640 matches
-
își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cânte la cap fără primejdia de a fi sfâșiat de oameni. Și clipa sosirii dricului se apropia. Nu puteau s-aștepte nici noaptea. O dată cu căderea întunericului, porțile cimitirelor se închid. 215 Fratele mortului tocmise o ceată de milogi, să-l bocească, dar cerșetorii, orbii și schilozii trebuiau să aștepte la capelă, tocmai pentru a nu băga nimeni de seamă că vestitul cămătar al Cuțaridei pleacă în lumea celor veșnici. Rudele, vreo două femei și vreo trei bărbați, așteptau încremeniți pe niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei... V-ați făcut ai dracului, ai? -La trimis pe Gheorghe după curve: - Să-mi aduci aici toate coardele, Treanță, m-auzi tu? Că vreau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
l-ar fi descoperit, ni l-ar fi trâmbițat de mult. Un gând ce nu mișcă pe un lepros, are el vreo legătură cu singurătatea? Și o carte ce nu poate fi închinată amintirii lui Iov... ...Aș vrea să mă bocească fantome de îngeri căzuți, pe frânturi de melodii culese din inima mea, acordată din nașterea corului lor. Atât un plus, cât și un minus de viață mă pătrund de un fior de irealitate. O mare moartă și o mare furioasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când ai cunoscut amărăciunile și dulceața lor, îți pare rău că n-ai decât o inimă de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le - ajungeau picioarele la ceafă - puștile trăsniră dar, fără gloanțe cum erau, nu făcură decât a înmulți spaima celor ce fugeau. Femeia ieșise, cu banii și cu lucruri ce avea mai scumpe, din moară și plecă plângând. Morarul începuse a boci, legat de grinzile morii. Bătrânul suci o funie de paie și, împlînd-o cu păcură, o azvârli aprinsă de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
impaciența: „Aleargă, suflet’, aleargă, La soțîia ta cea dragă, Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A mă preface nu-i chip pînă ce-oi intra-n pămînt.” 8. Robia aduce numaidecît În minte ideea de tortură. Vasalul sentimental are multe Îndatoriri și puține drepturi. Conachi, modest pînă la umilință, reclama săniilor dreptul de a se boci. A se tîngui este libertatea lui. În rest numai chinuri. Poemele sugerează existența unui teribil mecanism de tortură, comparabil cu acela ce poate fi văzut În frescele despre judecata de apoi din pridvorul bisericilor ortodoxe. Diavoli care pîrjolesc sufletele și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ți celebrul cuvînt Către cititori, o primă detașare de stilul jeluitor În poezia erotică. Viziunea Îndrăgostiților zmintiți la simțuri, aruncați În călduri grozave, căzuți, unii dintre ei. În melanholie pină ce Încet-Încet se sting, iar alții „ea muierile, care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile”... este umorescă. Miturile iubirii tristaniene apar aici Într-o formă comică; „Domnilor! Socotesc că nu fără cuviință am intitulat această ediție «Spitalul Amoruluiă, căci În coprinderea-i nu veți vedea decît plîngeri de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unii rămîn zmintiți pentru totdauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung În Spitalul nebunilor (la Balamuc); alții cad În melanholie și Încet-Încet se topesc și Își sfîrșesc viața; alții iar, ca muierile care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile, ca prin niște rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile. Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblîndu-vă Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de regulă, dîndu-se de ceasul morții, cerînd milostivire... Pentru a exprima toate acestea, el are la Îndemînă (Își creează) cîteva mijloace de expresie, suficiente, totuși, pentru a exprima o anumită profunzime și complexitate a sentimentului. Paul Zarifopol crede că toată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Făcut-am vreun pas Pe calea desfătării? Venin mi-a dat pe nas; Slujit - am cu credință? Nevrednic am trecut; Prieteni obligat - am? Ingrați mi i-am făcut; Vreo rudă, vun de-aproape de-l rog a m-ajuta, Mi se bocește - atâta cât trebui - a - i mai da; Să mă 'mprumute nimeni nu s' află bucuros, Iar de chezeș, de martur sunt prea trebuincios; La nuntă, la ospețe nu știu să fiu chemat, Iar la de morți parade mă 'nvită nencetat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-l plătească, pentru că de acum încolo toate socotelile neîncheiate ale lui Grete trebuie achitate cu prețul anilor care i-au mai rămas de trăit. Grete nu e în stare decât să boceacă și spuma i se scurge din bot. (Grete bocește și vrea să se repeadă la Mariedl. Erna e însă mai iute și o ține strâns pe Grete.) ERNA: Las-o pe Mariedl să privească realitatea, poate că o să vadă și norocul meu cu Wottila. Trebuie să putem privi adevărul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prolet". Cu toate astea arată în cursul bădărăniilor sale fără nici o măsură, ca și cum ar avea o constituție destul de fragilă. HERTA: O presoană care arată ca bătută de soartă, cam de vârsta lui Jürgen. Are cicatrici și pare tot timpul că bocește, totuși se mai vede la ea că trebuie să fi fost cândva neobișnuit de drăguță. FOTZI (Pizdoc): Mai în vârstă ca Herta. Se poartă ca o idioată, ca să sară în ochi. Gesturi exhibiționiste, se dă în stambă erotic, ceea ce e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit să se bocească,/ Ci s-a supus la voia-mpărătească”795 Nu face decât să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca pe o jertfă a propriei ei măriri, dovedind o tărie morală inexplicabilă chiar și pentru narator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit să se bocească,/ Ci s-a supus la voia-mpărătească”795 Nu face decât să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca pe o jertfă a propriei ei măriri, dovedind o tărie morală inexplicabilă chiar și pentru narator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cutia de chibrituri”. Reflecțiile sale, scrise admirabil, pigmentate cu ironii fine, sunt întotdeauna adevărate lecții de limbă română. Între puținii scriitori de la noi, Busuioc a înțeles că e mai eficient, mai patriotic până la urmă să scrii bine românește, decât să bocești în articole interminabile, scrise confuz și primitiv, destinul limbii române în Basarabia. Nu-mi pot refuza să citez două mici fragmente din „Notițele...” sale. Unu: „Era pe la începutul anilor cincizeci, când un tânăr sosit de pe alte tărâmuri, nebilingve, nimerind în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ți, femei și copii, unii la sân sau în leagăn. „Atât cei dinăuntru cât și cei care stăteau afară, din cauza înghesuielii, erau extenuați din cauza mișcărilor și exercițiilor trupului, cu ochii umflați și roșii de plâns.” Femeile, băieții dar și bătrânii, boceau încet, alții în hohote. În Iași, la vremea aceea, erau vreo 200 sinagogi din c are vreo 30 mari. Numai pe o stradă erau 20. Unel e er au pictate cu scene reprezentând Paradisul și Facerea lumii. În mai multe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
competență extraordinară. Niște incompetenți, foarte competenți, sau niște competenți, foarte incompetenți, depinde unghiul din care privești problema competenței. Boc e cel mai bun și cel mai prost premier pe care l-a avut vreodată România. Sau premieri, mă rog, că „Boci e mai mulți", cum a descoperit de curând Marean Vanghelie ... Udrea e cea mai deșteaptă, cea mai frumoasă, cea mai proastă și cea mai urâtă femeie politician. E blondă și brunetă în același timp, e un ministru prost și un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cimitirul în tindă e în subtext o lamentatio, o tânguire despre o întristată de la Cahul care și-a îngropat în casă copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu un salcâm înflorit / în glodul prăvălit..." Un patetism în spiritul lui Ion Barbu (cel din După melci) merge la țintă: "Eram copii proști și tehui / și am început să bocim în jurul lui..." Poet al înmuguririi și al dimineților sufletului, un Nicolae Dabija grațios se copilărește intenționat pentru a-și iriga fantezia cu seve ale vârstei iluziilor; intră în acțiune ochiul al treileaal ingenuității și vedeniilor. Îl găsim contemplând Lira de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tăcerea. Privirea severă a dascălului a curmat, însă, tărăboiul. A sufocat lent harababura, țintuind cu ochii mai ales spre Ionică și Gheorghiță, puși pe șotii. Obraznicii pișcau de obraz și trăgeau de cosițe Catinci, Marii și Ilinci care dădeau a boci. Ultimele zbateri ale hărmălaiei s-au sfârșit odată cu așezarea elevilor pe băncile lungi de lemn. Liniștea s-a reașternut, continuându-și răsucirea firului pe fusul isonului care mai vibra încă din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
urla (3); amar (2); se descarcă (2); fată (2); femeie (2); geme (2); iubire (2); lăcrimează (2); necaz (2); nefericire (2); nefericit (2); sensibil (2); slăbiciune (2); zîmbește (2); abstinență; acțiune; alintat; animal; ascultă; a nu avea; azi; bebe; bocet; boci; de bucurie; bunica; ceapă; cer; chin; cîntă; complex; condoleanțe; copilaș; to cry; curățare; curge; degeaba; a te descărca; dezbalanță; deznădejde; de dor; duioșie; după iubită; Emo; emoțional; emoționat; eu; examen; fata; fetița; firav; frică; fricos; fript; gălăgie; gelos; gumă; hohote
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Cioran apare aici în toată integralitatea sa. Și-n vreme ce umbra capătă consistență pe un ecran, Cioran însuși, pe Coasta Boacii, dialoghează cu Bocitoarea: „CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să însemne și impersonalul se zice, dar și expresia unei asumări totale: vocea lui Cioran însuși, înstrăinat la modul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]