1,790 matches
-
pat în speranța de a prinde puțin somn din orele cei mai rămâneau până dimineață, ne sculau devreme tare pentru a merge pe sectoare până la sosirea cadrelor, am inspectionat rastelul cu armament apoi bocancii de pe hol, pentru că se mai furau bocanci sau se completau cum se spunea în armată. Apoi m-am așezat la masa unde de obicei stătea soldatul ce era de planton, erau acolo pe masa diferite ziare era și o carte pe care un soldat o împrumutase de la
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
un unghi al pereților, iar lângă el câțiva chituci din lemn de fag. Focul duduia în sobă, oamenii veneau, cu mult timp înainte de sosirea trenului, erau țărani din satele învecinate plecați la oraș, să rezolve diferite daraveli. Se auzea bocănitul bocancilor la ușă, se scuturau de zăpadă, apoi intrau în mica încăpere. După ce-și lepădau bocceaua într-un colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se apropiau
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
de căldură la nivelul corpului și atunci se epuizează și mai rapid rezervele energetice ale corpului.” Dacă totuși trebuie să stăm afară un timp îndelungat putem să folosim încălzitoare chimice, practic niște pernițe cu gel care pot fi ținute în bocanci mănuși sau haine. Paul Olteanu, manager de magazin: „Sunt pernițe care emană căldură, e un lichid cu o pastilă în interior, spargem pastilă, iar lichidul se solidifica și emană căldură timp de o oră, o oră și jumătate.” În cazul
Cum trebuie sa ne imbracam si ce alimente sa evitam pentru a ne proteja de ger. Sfaturile medicilor [Corola-blog/BlogPost/92367_a_93659]
-
Mihai Vișoiu să lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul stepei, nefiindu-i pe plac toți oamenii, ci mai mult aceia care au arătat o deosebită plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
palid protestul. Asta făceau când a trecut pe lângă ei o patrulă de jandarmi care le-a cerut să-și schimbe locul, undeva mai dosnic, și fiindcă n-au vrut s-o facă s-au ales cu vreo câțiva pumni și bocanci în coaste, deși oamenii legii, să le spunem așa, îi cunoșteau din serile în care se aflau între cei care animau manifestația. Fiindcă mi s-a părut incredibil tot ce-mi relatau, le-am cerut să scrie un text și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92867_a_94159]
-
sau afară pentru prosperitatea multinaționalelor, inclusiv a băncilor, în stare să dea Parlamentul pe mâna DNA-ului, când li se pun în față norme europene. Iar puștilor facebuchiști care au pornit tăvălugul schimbării din noiembrie 2015, li se rezervă tratamentul bocancilor în gură, ceea ce nu mai au unde să reclame. Pentru că televiziunile mainstream sunt ocupate cu vocea țigăniei sau cu lustruirea purtătorilor noilor semne ale schimbării. Ion Marin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92867_a_94159]
-
peste crevase/Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate eforturile astralizării sunt pierdute/epuizate în divagații și
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
care lansa gaze, pușcă cu lunetă, un autoturism Land Rover pe care il foloseau 6-7 luptători. „Eram atât de prost dotați din punct de vedere tehnic (...) Nu aveam măcar o vestă antiglonț. Aveam, în schimb, niște combinezoane tip auto. Și bocancul atât de incomod...”, își amintește colonelul (r) Dumitru Saitoc, în anul 2014, în cartea „40 de ani de antiterorism în România”, editata de SRI. Securiștii români au fost și în situații stânjenitoare față de colegii străini. Prin 1973, un responsabil cu
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
sau mai mici mișcându-se de colo-colo sau de-a dreptul zăcând în noroi! De câte ori n-am trecut nepăsători pe lângă ele, ba câteodată, cu o inconștiență demnă de o cauză mai bună, nu le-am călcat sub talpa rigidului nostru bocanc! Câți dintre noi au avut oare curiozitatea de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele reverendei, apoi degetele împreunate și, în sfârșit, chipul. Aici s-a oprit cu ochii mijiți. Tocmai am ajuns în dreptul lui. — E cam călduț, dar vine toamna - a spus el. A izbucnit în râs și a ridicat mâna stângă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
disperare sau la furie. Această nedreptate este substanță fierbinte, făcută anume pentru om, substanța care, invadându-i ființa, nu produce acolo o explozie distrugătoare, ci arde cu o lumină egală și liniștită. Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tâlhari. Pășea atent, având grijă să nu scoată nici cel mai mic zgomot. Faptul că era în picioarele goale constituia un avantaj. Se gândi să memoreze locul acela, cu gândul ca a doua zi să se întoarcă ca să-și recupereze bocancii. Renunță repede la această intenție și se concentră la drum. Nu se deplasa prea repede, dar se grăbea pe cât era în stare. Mergea ca orbetele, întrucât nu vedea la mai mult de doi pași în față. Siluetele trunchiurilor copacilor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrân. Îi făcu semn cu mâna, chemându-l lângă ea. Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se va întoarce după ei ori poate vor fi găsiți de altcineva. Se cunoștea că fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se va întoarce după ei ori poate vor fi găsiți de altcineva. Se cunoștea că fuseseră folosiți, chiar destul de mult. Fețele le erau zgâriate și pline de stropi de noroi. Cristi ridică bocancii cu vârful degetelor, întorcându-i cu tălpile în sus. Nu putea să-și dea seama cu precizie, dar fostul proprietar fusese un bărbat masiv. Bocancii erau cel puțin numărul patruzeci și patru. Judecând după uzura tocurilor, roase mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar destul de mult. Fețele le erau zgâriate și pline de stropi de noroi. Cristi ridică bocancii cu vârful degetelor, întorcându-i cu tălpile în sus. Nu putea să-și dea seama cu precizie, dar fostul proprietar fusese un bărbat masiv. Bocancii erau cel puțin numărul patruzeci și patru. Judecând după uzura tocurilor, roase mai mult pe exterior, putea spune că acesta călca apăsat și sigur de el. Ai cui or fi? întrebă Ileana. Nu știu, ridică inspectorul din umeri, tipul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut noaptea trecută. Ce facem acum? întrebă fiica lui Pop. Ne mai uităm puțin pe aici prin preajmă și încercăm să vedem dacă nu cumva mai descoperim și alte probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vorbești serios? Foarte serios. Mergem la școală. Vorbesc eu cu colega mea de la chimie și folosim dotările de acolo. Excelent. Atunci să nu mai pierdem timpul. Drumul până la mașină și apoi înapoi spre oraș se desfășură fără probleme. Cristi băgase bocancii într-o sacoșă nouă pe care o găsise rătăcită în portbagaj. O legase apoi strâns la gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pe de altă parte, prezența fetei era una plăcută și trebuia să recunoască că se dovedise a fi și destul de eficientă în ziua prece dentă. Ea îi arătase atât locul unde se aflau petele de sânge și tot ea găsise bocancii. Uite, aici am ieșit din pădure alaltăieri! îi spuse Cristian. Acesta e locul pe unde trebuie să urcăm pe munte. Nu ăsta este drumul, rosti Ileana, nu pe aici se urcă pe Muntele Rău. Eu pe aici am fost. Ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faci. Ce mai contează? Acum ori mai târziu, tot aia e. Spune-i! Cum, și tu știi? izbucni Cristian, supărat la culme. La început bănuiam numai, dar am căpătat certitudinea abia când am fost în pădure alaltăieri și am găsit bocancii aceia puturoși. Asta-i culmea! Mai rămâne să aflu că și taică-tău era la curent împreună cu toți cetățenii din Baia de Sus. Ce-i asta, o conspirație? Nu, tata nici nu bănuiește măcar. Numai noi doi cunoaștem adevărul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre roșu, de parcă soarele s-ar fi aflat la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce se petrece. Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o săpau sus pe platoul de pe Muntele Rău. Bătrânul Calistrat nu îi va mai deranja niciodată. Respiră ușurat, bucuros că reușise să își ducă misiunea la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul atârnat în ștreang. Acesta începu să se legene încet, în timp ce toiagul căzu fără zgomot în iarba de dedesubt. Rânjind, Boris se răsuci pe călcâie și porni pe drumul înapoi. 32 Plecase pe munte imediat după prânz. Pe Ileana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]