763 matches
-
două grupuri. Unii erau proiectați pentru a fi rapizi și mai ieftini decât tancurile medii, dar își păstrau capacitatea de a distruge blindatele grele la mare distanță. Strategia celui de al doilea proiect era să creeze un vehicul cu un blindaj mai mare, din care să rezulte un vehicul mai bine protejat decât tancurile inamice. Proiectele germane și sovietice de vânători de tancuri foloseau o suprastructura de tip cazemata, tunul antitanc având o miscare limitată în câmp orizontal. Rezultatul era un
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
a fost utilizată de ambele tabere pentru a obtine capacități antitanc la un cost scăzut. Cu această metodă tancurile învechite erau reînarmate pentru a fi utilizate că vânători de tancuri. Tancul ușor Panzer I avea drept armament mitraliere și un blindaj subțire, totuși a fost folosit în timpul invaziei Poloniei în 1939. În lupta cu Franța, 202 Panzer I au fost transformate în Panzerjäger I, cu un tun antitanc de 47 mm. La fel ca în timpul Operațiunii Barbarossa, tunurile sovietice de calibru
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
producția de tancuri ușoare că Ț-70 la fabricarea tunului autopropulsat ȘU-76, care folosea același tren de direcție. Deși a fost construit că un vânător de tancuri, ȘU-76 a fost folosit ulterior că tun de asalt în sprijinul infanteriei, din cauza blindajului ușor și din cauza armamentului depășit. În România a fost dezvoltat un concept de vânător de tancuri, Mareșal, prea târziu însă pentru a putea fi folosit în lupta. Singurii vânători de tancuri folosiți de Armată Română în timpul celui de-al Doilea
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
rapide BT și trebuia să le înlocuiască pe acestea și pe tancul ușor T-26 pe câmpul de luptă. Când a fost introdus prima dată în dotarea armatei, era cel mai echilibrat tanc din punct de vedere al armamentului, mobilității, blindajului și fiabilității. Cu toate acestea, eficacitatea sa în primele lupte era redusă din cauza numărului relativ mic de tancuri disponibile, ergonomiei, lipsei acute de echipament radio și tacticii greșite. Turela fusese proiectată pentru 2 persoane, iar comandantul tancului se ocupa și
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
inginerul Mihail Koșkin la conducerea unei echipe care trebuia să vină cu planuri noi pentru succesorul tancului BT. Tancul urma să fie produs la uzinele "Kharkiv Komintern Locomotive Plant" (KhPZ) din Harkov, Ucraina. Primul prototip, denumit A-20, avea un blindaj gros de 20 mm, era echipat cu un tun anticar de calibrul 45 mm și un motor V-2 diesel. Prototipul era gândit să poată rula la nevoie direct pe galeți, fără șenile. Acest detaliu a mărit viteza maximă la
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
și un motor V-2 diesel. Prototipul era gândit să poată rula la nevoie direct pe galeți, fără șenile. Acest detaliu a mărit viteza maximă la 85 km/h, dar nu aducea nici un avantaj real în luptă. A-20 avea blindajul înclinat, fiindcă testele anterioare dovediseră că un blindaj înclinat avea mai multe șanse să devieze un proiectil decât blindajul vertical. Koșkin l-a convins pe Iosif Stalin să-l lase să construiască un alt prototip, un „tanc universal”. Acesta urma
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
gândit să poată rula la nevoie direct pe galeți, fără șenile. Acest detaliu a mărit viteza maximă la 85 km/h, dar nu aducea nici un avantaj real în luptă. A-20 avea blindajul înclinat, fiindcă testele anterioare dovediseră că un blindaj înclinat avea mai multe șanse să devieze un proiectil decât blindajul vertical. Koșkin l-a convins pe Iosif Stalin să-l lase să construiască un alt prototip, un „tanc universal”. Acesta urma să fie mult mai bine protejat și înarmat
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
Acest detaliu a mărit viteza maximă la 85 km/h, dar nu aducea nici un avantaj real în luptă. A-20 avea blindajul înclinat, fiindcă testele anterioare dovediseră că un blindaj înclinat avea mai multe șanse să devieze un proiectil decât blindajul vertical. Koșkin l-a convins pe Iosif Stalin să-l lase să construiască un alt prototip, un „tanc universal”. Acesta urma să fie mult mai bine protejat și înarmat decât prototipul anterior. Denumit A-32, noul proiect avea un blindaj
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
blindajul vertical. Koșkin l-a convins pe Iosif Stalin să-l lase să construiască un alt prototip, un „tanc universal”. Acesta urma să fie mult mai bine protejat și înarmat decât prototipul anterior. Denumit A-32, noul proiect avea un blindaj frontal cu o grosime de 32 mm, un tun de calibrul 76,2 mm și era echipat cu același model de motor diesel, mult mai fiabil decât cele pe benzină. Ambele prototipuri au fost testate în poligonul de la Kubinka, unde
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
cele pe benzină. Ambele prototipuri au fost testate în poligonul de la Kubinka, unde modelul A-32 s-a dovedit a fi la fel de mobil ca predecesorul său A-20. O versiune și mai grea a prototipului A-32 a fost aprobată: blindajul era mărit la 45 de mm, iar șenilele urmau să fie mai late. În urma acestor modificări, tancul a intrat pe linia de producție sub numele de T-34. Koșkin a ales numeralul 34 pentru că în 1934 a început să pună
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
la uzina KhPZ. Koșkin a murit din cauza unei pneumonii în aceeași lună. Alexander Morozov, proiectantul transmisiei T-34, a fost succesorul său la conducerea proiectului. T-34 avea o suspensie Christie după modelul tancurilor BT, un motor diesel puternic, un blindaj superior, șenile late potrivite pentru condițiile din Rusia și un tun de calibrul 76,2 mm. Germanii au denumit acest model T-34/76 din cauza calibrului tunului. În 1944, o variantă îmbunătățită a fost proiectată. Aceasta avea o turelă mai
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
T-34 nu a fost îmbunătățit până în 1943. Atunci au apărut pe câmpul de luptă tancul mediu Panther și tancul greu Tiger I. T-34 a fost îmbunătățit, fiind echipat cu un tun de 85 de mm capabil să perforeze blindajul noilor tancuri germane. În ultimii ani de război, tacticile tanchiștilor sovietici erau încă inferioare tacticii germane, însă numărul tancurilor germane nu era suficient pentru a înclina balanța. În 1944, T-34/85 era superior tancului german Panzer IV și vânătorilor
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
Numai craniul lui avea o lungime de 1,8 m. Ca și alții din familia aceasta, Triceratops probabil că trăia în turme mari. Se poate că masculii rivali să se fi luptat între ei încurcîndu-și coarnele și apoi împingîndu-se cu blindajul capului. Numele său înseamnă "față cu trei coarne", și derivă din limba greacă: "tri/τρι" înseamnă "trei", "ceras/κέρας" înseamnă "corn", iar "-ops/ωψ" înseamnă "față". Această denumire i-a fost atribuită datorită faptului că avea două coarne de 90
Triceratops () [Corola-website/Science/308810_a_310139]
-
descoperirii / alegerii și rostuirii liremelor în spațiile inefabile ale Logosului, pentru ca la „momentul-eclat“ al textului, să rotească labirintul vocalelor și „să rostească“ simbolul, ori (mai rar) starea absolutei libertăți a Eului, a acelui Eu fără corsete, un Eu „decorticat“, fără blindajul „normelor“, întrucât, în ultimă instanță și mai la vale de „limbajul“ corpurilor, epidermelor, suprafețelor, „cel ce iubește n-are decât o dorință: / să violeze regulile eului“, în anotimpul de hibernare a neuronilor de aur, sau de argint. Claudine Bertrand înaintează
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
a optat pentru modificarea unui șasiu de tanc sovietic T-60, astfel încât să poată prelua un tun, tot sovietic, model Putilov-Obuhov M 1904-1930 de calibrul 121,9 mm, dar și o mitralieră coaxială ZB-53 de calibrul 7,92 mm. Ca blindaj s-a optat pentru utilizarea a 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă. Prototipul a fost realizat în București la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) cu asistența inginerilor Ghiulai
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Suedia pentru furnizarea de componente, iar Germania, deși nu era obligată, s-a oferit să îi acorde României asistență în dezvoltarea proiectului, prin detașarea de specialiști germani la uzinele Rogifer, precum și prin furnizarea de subansamble, elemente de optică, plăci de blindaj, aparatură radio, etc. Totodată s-a făcut și o planificare pentru asimilarea tuturor componentelor provenite din import de către industria românească, în decurs de un an. În martie 1944, echipei de proiectanți i s-au alăturat ing. Wohlrath de la compania Alkett
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
diviziilor blindate. Până în iunie 1944 cele 20 de tunuri antitanc mobile au fost realizate, iar 7 dintre acestea au fost trimise în poligonul Dadilov pentru testare în condiții de luptă. La aceste teste s-a constatat că tunul putea străpunge blindajul unui tanc sovietic T-34 de la 500 m, însă peste această distanță tirul devenea imprecis, având totuși o grupare foarte bună până la 3000 m. Ca deficiențe s-au constatat următoarele: înălțimea vehiculului nu permitea mascarea eficientă în teren, nu permitea
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
Tancul avea de asemenea denumirea de inventar militar SdKfz 181 (Sonderkraftfahrzeug 181 - vehicul cu destinație specială 181). Tiger I era diferit fată de tancurile germane precedente în special în ceea ce privește filozofia proiectării. Predecesorii săi (Panzer IV etc.) aveau în echilibru: mobilitatea, blindajul și puterea de foc, dar câteodată erau depășiți de oponenți în privința calibrul tunului. Tiger I a reprezentat o nouă abordare în materie de protecție (grosimea blindajului) și putere de foc. Deși greu, acest tanc nu a fost mai lent, decât
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
în special în ceea ce privește filozofia proiectării. Predecesorii săi (Panzer IV etc.) aveau în echilibru: mobilitatea, blindajul și puterea de foc, dar câteodată erau depășiți de oponenți în privința calibrul tunului. Tiger I a reprezentat o nouă abordare în materie de protecție (grosimea blindajului) și putere de foc. Deși greu, acest tanc nu a fost mai lent, decât oponenții săi cei mai buni. Cu toate acestea avea 50 de tone, suspensia, cutia de viteze și alte elemente similare au depășit limitele pentru care au
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
care au fost proiectate, apărând defecțiuni frecvente. Studiile pentru proiectarea un tanc greu au început în 1937, fără un plan de producție. Deși era foarte similar cu Panzer IV, Tiger cântarea de două ori mai mult. Acest fapt se datora blindajului mai gros, al tunului mai mare, al volum necesar de combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
IV, Tiger cântarea de două ori mai mult. Acest fapt se datora blindajului mai gros, al tunului mai mare, al volum necesar de combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
mai mult. Acest fapt se datora blindajului mai gros, al tunului mai mare, al volum necesar de combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
gros, al tunului mai mare, al volum necesar de combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de deasupra turelei și a punții
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
volum necesar de combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de deasupra turelei și a punții era de 25 mm. Tiger I
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
suspensiei mai solide. Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de deasupra turelei și a punții era de 25 mm. Tiger I a fost dezvoltat în jurul tunului Kwk 36 L/56, de 88mm. Acest tun era
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]