2,657 matches
-
mai mulți arendași armeni (în special din familiile Capri, Pruncul, Antonovici, Bogdanovici, Petrovici, Romașcan, Teodorovici) au cumpărat moșii de la boierii moldoveni, dobândind întinse suprafețe de teren. Ca urmare a patentei imperiale din anul 1787, care stabilea împrejurările în care familiilor boierești din Bucovina le puteau fi conferite titluri de noblețe austriacă, unele familii de latifundiari armeni (Antonovici, Bogdanovici, Capri, Petrovici, Pruncul, Romașcan) au dobândit în perioada 1788-1815 titluri nobiliare austriece, în special cele de cavaler (în ). Prin 1790, Ariton, Luca și
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
vor lua și ei plată ca și Arburie, că nu multă vréme după acéia, într-același an, au tăiat și pe ficiorii lui Arburie, pre Toader și pre Nichita."" Cronicarul scrie că decapitarea harmanului a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului. Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului, fiind distrusă de un incendiu. Pe la sfârșitul celui de-al treilea
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
ficiorii lui Arburie, pre Toader și pre Nichita."" Cronicarul scrie că decapitarea harmanului a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului. Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului, fiind distrusă de un incendiu. Pe la sfârșitul celui de-al treilea sfert al secolului al XIX-lea, terenul pe care se afla curtea a ajuns în proprietatea unui anume Ion Vichiuc, care
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
și de Sud și în Caucaz. Astfel, deși Buzău este atestat documentar ca târg din 1431, cea mai veche clădire din oraș este Casa Vergu-Mănăilă, construită în secolul al XVIII-lea, în preajma anului 1780. Casa Vergu-Mănăilă era proprietatea unei familii boierești, numită Vergu, care deținea și o cârciumă și o brutărie în oraș. De-a lungul secolului al XIX-lea, orașul a depășit dificultățile reconstrucțiilor repetate și a început să se dezvolte ca oraș modern cu o viață economică și culturală
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
circa 13 km nord de municipiul Rădăuți, în apropiere de granița cu Ucraina. Prima sa atestare documentară datează din anul 1412, dar se pare că satul ar fi existat și în secolul al XIV-lea. Satul a fost inițial sat boieresc, fiind stăpânit de boierul Giurgiu de Frătăuți (până în 1433), apoi de fiul acestuia, Danco. În anul 1489, Frătăuții Noi au trecut în administrarea Mănăstirii Putna, după cum afirmă Aron Pumnul în lucrarea despre proprietățile Mănăstirii Putna apărută la Cernăuți în 1865
Frătăuții Noi, Suceava () [Corola-website/Science/325034_a_326363]
-
mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe ori și protectori sau conducători ai Zaporojiei. Capitala Zaporojiei, nerecunoscută de Polonia, a fost în general la Cremenciug. Nu se cunoaște exact dacă autoritatea domnitorilor munteni (Basarabii) se întindea și dincolo de Nistru
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
sporit. În lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova o puternică revoltă, socotită de istorici momentul de vârf al raporturilor de încordare ce au existat între poporul român și ocupanții săi din anii 1854 - 1856. Una dintre marile familii boierești din Craiova - familia Bibescu - a dat Țării Românești pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) și Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1856). Uniunea vamală a Țării Românești și a Moldovei (1848) - un prim pas pe calea unirii definitive a
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
romane, toate localitățile noastre au apărut și s-au dezvoltat mai ales în perioada lungă a evului mediu, chiar dacă au urmat unele rădăcini geto-dace. Localitățile născute în evul mediu au avut legături cu anumite moșii cu caracter feudal. Moșiile erau boierești sau domnești. Ele purtau denumiri care numai uneori corespundeau cu numele proprietarului. Localitățile au luat naștere pe anumite moșii, dar au rămas înconjurate de alte moșii peste care urmau a se întinde în cursul dezvoltării ulterioare. Această evoluție istorică a
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
înconjurate de alte moșii peste care urmau a se întinde în cursul dezvoltării ulterioare. Această evoluție istorică a determinat ca localitățile și mahalalele lor să împrumute numele moșiilor pe care se dezvoltau. Se poate aprecia că tradiția aceasta a moșiilor boierești sau domnești care determinau, în parte, denumirea localităților și a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstirești și când s-au desființat rangurile și privilegiile boierești, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
aprecia că tradiția aceasta a moșiilor boierești sau domnești care determinau, în parte, denumirea localităților și a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstirești și când s-au desființat rangurile și privilegiile boierești, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Craiova, localitate cu tradiție medievală, centru polarizator de primă mărime în Țara Românească, a cunoscut atribuirea denumirilor cartierelor sale de început, a mahalalelor, după tradițiile amintite, putând constitui chiar un exemplu în lumea localităților
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
din 1835, în 1838 nu mai apare Mahalaua Haralambie, despre care, nici anterior, nu se consemnase pe ce moșie se afla și nici numărul de familii din parohie. Craiova este un oraș cu numeroase construcții vechi: biserici, case și palate boierești sau alte construcții laice. Biserica Madona Dudu, catedrala Maicii Domnului, este un adevărat loc de pelerinaj. Ridicată între anii 1750 - 1756, biserica a fost refăcută în 1844 după ce a fost distrusă de cutremurul din 1831. Pictura bisericii poartă semnătura lui
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
români (97,14%). Pentru 2,86% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,75%). Pentru 2,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Se trăgea dintr-o veche familie boierească. S-a călugărit în 1784, ajunge ieromonah la Catedrala Mitropolitană de la Iași în 1788, egumen la Sfântul Spiridon din Iași în 1789, episcop de Huși 1792), apoi de Roman în 1796, și Mitropolit al Moldovei la 13 martie 1803. S-
Roșiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301915_a_303244]
-
XX-lea în cele 174 de case din localitate viețuiau 924 de suflete (Dicționarul geografic al Basarabiei, București, 1904). Dicționarul statistic al Basarabiei, scos de sub tipar în 1923 la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală primară mixtă, un post de jandarmi, o poștă rurală, 3 cîrciumi, un sălaș de țigani. Pe atunci în sat era primar Nicolae Procopie, notar - Ștefan Ionescu, preot
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
suportând aproape în totalitate cheltuielile necesare construcției. Pe la anii 1870, se vor zidi în curtea din spatele bisericii câteva odăi de locuit pentru preotul paroh și pentru paracliser, pe cheltuiala doamnei Elena Filipescu; această creștină evlavioasă care provenea dintr-o familie boierească ce locuia pe Podul Mogoșoaiei, va lăsa de asemenea, în baza unui testament, o donație anuală către biserica Sfântul Vasile, de 800 lei, din care 100 se dădeau preotului paroh iar restul erau folosiți la repararea și întreținerea bisericii. În
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
1848, îndreptată împotriva hatmanului Alecu Aslan, au participat și mulți locuitori din Buciumi. La 4 iunie 1848 numeroși locuitori din Buciumi, Racauti și Onești s-au dus la Bacău, reclamând la isprăvnicia județului că sunt “cu totul obijduiți în lucrarea boierescului” și că nu mai pot indura “împilătoarele obijduiri”. Revoluția de la 1848 a fost înfrânta, dar dorința țărânilor de a dobândi pământ a devenit mai puternică în deceniile următoare. Prin legea secularizării averilor minastiresti din 1863, unii buciumeni au reușit să
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
drum pirn moșia boierului. Răscoală din anul 1907 a avut un răsunet larg și în satele de pe Valea Trotusului, unde era în acel moment mare proprietar moșierul Dumitru Ionescu. Un grup de țărani din Onești, Racauti, si Buciumi înconjoară conacul boieresc, amenințând că vor intra cu forța pe moșie dacă nu li se de pământ. Moșierul Dumitru Ionescu, înfricoșat de amploarea acțiunilor, trimite din Brăila la 25 martie 1907 o telegramă guvernului, cerând grabnic ajutor. În urmă promisiunilor făcute, răsculații, n-
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
din 1812. Totodată Poarta a oferit concesii importante conducătorilor principatelor Moldova și Țara Românească. În ciuda afluxului de greci, sosiți în principate ca o nouă birocrație favorizată de conducătorii locali, conducerea tradițională (Divanul) a rămas mai departe controlată de câteva familii boierești, care se opuneau încercărilor de reformă, menținându-și privilegiile prin defăimarea competitorilor lor atât la Istanbul cât și la Sankt Petersburg. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, creșterea statutului strategic a regiunii s-a observat și prin deschiderea
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
dus la preluarea controlului asupra celor două state de către Filiki Eteria, o societate secretă greacă care a solicitat, și obținut în faza inițială, sprijinul rusesc. Spre deosebire de Moldova, eteriștii au găsit o situație mai complexă în Țara Românească, unde o regență boierească au solicitat acestora să obțină alungarea instituțiilor fanariote. S-a obținut un compromis prin sprijinul acordat de aceștia unui pandur, Tudor Vladimirescu, care instigase deja din 1821 la o revoltă anti-fanariotă (fiind unul dintre "sudiți", Rusia spera ca revolta acestuia
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
și altor orașe, o administrație locală ("vezi Istoria Bucureștiului"). Succesul comerțului cu grâne a fost asigurat de o abordare conservatoare a proprietății private, care a restricționat drepturile țăranilor de a exploata în folos propriu loturile de pământ închiriate pe moșiile boierești ("Regulamentul" le permitea să consume app. 70% din recolta totală, iar boierii aveau dreptul să își folosească o treime din proprietate în orice mod doreau);, în timp ce micile proprietăți, create după ce Constantin Mavrocordat abolise iobăgia în anii 1740 s-au dovedit
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
clucer (1782), ban (1783), vornic (1790) și logofăt (1800-1814). El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu fiica lui beizadea Mihai Racoviță și a doua oară cu Anița Catargi (decedată la 27 iulie 1812). În cartea sa ""Familiile boierești române"", Octav-George Lecca îl descrie pe boierul Constantin Balș ca un mare patriot. ""El e acel „ciuntul Balș”, care fiind boier avut și cu vază mare, a avut curajul să răspundă domnitorului fanariot care zicea boierilor că va face o
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
clădirii, l-au avut primarii satului Jăvreni dnii Ion Petru Brînză și Constantin Alexei Racu. Hramul actualei biserici este a Sfîntului Ioan Teologul. Din documentele istorice atestăm că moșia satului Pocrișeni avea următoarele părți componente: Pocrișeni, Balta, Corniș, Șăbana, Delniță, Boieresc, Stîncă și Jăvreni. Din 1847 stăpâni ai moșiei Mășcăuți și Jăvreni au devenit moșierii Gheorghe și Ion Sârbu, cel din urmă cunoscutul fabulist din Basarabia. Pe parcursul primului război mondial au căzut luptând voinicește localnicii Petru Andrei Lisnic, Nicolae Alexandru Sârbu
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
și poet Costache Conachi (1777-1849), proprietarul moșiei Țigănești (unde avea și un conac) și unul dintre cei mai bogați boieri din Principatul Moldovei. Edificiul se află în cimitirul satului. În secolul al XVIII-lea, moșia Țigănești a devenit proprietatea familiei boierești Conachi. A fost construit un conac boieresc care a fost stăpânit de Manolachi Conachi (d. 1803), vornic al Țării de Jos. În acest conac s-a născut la 14 octombrie 1777 Costache Conachi (1777-1849). Acesta a fost un om învățat
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
Țigănești (unde avea și un conac) și unul dintre cei mai bogați boieri din Principatul Moldovei. Edificiul se află în cimitirul satului. În secolul al XVIII-lea, moșia Țigănești a devenit proprietatea familiei boierești Conachi. A fost construit un conac boieresc care a fost stăpânit de Manolachi Conachi (d. 1803), vornic al Țării de Jos. În acest conac s-a născut la 14 octombrie 1777 Costache Conachi (1777-1849). Acesta a fost un om învățat și avea rangul de comis în anul
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
care s-a născut la 17 august 1828. Soția sa a murit la 12 octombrie 1831, fiind înmormântată în cimitirul Bisericii Banu din Iași. Retras la Țigănești după o candidatură nereușită la domnia Principatului Moldovei, Costache Conachi a modernizat conacul boieresc (în perioada 1839-1841) construind și o poartă triumfală în stil neogotic. Tot atunci a construit o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", probabil în locul alteia mai vechi. Fiica lui Costache Conachi, Cocuța, s-a căsătorit la Țigănești, la 2 iunie 1846
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
lui Anton Cincu. Tache Anastasiu (1836-1900) și-a lăsat averea Academiei Române, printr-un testament din 1897. Biserica "Sf. Nicolae" din Țigănești a fost reparată în anii 1927-1928. Lângă peretele sudic al bisericii se află mormântul a patru membri ai familiei boierești Conachi, printre care și marele logofăt și poet Costache Conachi (1777-1849). Pe mormânt se află o lespede funerară cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Pe partea vestică a crucii se află o altă inscripție în limba română
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]