1,034 matches
-
se iubi cu un halebardier din garda papală), prietenul său cel mai bun, Edgar Nour află că fostul cardinal Ratzinger, actualul Benedict XVI (Benoit al XVI-lea, cum îi franțuzește numele Dan Stanca: "din Rotweiler al catolicismului devenise un pudel blajin pe care-l gâdilau pe creștet toate duducile și toți fârțângăii, funcționari gras plătiți în sistemul birocratic al Uniunii Europene") primise vizita unui misterios reprezentant al Islamului. La puțin timp după aceasta întrevedere, papa va muri în condiții suspecte, evident
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
slujbe erau ținute pe atunci de părintele Traian Cazacincu, un om cu o voce clară de tenor, care în fiecare duminecă rostea cuvântul de învățătură. La strană era dascălul Nicolai Auncioaie, iar ca palamar era moș Chirică Irimia, un om blajin care de fiecare dată când se scoteau icoanele din biserică la Sfințirea Apei celei Mari, de Bobotează, îmi dădea și mie câte o iconiță pe care o purtam cu multă mândrie în jurul bisericii. Sufletul copilului este curat ca boaba de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
nostru Iisus Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova și, ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
trudeau din greu la cum se perindau pe jilț stăpânitorii cruzi. Coroana și sceptrul erau trecute de la o căpetenie îmbățoșată la alta. S-au supus poruncilor, plecându-și capul, dar au fost cruțați de tăișul sabiei. Instinctul supraviețuirii la acești blajini a fost mai puternic decât orice emoție în fața trecerii prin foc și sabie a propriilor ținuturi. Nimic nu avea să-i miște nici măcar sub apăsarea tributului. A fost un mod simplu, dar chibzuit, de abordare a vieții și a morții
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și din toate părțile parcă mă privește cu dragoste și gingășie, așa cum făcea în astă lume. Acum este în ceruri între sfinți și îngeri și mă veghează împreună cu ei. Dar eu parcă o văd aievea în fața mea, cu chipul ei blajin și zâmbitor. La dormitor ușa e deschisă, între pat și șifoneră este o oglindă mare înaltă cât mine în care se vede tabloul din sufragerie cu chipul mamei mele. Acum o am pe mama în față și în spate dar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mea, căci tu mi-ai adus cele mai multe și mai grele suferințe... După ce plecă și acesta, apăru o femeie umilă, îmbrăcată simplu și cuviincios, dar care răspândea o lumină cerească și o pace binefăcătoare, și-i zise cu glas cald și blajin: Eu sunt CREDINȚA și glas bun îți aduc de la Cel ce m-a trimis: „Veniți la Mine toți cei necăjiți și împovărați și vă voi mângâia, căci jugul Meu e dulce și sarcina mea ușoară...” Omul se deșteptă și după
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
neînsemnată ar fi minciuna. Iată de ce Dumnezeu ne poruncește fiecăruia: Să nu minți ăPorunca IX-a, din Decalog). 97. Rugăciunea pentru altul Într-o zi, îmi istorisea un prieten, mă aflam în vizită la o familie. O femeie cu privirea blajină povestea celor din jur că ocunoștință de-a ei are o fetiță bolnavă; suferința ei este ascunsă și nici un doctor nu i-o poate afla. Fetița se topește pe zi ce trece fără dureri și nimeni nu o poate ajuta
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
se încleștase într-un rictus care-l schimonosea, cu mâinile încerca să se apere ca o pasăre rănită care da din aripi fără puțința de a se mai înălța. Am intuit starea lui psihică și i-am zis cu voce blajină, încurajatoare: Sunteți foarte slăbit domnule Micescu. Vă rog să stați liniștit, voi fi foarte atent să nu vă ciupesc cu scula asta mizerabilă. După câteva clipe de ezitare îi veni inima la loc. O, domnule..., îți mulțumesc. Și se uita
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și știi că noi ne împărtășim..., zise mama, cerându-și parcă scuze. Știu mamă, nu am uitat, am zis eu bucurând-o. Și eu am să postesc. Postim cu toții și ne împărtășim împreună. Ești cam slăbit maică, zise cu glas blajin, după ce mă privi puțin; îi era teamă să nu mă jignească. Ai să poți posti două săptămâni? Cu ajutorul lui Dumnezeu. Am postit 22 de ani și acum să nu pot posti două săptămâni? Da’ carne nu vă dădea niciodată?, trase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
liberă. Este o strategie pe care Stephane Marchand, director general adjunct la Le Figaro, o descrie, astfel: "China își folosește propriul "Soft Power" în întreaga Asie pentru a seduce. A luat hotărârea să ofere lumii chipul zâmbitor al unui gigant blajin și pașnic. Lumea aplaudă, magnetizată și fascinată. Are nevoie de economia chineză ca de un drog tare și nu vrea să vadă fața ascunsă a puterii care se dezmorțește. Totuși, această Chină, care vrea să seducă, este aceeași Chină care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de cărnos. Până la urmă s-a dovedit a fi o broscuță adorabilă. Am prins-o cu gingășie și am transportat-o prin pădure către mlaștinile acoperite cu mușchi din spatele stâncilor. Acolo a pornit-o agale. Cum pot supraviețui asemenea vietăți blajine și neajutorate? Am mai zăbovit un timp, până ce broscuța s-a îndepărtat, și m-am uitat la smocurile de mușchi roșcat și la flori, în special la coada-mânzului pe care mi-o amintesc din copilărie, și la acea ciudată floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu aceste trofee, m-am oprit, în drum spre casă, la „Leul Negru”. Ori de câte ori intru eu, cârciuma amuțește, și de îndată ce ies, izbucnește iar o larmă hârâită. Cu toate acestea, îmi propun să-mi fac o deprindere din popasurile pe aici. Blajina ostilitate a sătenilor nu mă supără. Desigur, grație televiziunii, ei știu foarte bine cine sunt. Dar și-au dat toată silința să se arate indiferenți; și poate că, în prețioasa lor simplitate, sunt într-adevăr indiferenți. Pentru ei poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
însă pluteam în al nouălea cer. Tata cunoștea adevărul, dar niciodată nu ne-am fi mărturisit unul celuilalt că o duceam pe mama de nas. Tata era un om liniștit, mare iubitor de cărți și, într-un fel, cea mai blajină făptură pe care am cunoscut-o vreodată. Nu vreau să spun prin asta că era timid, deși presupun că era un timid. Dar avea o certă trăsătură morală de blândețe. Îl văd atât de limpede în fața ochilor, aplecându-se, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înșela într-un anumit sens, se pot distribui singuri în roluri nepotrivite, și totuși se luptă cu succes până la sfârșit, în parte pentru că „victimele“ lor preferă să accepte impresii directe, categorice, decât chinurile unor judecăți critice. Peregrine, deși un om blajin și binevoitor din multe puncte de vedere, s-a autodistribuit în rolul ursului zgomotos. Acest rol permanent l-a determinat, în mod stupid, să nu se sinchisească de dușmani. Eu unul gândesc că a-ți face, gratuit, dușmani în teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum de nu i-am pus niciodată întrebări mai amănunțite în legătură cu războiul! Și el se uita acum la mine, dar fără să zâmbească, neîncrezător, cu o privire anxioasă. Ce gură sensibilă și tânără avea! Cum s-a descurcat tânărul ăsta blajin și timid ca militar? Mama era aceea care lua hotărârile și care se târguia cu negustorii. Poate că ceva din duritatea ei nordică se infiltrase și în mine, făcându-mă să vreau să intimidez lumea, determinând-o să mă accepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o amărăciune bine localizată, pentru că știam cât de trecătoare era suferința ei, și cât de curând, dacă i-aș fi solicitat compătimirea, aceasta s-ar fi transmutat într-un triumf de posesivitate. Lizzie face parte dintre femeiuștile acelea foarte dulci, blajine și pisicoase, pe care bărbații le iubesc pentru blândețea lor compătimitoare, dar care dețin o reală și neclintită forță de autoconservare. Și, mă rog, de ce nu? Vorbeam foarte puțin în timp ce ne plimbam și o surprindeam din când în când pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Banatului și tuturor ținuturilor românești la Patria Mumă”. Anul 1918... An binecuvântat și Sfânt, a dat o dată mai mult dreptate zicalei, „.. un an bun plătește o mie de ani răi..!” Ziarele vuiau de elogii adresate Regelui Ferdinand, numit și.. „Regele blajin.. Regele erou de la Mărășești și Oituz... Întregitorul... loialul rege..” „..Spontan cetățenii Iașului sărbătoresc izbânda idealurilor noastre, și triumful românismului.. Grandioasa manifestație de la Iași.. Suveranul condus până la Palat în urale delirante ale cetățenilor și în strigăte de: -Trăiască, împăratul Ferdinand Trăiască
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ani, mai târziu, mai cu seamă astăzi cu experiența de viață... i-am înțeles mult mai bine. Erau profesori cărora Dumnezeu le-a dat nu numai minte ageră, dar și o inimă mare... Fântână de înțelepciune si lumină.. buni și blajini, oameni de mare modestie, și de o distincție sufletească la fel de rară. Curgerea timpului ne-a oferit destulă perspectivă ca să putem extrage această observație, în care vedeam și, vedem și astăzi, când ei nu mai sunt, ființele pe care Dumnezeu le-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și de o distincție sufletească la fel de rară. Curgerea timpului ne-a oferit destulă perspectivă ca să putem extrage această observație, în care vedeam și, vedem și astăzi, când ei nu mai sunt, ființele pe care Dumnezeu le-a înzestrat la superlativ... Blajini și buni, și plini de lumină.Așa erau!.. De câte ori cobor pe scara amintirilor și mă opresc cam la șaizeci și mai mult de ani, în urmă, nu știu de ce, primul gând mă duce la profesorii noștri. Este o mândrie presonală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ați Înlocuit pe predecesorii voștri uriași. À propos: pare-mi-se că și biologia Îmi dă dreptate: omul actual, zis de Cro Magnon, l’a Înlocuit pe acela de Neanderthal, acum 25 de mii de ani... Înlocuitorii voștri deci sunt blajinii, aceia care, atât de miloși În ce vă privește, nu se Îndură să treacă apa Sâmbetei Încoace... Dar am să-i Împing eu, așa cum am făcut și cu Adam. Ce-mi pasă că o să vă doară? În fond, asta vreți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar i s-a făcut de călăreală“, spunea ofticosul de Ioțu, cu vocea lui nesuferită, de cârcotaș care nu juca decât table pe bani, când Boc, un mops uitat de stăpâni în parc, începea să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul domn Chitaru, despre care se vorbea că nu lipsise o zi din Piața Universității când cu mineriadele și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
celor existente, sedus de codul etic și estetic al unor nobile vremuri, C. e un menestrel modern și melancolic, purtându-și stângaci fantoma printre contemporani. Un sentimental, s-ar zice - dacă efuziunile nostalgice nu i-ar fi cenzurate de o blajină ironie; un boem - dacă plutirea pe deasupra lumii străine lui n-ar fi pătrunsă de fiorul grav și de solemnitatea rostirii. Tematizând în primul rând Poetul și Poezia, dar fără a-și trâmbița tensiunile, lirica lui este expresia unei dualități: poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
Sfânta Maria pleacă În căutarea fiului tot Într-o „lume de dincolo” (numită uneori „țările jidovești”, „ulițele jidovești”, „orașu’ jidovăsc”), În care se Întâlnește cu „trei fete de jidovi” <endnote id="(181, p. 301 ; 593, p. 259)"/>. În fine, numiți „blajini” sau „rohmani” <endnote id="(139, p. 109)"/>, strămoșii din mitologia populară românească „trăiesc sub pământ, pe cea lume”, „Într-o țară foarte depărtată de la răsărit”, unde „e totdeauna cald”, „Într-o țară păgânească”, lângă „Apa Sâmbetei”, „foarte departe, peste mare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răspuns pe fețele lor, În timp ce vameșul ne măsoară pe câteștrei răbdător și circumspect. Suntem și noi, rup Într-un târziu, dintr-un loc de verdeață... — Aha. Am și io neamuri pe-acolo. Sunteți ca și morți, șopti pe un ton blajin și aproape Încurajator. Da’ vă reveniți voi cât de repede. Să n-aveți nici o grijă, că se rezolvă. Fără Îndoială că știa și mi se părea că i-ar da mâna să ne ajute. După ce și-a luat copiii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o apuca subit graba, că a stat destul și doamna trebuie să se odihnească și mai are prin zonă câteva gravide și lăuze pe la care trebuie să treacă. Avea o căutătură de veveriță speriată, pe care surâsul de o complicitate blajină al Ortansei nu reușea s-o liniștească, necum s-o facă să mai Întârzie. Păi n-o să apuce să le viziteze În veci pe gravidele și lăuzele alea, dacă mai are una ca Ortansa, și deja era Îmbrăcată și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]