1,514 matches
-
albe de nailon, care ies de sub aceeași căciuliță albă croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața ei, nebăgând-o în seamă, și nu își dorește nimic mai mult decât să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sub biroul de la geam, cu spăta rul spre intrare. Stăteam în mijlocul camerei, cu ochii în pământ, cam stânjenită. Eduard se îndreptase direct spre birou, unde scotocea destul de febril printre hârtii. La un moment dat, mi-am desprins privirea de pe mocheta bleumarin care acoperea în întregime dușumeaua și mi-am ridi cat-o pe pereți. Am încremenit pentru o clipă, apoi mi-am rotit privirea pe toți pereții, neîncrezătoare. Erau înțesați de portrete. Nenumărate portrete. Zeci de ochi necunoscuți erau ațintiți asupra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și mă reped iar în jos pe scări. Acasă dau peste ai mei frumos îmbrăcați, stând la o cafea în sufragerie. Mama este într-un deux-pièces roz din lână, iar tata poartă un costum gri cu dungi și o cravată bleumarin. De ce oare mă așteaptă atât de oficiali? mă întreb îngrijorată, în timp ce mă descalț. Oare au aflat ceva despre ce s-a întâmplat azi cu mine? Oare i-a sunat cumva domnul Scarlat? Tata își stinge țigara când mă vede și-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hol, privind cu atenție toate tablourile și oprindu-se iar și iar în dreptul acelui portret. — Vă plac portretele noastre? se auzi brusc interpelată și tresări. Se întoarse și zări un tânăr mustăcios, în costum negru, cu cămașă albastră și cravată bleumarin. Nu îl cunoștea. Ce voia de la ea? Oare de ce erau toți din jurul ei atât de pisălogi în ultima vreme? — Mda, răspunse ea, indecisă. Nu știu dacă e corect spus că-mi plac. Mai degrabă mă intrigă. îmi par familiare... Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în carcasa de tablă de care abia se descotorosise în ultimele zile, de când văzuse tabloul acela. își ridică iar privirea înspre cer. Nu mai făcuse asta de mult, de foarte mult timp. Cerul avea nenumărate nuanțe, de la albas tru până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii ca niște văluri lungi de mireasă, și franjuri de cer, de un albastru azuriu, îi schițau trupul ca într-o pictură diafană pe orizontală, ca și cum mireasa ar fi stat culcată, întinsă pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă țigara. Rămâne Însă În pragul librăriei, așteptând altceva. Puhoiul de mașini se scurge Încet, de-abia destupat. Un Cielo, parcă bleumarin, trage pe dreapta, cu chiu cu vai, claxonat. Coboară din el trei bărbați, Între două vârste și-n costume de culoare Închisă. Rămân o vreme adunați În jurul mașinii, privind În lungul străzii. Nu ca să prindă un moment potrivit traversării, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
an probabil de fabricație 1999 doamnă vârstă probabilă 37-39 ani probabil unguroaică probabil blondă naturală piept voluptuos posibil 1,70 ochi verzi chip oval mulțumit de sine probabil matroană posibil producătoare filme porno recomandăm filaj AR 29 SIM Volkswagen Passat bleumarin parcat zilnic față liceul de artă orele 8-14 În ultima săptămână pe bord crăcănat volumul Pizdeț Vakulovski brunetă mignonă posibil profesoară desen sugerăm percheziționarea portbagajului suspectă trafic marijuana liceu B 40428 Nissan Patrol roșu-Ferrari tânără 19-20 ani sandale Mihai Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase. Despovărat de greutatea hainelor militare, simte o formidabilă reînnoire fizică și spirituală. Lasă în urmă încordarea, nesiguranța și frica proprii acelui univers al frontului unde avea impresia că se afla integrat într-o uriașă mulțime de victime, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doar un pic obosit. Din spatele unei uși întredeschise, apare Sofia Hagiaturian. Înaltă, bine făcută, încă frumoasă, cu un cap cochet de bucle castanii, arată vârsta nedefinită a femeilor obișnuite să viziteze de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect privirea albastră în spatele căreia se ghicește inteligența rece, lucidă, care o ajutase să supraviețuiască în mlaștina perfidă și necruțătoare a marilor afaceri. Domnule Rădulescu! Vocea un pic îngroșată trădează o veche fumătoare. Ce surpriză plăcută! Mă bucur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi În față, gulerul răsfrînt pînă spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținînd ca de un ritual, se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Știu că n-ai nimic Împotrivă... si chiar dacă ai nu-mi pasă! Intrînd, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lîngă ușă, care se mișcară: primul lor semn de Înviorare În primăvara aceea. Era Îmbrăcată cu o rochie, bleumarin Închis, ușor sobră - Între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stîng pînă spre mijlocul Încins cu un imaginar cordon alb, făcînd parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și vocea sa tremurând de astm și gelozie: „Tovarășe... Ce mi-ai făcut, nenorocitule?“. În realitate, corpul meu nu ajungea pe mâinile nimănui, cu atât mai puțin pe-ale unei femei. Închis ca într-un siciru în sacul de tergal bleumarin al uniformei, mortificat de privirile acre și zâmbetele mustăcioase ale profesoarelor, el rămânea bunul meu cel mai de preț, proprietatea privată și inviolabilă pe care trebuia s-o feresc cu grijă de ochii Partidului și tentațiile vârstei. Fără îndoială, suflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să cadă; fierul aspru și zgrunțuros al scoabei cu care am zgâriat mașina, calm, bucuros, dintr-o parte într-alta. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cât să-mi ascund nervii și-o lacrimă. Sau, oricum, ceva de genul ăsta, care se zice că-i secretat când se dilată pupila. Mai încercam o slăbiciune și pentru numele străzilor, fiecare spunea o poveste pe care, dincolo de plăcuța bleumarin cu litere albe, așteptai s-o auzi cu voce tare. Ne sărutam cu vârful limbii pe Lămâiței sau pe Caisului. Adulmecam aerul proaspăt pe Crinul de Grădină sau Crinul de Pădure și întindeam brațele spre Nufărul Galben și Dunărea Albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la fiecare început de trimestru prin clase. Era o lume curată, zglobie, îngrozitoare. Fetele purtau cordeluță, bluză cu mânecă lungă și sarafan albastru; iarna, îmbrăcau pantaloni de lână pe dedesubt. Cămășile noastre se zăreau de departe, în carouri bleu cu bleumarin; peste ele fâlfâia mândră cravata de pionier, brodată cu tricolorul (și pe-ăsta trebuia să-l iubim). Ți se-apleca de-atâta armonie. Tot cu ce vroiau ei s-a întrerupt brusc, fără avertisment: într-o zi, m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fundițe, îl căutai pe toate părțile și nu dădeai de ei. Din ultimii, strânsese un întreg arsenal, puteai să echipezi un batalion cu el. Am așteptat-o să aleagă. Încercam să-mi imaginez forma, culorile, dimensiunea: decupați sau lătăreți; roz, bleumarin sau vișniu aprins; dizolvați într-o ață sau urcați trei sferturi pe fese. Prin fața ochilor îmi treceau dantele, volane, ștrasuri, chiar și motănei (pe-ăștia nu-i primise de la mine; mi-ar fi plăcut să-i fi cumpărat eu). Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au înapoiat buletinele. Păream în regulă, nu plecasem cu vreun tablou sub pulover. I-am salutat deferent, exagerat, ipocrit. „Instituția prezidențială“ - suna ca un epitaf. Acum chiar mă stăpâneam cu greu. Te-apuca râsul când îi vedeai în uniforma lor bleumarin închis, cu epoleți mustăcioși, cu biluțe, și chipiuri cartonate pe dinăuntru. Mai ales femeile, jurai că le-au turnat într-un costum de ghips, cu revere de ipsos. Abia afară, am pus întrebarea care-mi stătea pe limbă: „Ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moțăie și-am călcat accelerația. Drumul spre Urziceni cădea drept, puteai să-i dai 140 liniștit, chiar și pe ceață. După vreo 10 kilometri, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. M-am uitat în retrovizor: un Vento bleumarin, ca de poliție. Am încetinit; a încetinit și el. Am accelerat; a accelerat și el. Distanța între noi rămânea constantă, cam treizeci de metri. Nu putea fi o coincidență. Se ținea după mine. Am privit mai atent în oglindă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inventez povești și să dau cu ele după loaze, să le bag mințile-n cap (sau poate, dimpotrivă, să le scot). Bineînțeles că, în realitate, nu mi-am pus costum. Tricou, o cămașă curată, descheiată la gât. Sacou pe deasupra. Blugii bleumarin închis, de la Steilmann. O pereche de ghete: de fetru bineînțeles. Mă simțeam liber în ele, sportiv. Pieptănătura, umerii sacoului scuturați de scame imaginare, ca Otilia pe reverele lui Pascalopol. Gulerul cămășii îndreptat. Păream onorabil și onest. Cât să-l conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lângă noi. „Îmi permiteți?“ „Mai întrebi?“ I-am făcut loc în capul patului. Acum stăteam bine toți trei, lipiți de perete, sub carpeta cu Ali Baba. Cei patruzeci de hoți împingeau de zor la bolovanul din cavernă, galben pe fond bleumarin; unii erau încălțați cu niște cizme de cauciuc, muncitorești, croșetate cu lână mov. „Știți clădirea Primăriei, de pe Banu Manta?“, ne-a verificat Maria. „Sector 1?“ „Da.“ „Ce-i cu ea?“ „Are ceva pe acoperiș, chiar în vârf.“ Ne-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
printre crăpături: stafii palide și delicate sau victime ale consumului de „Cavit“, blocându-ți imaginația și plăcerea de-a povesti. Nici un chip nu purta pe el desenul ipotetic al frumuseții, nici un corp nu se distingea din masa informă de stofe bleumarin. Matricola și cordeluțele așezate corect pe cap îți dădeau un sentiment prematur de nevroză. Când se striga catalogul, corpurile țâșneau în aer ca niște saltele, strivind și ultimele porțiuni de spațiu unde ți-ai fi putut odihni privirea. Clasa mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imaginasem sobri și asexuați, un angrenaj cu două trupuri cuplate zilnic și neobosit în slujba noastră. Brațele angrenajului cărau sacoșe cu biscuiți și iaurturi (mulți își mai amintesc borcanele ca niște grenade de sticlă și capacele lor gri, verzi sau bleumarin metalizat, bune de găurit cu arătătorul), picioarele alergau după unt sau zahăr, capetele lucrau în bucătărie pentru bunăstarea copiilor. Duminica, se strângea toată familia la masă, începeam cu saleuri și plăcintă cu carne (când nu se mai găsea carne, primeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o broșă, o eșarfă la gât sau o brățară de picior), făcând-o vie și accesibilă. Nici eu nu-i rămâneam dator. Îmi modulam înfățișarea în funcție de public și de locul unde trebuia să ajungem. Nu purtam curea vișinie la pantaloni bleumarin, și nici șosete negre la pantofi maro. Nici măcar nu foloseam cămășile alea bleu-oficial, de birou, peste care funcționarii trânteau cravate galbene sau roz; primisem vreo trei și zăceau toate în dulap. Duminica mă îmbrăcam frumos, de sărbătoare, cu perechea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
egală, indiferentă, excitată. Muzica nu conta, puteai să-i spui oricum, house, trance, drum’n bass, oricum nu se-auzea, doar hipnoza silențioasă a ritmului părea să țină mulțimea vie, fără să se prăbușească. Pe ecran curgeau pete verzi și bleumarin, împroșcate de lasere tridimensionale, decupând brațe, pulpe și abdomene. Fetele aveau șepci negre și ochelari-lacrimă, chiloței negri mulați, top și lanțuri subțiri prinse de gât și-n jurul taliei, ca o centură frântă de castitate. Rujul mov, căpșuniu sau caramelizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Paris, tu să repari Montmartrain-ul, iar eu să-mi difuzez ideile prin metrou, alături de poeții locali și-acordeoniștii ruși? Ar mai fi varianta Amsterdam, se caută măturători la Schiphol, ne-am putea bate pe post. Frumos, poetic: ai halat bleumarin și mai vezi și Boeing-ul cum decolează de lângă tomberon!“ „Oriunde, nu contează. Pașoptiștii ăia ai tăi nu plecau în exil cum ieșim noi azi la plimbare?“ „Ba da, ba da. Cum îi apucau nervii pe Sturza sau Bibescu-Vodă, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]