeu”) este privită ca protectoarea sfântă a Rusiei. Icoana se află expusă în din Moscova. Este sarbatorită pe data de 3 Iunie. De-a lungul
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
și în alte ceremonii importante ale statului. Ca operă de artă, Theotokos este considerată cea mai importantă icoana realizată în timpul perioadei Comneniene. Experții consideră că exprimă o emoție și o profunzime umană mai mare decât celelalte opere de artă religioasă bizantină ale acestei perioade, și poate să ofere indicii despre stilul artei seculare pierdute a imperiului. David Talbot Rice, în cea mai recentă ediție a Enciclopediei Britanica consideră că icoana “este de o mare importanță în istoria picturii, deoarece nu numai
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
și lui Andrei, ca și altora, li se acordă exilul. Cu toate acestea, după ce Abruzzi s-a supus regelui Guillaume, Andrei s-a reunit cu Robert pentru a reveni în Apulia. El a invadat Capua și Fondi în 1157. Armata bizantina din regiune a părăsit zona, insă papă a trimis întăriri. La Sân Germano, astăzi numit Cassino, în ianuarie 1158, Andrei a reușit să provoace o înfrângere trupelor regale. Andrei a trebuit să părăsească stăpânirea asupra Montecassino, pentru a apăra orașul
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
Benevento, pe care totuși normanzii l-au stăpânit în două rânduri), precum și arhipelagul maltez și ocazional unele părți din nordul Africii. Briganzi normanzi imigranți s-au strămutat în sudul Italiei pentru a intra în serviciul a diferite facțiuni longobarde și bizantine, au transmis imediat știri în Normandia asupra noilor oportunități deschise în zona Mediteranei. Aceste grupuri agresive s-au reunit în diferite locuri, în cele din urma întemeind feude și state pe cont propriu; ei au reușit să se reunească și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]