12,392 matches
-
Uneori, stabilirea hotarului se făcea de către domnie, iar hotarnicul avea doar sarcina de a pune în aplicare hotărârea domnească. Sfatul domnesc era alcătuit din boierii din divan, asesori în judecata domnească și martori în documentele emise de domnie. Grupul de boieri avea un număr nedeterminat și era format din curteni sau din boierii locali care aveau sarcina să aleagă un hotarnic și să asiste la operațiunile de pe teren. După stabilirea hotarului, ei erau cei care îl însoțeau pe cel delegat de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
de a pune în aplicare hotărârea domnească. Sfatul domnesc era alcătuit din boierii din divan, asesori în judecata domnească și martori în documentele emise de domnie. Grupul de boieri avea un număr nedeterminat și era format din curteni sau din boierii locali care aveau sarcina să aleagă un hotarnic și să asiste la operațiunile de pe teren. După stabilirea hotarului, ei erau cei care îl însoțeau pe cel delegat de domnie. În Moldova, cei care îl însoțeau nu erau nominalizați în actul
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
și să asiste la operațiunile de pe teren. După stabilirea hotarului, ei erau cei care îl însoțeau pe cel delegat de domnie. În Moldova, cei care îl însoțeau nu erau nominalizați în actul domnesc. În Țara Românească era un grup de boieri, de megieși sau de „oameni buni și bătrâni” în număr prefixat, nominalizați în actul domnesc (6, 12, 24, 36, 48), care erau și „jurători” (arbitri) și care serveau de martori în fața domniei atunci când hotărârea trebuia „aprobată sau casată”. Însă, după cum
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
era văduvă și, implicit, „proprietara” terenurilor (Stahl, 1998, vol. II, p. 117). Folosirea termenului „proprietate” în cazul acestor terenuri agricole este improprie. După cum am mai spus, acele terenuri erau de fapt în proprietatea satului, în cazul satelor libere, și a boierului, în cazul celor aservite. Prin urmare, ceea ce se transfera către moștenitori era mai mult un drept de a exploata o parte, definită abstract, din terenul satului. Acest fapt nu se datora atât formei de proprietate în comun asupra terenurilor, cât
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
către mine. Da, zice, ăla ne va conduce în viitor... Și într-adevăr, i am condus pe toți... la pușcărie! Eu sunt aristocrat prin adopțiune — că maică mea era țărancă. Cum spune Tudor Vianu despre Titu Maiorescu: a fost el boier? Dacă nu se duceau la Viena și în Germania, rămâneau doar niște balcanici extraordinar de inteligenți... Și eu la fel, dacă n-aș avea cultură filozofică germană, aș fi un șiret din Câmpulung, mi-aș permite să mă joc de-
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
dintr-un document târziu din secolul al XVIII-lea. Astfel, Diata Elinei (Eleneiă Cantacuzino, soția marelui postelnic Constantin Cantacuzino, arată "[...] împărțeala casei sale și zice că din Breaza jumătate de sat cu vecinii 240 cum s-a văzut la mâinile boierilor stăpâni, se vedereză că sunt 236 ani de când merge stăpânirea din neam în neam în aceste două neamuri de boieri". Documentul a fost datat 1667-1668. Coborând în istorie cu 236 ani, ajungem în 1431, an care atesta localitatea Breaza, cu
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
împărțeala casei sale și zice că din Breaza jumătate de sat cu vecinii 240 cum s-a văzut la mâinile boierilor stăpâni, se vedereză că sunt 236 ani de când merge stăpânirea din neam în neam în aceste două neamuri de boieri". Documentul a fost datat 1667-1668. Coborând în istorie cu 236 ani, ajungem în 1431, an care atesta localitatea Breaza, cu venicii, când obștea brezenilor era acaparată de boierii Mărgineni. "Spargerea" obștei moșnenilor din Breaza s-a realizat în timp. Aceasta
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
de când merge stăpânirea din neam în neam în aceste două neamuri de boieri". Documentul a fost datat 1667-1668. Coborând în istorie cu 236 ani, ajungem în 1431, an care atesta localitatea Breaza, cu venicii, când obștea brezenilor era acaparată de boierii Mărgineni. "Spargerea" obștei moșnenilor din Breaza s-a realizat în timp. Aceasta a intrat în stăpânirea boierilor din Mărginenii Prahovei, care au ocupat treptat, toată întinderea până la hotarul cu Transilvania de o parte și de alta a râului Prahova. Primul
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
1667-1668. Coborând în istorie cu 236 ani, ajungem în 1431, an care atesta localitatea Breaza, cu venicii, când obștea brezenilor era acaparată de boierii Mărgineni. "Spargerea" obștei moșnenilor din Breaza s-a realizat în timp. Aceasta a intrat în stăpânirea boierilor din Mărginenii Prahovei, care au ocupat treptat, toată întinderea până la hotarul cu Transilvania de o parte și de alta a râului Prahova. Primul dintre boierii amintiți mai sus a fost Udriște. După moartea acestuia moșia a revenit urmașului său, vel
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Breaza a fost stăpânită și de Elena din Mărgineni, soția lui Radu Șerban, domnul Țării Românești în perioada 1602-1611, ulterior de Elena din Sărata, fiica spătarului Drăghici, căsătorită cu Stoica din Bucov, Maria și Stana, fiicele lui Dumitrașco Filipescu, ascendentul boierilor Filipești de mai târziu. La 19 iunie 1622, moșia Breaza avea patru proprietari: boierii Filipești, negustorul Ghinea, jupânul Gligorie și Elena din Mărgineni. Aceasta din urmă a lăsat partea ei de avere fiicei sale, Elena (Elinaă, devenită prin căsătorie Cantacuzino
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Țării Românești în perioada 1602-1611, ulterior de Elena din Sărata, fiica spătarului Drăghici, căsătorită cu Stoica din Bucov, Maria și Stana, fiicele lui Dumitrașco Filipescu, ascendentul boierilor Filipești de mai târziu. La 19 iunie 1622, moșia Breaza avea patru proprietari: boierii Filipești, negustorul Ghinea, jupânul Gligorie și Elena din Mărgineni. Aceasta din urmă a lăsat partea ei de avere fiicei sale, Elena (Elinaă, devenită prin căsătorie Cantacuzino, fapt amintit și de diata din 1667-1668. După moartea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, soțul
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
se fac noi modoficări în stăpânirea moșiei Breaza. Astfel, la 28 ianuarie 1747, Constantin Folipescu, fost vistiernic, a vândut Mănăstirii Mărgineni, partea lui de moșie pe care o stăpânea în Breaza. Ulterior prin Diata Maricăi Filipescu din 1 octombrie 1754, boierii Filipești ies definitiv din rândul stăpânilor moșiei Breaza. Doi ani mai târziu, un urmaș al boierului Ghinea a pus drept zălog partea lui de moșie la Breaza pentru suma de 250 taleri. Este de amintit faptul că în anul 1775
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
vistiernic, a vândut Mănăstirii Mărgineni, partea lui de moșie pe care o stăpânea în Breaza. Ulterior prin Diata Maricăi Filipescu din 1 octombrie 1754, boierii Filipești ies definitiv din rândul stăpânilor moșiei Breaza. Doi ani mai târziu, un urmaș al boierului Ghinea a pus drept zălog partea lui de moșie la Breaza pentru suma de 250 taleri. Este de amintit faptul că în anul 1775, Nicolae biv vel paharnic devine coproprietar în satul Breaza. În anul 1798, domnitorul Țării Românești, Constantin
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
1456, cînd satul se numea Ciapa; b) În 1546, în perioada domniei lui Petru Rareș, când se pomenește de un anume Toader și de satul Todireani, din ținutul Hârlăului; c) În 1634, când se numea BălușeștiTodirești, ca proprietate a unui boier pe nume Hatmanu, într-un act al domnitorului Vasile Lupu, care întărește părți din Balușești. Satul Todirești s-a format din mai multe cătune care s-au extins prin defrișări ale pădurilor din împrejurimi. Conform cercetărilor realizate de Chirilă F.
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ți-e scris la dosar ți-e pus!” Este expresia definitivă a legăturii indisolubile dintre destin și scris, înscris, prescris, proscris etc., toate venind din acel fertil scripta, ceea ce demonstrează nu numai vechimea scrisului în limba română (cu mult înainte de boierul Neacșu din Câmpulung!), dar, mai cu seamă, ascendența noastră latină indubitabilă. Un argument pe care nu s-a pedalat încă suficient, remarcă, de câte ori are ocazie, tovarășul Constandache, mai ales când se află pe aproape și Radu Mercea. Acesta se face
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Comportamentul așa-zicînd brownian al mitemelor utilizate este caracteristic numai nivelului superficial al textului. Ceea ce la acest prim nivel este carusel ludic al "aluziilor pierdute", în profunzime devine pretext de gravă meditație istorică. "Surpriza" din final descoperirea sub travestiul fanariot al boierului intrigant a însuși autorului Manifestului Comunist este un anti-catharsis programat. Șocul astfel provocat unifică istoria și istoriile sub semnul unui nenorocit prezent continuu, al cărui stupid determinism presupune un reînnoit exercițiu de exorcism, nu și o salvare sub zodia cine știe cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
triști, i-au strâns mâna și l-au Întrebat unde e mortul. Vasile s-a prăbușit ca un boxer bătut În brațele unuia și a privit În direcția sicriului, țiganul l-a consolat, apoi și-a aprins o țigară. — Ha, boierilor, a strigat către ăia din sufragerie, trebuie să mergem! De parcă ar fi urmat să Îi ducă la groapă. S-au ridicat cu toții, cineva a oprit muzica, și-au golit paharele și au ieșit unul câte unul afară, unde un camion
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să-i Înflorească și lui viciile precum Îi Înfloriseră boierului, ca să-i fie viața o primăvară fără sfârșit. În plus, țăranul din statuie avea pumnul ridicat, amenințând astfel cerul nedrept, părtinitor, ca să se știe acolo că Într-o zi cei ca el vor năvăli În paradis, În paradisul doar al
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
le am cu fetele? Sunt bou în materie. EA: Ei, ei, ai mei nu fură și dacă fură iau de la bogați și dau la popor, haiducesc că Iancu Jianu. EL: Bravos, uiți că era zapciu, punea la fum și era boier, propagandă, abureala, era un hoț care se dădea haiduc, era ca Nastase, îi dădeai, te punea șefa, o menținea pe mătușa Tamara, nimic nou sub soarele Orientului, dragă, suntem in Balcani, nu spunea învățătoarea aia Blându așa? EA: Him, Him
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
o ușă, pe bulevardul unde stau de mai bine de zece ani, două camere, decomandate, atelierul este la nici cinșpe minute de mers pe jos, și mă trezesc în pădure, alături de Iancu Jianu, stând în jurul focului și înjurându-i pe boieri și pe arnăuți, ca să dau doar un exemplu. Da, înjura și Iancu, om era, nu te mira. Ies frumușel dintr-un magazin de pe Magheru, cu o plasă în mână, și rămân ca prostul, cu gura căscată, uitându-mă cum pleacă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
locuire este asepsia; ideal marcat de dorința de-a locui într-un mediu curat, care preia tot ceea ce este plăcut de la natură, renunțând însă la "murdăriile" sale. ٭ Motivația Unirii Principatelor (1859) este, asemenea celei a creării Uniunii Europene, una economică; boierul îi arată lui moș Ion Roată cum, prin unire, pot face ceva mai bine din punct de vedere practic, respectiv ridicarea bolovanului. Impersonalul se are și dimensiuni pozitive: spre exemplu, el face posibilă morala, poate chiar societatea, constituind unul din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
s-a schimbat. Chiar floare fiind, tot curios este , iar primăvara devreme scoate căpșorul din zăpadă ca să vadă și să mai afle ce se mai Întâmplă prin lume. CERBUL O femeie harnică, dar săracă ajunse să intre slugă la un boier. Femeia avea un băiat pe care Îl chema Ioan. Și era băiatul lumina ochilor ei, bucuria vieții ei. Pentru el se prinse slugă la boier, ca să aibă cu ce să-l crească. Femeia aceea era așa de vrednică, de harnică
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Întâmplă prin lume. CERBUL O femeie harnică, dar săracă ajunse să intre slugă la un boier. Femeia avea un băiat pe care Îl chema Ioan. Și era băiatul lumina ochilor ei, bucuria vieții ei. Pentru el se prinse slugă la boier, ca să aibă cu ce să-l crească. Femeia aceea era așa de vrednică, de harnică și pricepută În toate cele, că boieroaica o Îndrăgi atât de mult și o luă să facă treburile În casă. Unde punea ea mâna, era
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
au trecut repejor așa cum trec norii pe cer, femeia a Îmbătrânit, iar Ion se făcu flăcau. Și nu orice flăcău, ci unul chipes, harnic și vesel. Și o iubea pe maică-sa cum și maică-sa Îl iubea pe el. Boierul și boieroaica se Învățaseră atât de mult cu femeia și cu Ion, de parcă erau rudele lor, de parcă dintotdeauna ei stătuseră la casa lor. Boieroaica se sfătuia cu femeia În treburile ei cele mai Împortante, boierul Îi dădea cheile de la hambarele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-sa Îl iubea pe el. Boierul și boieroaica se Învățaseră atât de mult cu femeia și cu Ion, de parcă erau rudele lor, de parcă dintotdeauna ei stătuseră la casa lor. Boieroaica se sfătuia cu femeia În treburile ei cele mai Împortante, boierul Îi dădea cheile de la hambarele lui. Boieroaica avea o fată și un băiat; aceștia o respectau pe mama lui Ion ( doar Îi legănase pe genunchi) și-i spuneau Tușa. Dupa nici eu nu mai știu câți ani, boierul se gândi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]