596 matches
-
mai mult pentru paza domnului decât a țărei, iar artileria noastră se mărginea în două tunuri, unul la Iași și altul la Galați; de unde noi cei mai bătrâni am apucat timpuri pe când nu se dădea o funcțiune, un decret de boierie, un hrisov, o hotărâre judecătorească fără tradiționalul rusfert 2, care intrase adânc în moravuri, astăzi avem în capul României moderne un rege, model de înțălepciune și virtute, o armată puternică care și-a făcut probele pe câmpul de bătaie, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la orice idee nobilă și patriotică. Ei ne numeau pe noi pantalonari, bonjuriști, și căutau să ne convingă cu argumente ca de-alde aceste: Știți voi ce vă așteaptă, dacă nebuniile voastre se vor împlini? O să se desființeze rangurile de boierii, o să vă ieie la oaste, o să plătiți bir! Noțiunea egalităței cetățenești nu intra deloc în mintea lor. [...] Asemenea oameni cu asemene idei nu ne puteau opune piedeci serioase, dacă n-ar fi fost sprijiniți din afară. Centrele noastre de întrunire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mișcare națională și i-a văzut roadele, poate zice că a trăit două vieți. II Eram în miezul iernei, cu câteva zile înainte de Sf. Neculai. Mare chef între tinerii noștri de la Folticeni. Cei mai mulți primiserăm prin poștă, pe neașteptate, decrete de boierii de la caimacanul Vogoride. Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în care eram noi atunci, e lesne de înțeles ce haz am făcut de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la casele noastre bucuroși de izbânda făcută și fiind siguri că caimacanul Vogoride va fi fericit când va auzi în ce mod i-am adresat mulțămirile noastre de ziua-i onomastică pentru boieriile cu care ne căftănise. A doua zi pe la oarele 11 dimineață, când mă pregăteam să merg la tribunal, fui întâmpinat de aprodul care îmi remise o hârtie. Eram destituit din funcțiunea de membru al Tribunalului Suceava. Am fost în viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
evenimentele din Grecia. Totuși, alegerea Principatelor ca zonă de declanșare a mișcării de eliberare a Greciei era foarte logică dată fiind situația din vremea aceea. Regimurile fanariote garantau atitudinea prietenoasă a autorităților. Eteria reușise să facă foarte multe recrutări printre boierii greci, dar nu și din rîndul celor de origine română. Domnitorul Moldovei, Mihail Suțu, era însă membru al societății și fusese asigurată cooperarea unui român de frunte, Tudor Vladimirescu. Mai mult, poziția geografică a Principatelor era excelentă din punct de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Sultanul nu îngăduie o asemenea soartă pentru credincioșii lor. Așa că, fraților, veniți cu toții și dați răului lovituri șde moarteț ca să-i puneți capăt, ca să trăim în bunăstare.9 În ciuda faptului că Vladimirescu însuși a încercat să facă o distincție între boierii "buni", care erau de partea mișcării lui, și ceilalți, țăranii, care i s-au alăturat cu miile, nu erau atît de discriminatorii. Ei au dat foc caselor și hambarelor și au prădat conacele boierilor. Era în plină desfășurare o veritabilă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cineva.Pînă într-atît, încît, printr-o clauză insidioasă, ei i-au legat pe săteni de pămînt, cu toate că aceștia sînt liberi după lege, și încearcă tot timpul să și-i facă sclavi, ca să-i poată astfel oprima și mai mult. 10 Boierii români au mai avut o realizare deosebită în perioada aceasta. Desființarea drepturilor otomane de preempțiune a deschis calea comerțului Principatelor cu Occidentul într-un moment cînd cererea de cereale necesare populației industriale apusene tot mai numeroase era din ce în ce mai mare. Piața
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fost elaborată o petiție care urma să fie înaintată acestuia. Reacția domnitorului a fost promptă: el a ordonat arestarea a circa trei sute de oameni, o parte dintre ei fiind ulterior exilați. Nu existau închisori în care să poată fi întemnițați boierii, aceștia fiind de obicei închiși în mînăstiri pe durata executării sentinței lor. Revoluția din Țara Românească a constituit o problemă mult mai serioasă. Cei care au participat la ea vor deveni liderii naționali din următoarele decenii, iar mișcarea va stabili
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de pe vremuri farmacist Bruss, țapul cel bătrân, libidinos și cu barba albită, la care se adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina fusese depravată de acest unchi al ei și, fiind alungată de familie, și-a luat lumea În cap ajungând șanteză la „Tana sachi“ din Iașii de acum patruzeci de ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
belle époque a Bucureștiului de acum patruzeci-cincizeci de ani, privindu le, cu precocitatea băiatului de atunci, cum defilau, aceste bata lioane ale Cytherei, În echipaje cu „muscal cu cauciuc“ prin fața meselor de afară de la Capșa, schimbând zâmbete de conivență cu boierii. Trăiesc Încă aproape cu toatele, dulcele lor trai de odinioară păstrându-le ca pe fructele rare și fierte În zahăr din vitrinele marilor cofetării: Lili Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina Magazia, proprietăreasă cuminte peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de băiat de-al nostru de la țară, orice primitiv. Propuneam zadarnic, Într-o vreme, să nu se Îngăduie copiilor noștri trecerea prin liceu fără cunoașterea automobilului, a mașinii de scris și a instalațiilor electrice uzuale, lumină, radio, mașina de călcat. „Boieria“, să-i zicem așa, adică inaptitudinea noastră, a intelectualilor, pentru asemenea Îndeletniciri, ne declasează În multe privințe. M-am simțit totdeauna umilit că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să se așeze jos), plus bastoanele și flegmele aplicate de Fanache. În a patra zi a fost dus la regiune, cu cătușele la mâini: fusese cerut expres de toarășul Cameniță personal. Fanache l-a prevenit: Gata, s-a terminat cu boieria, acu o să vezi și tu ce înseamnă anchetă adevărată. Tovarășul Cameniță era într-una din perioadele de acalmie și lipsa de activitate îl enerva, îl îmbolnăvea, îl înnebunea pur și simplu. Într-adevăr, dorea să se implice el personal în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
226 și mai departe, că documentele acelor timpuri reflectă o apreciabilă diversitate a categoriilor sociale, principalul criteriu de diferențiere a acestora, constituindu-l relația individului cu pământul, baza vieții economice. Deosebim pentru perioada aceea două clase fundamentale - stăpânii de pământ (boierii) și țăranii dependenți (vecinii, rumânii sau iobagii). Mai existau: o categorie secundară - orășenii - și în sfărșit una reprezentând treapta cea mai de jos a condiției sociale - robii. Ei erau cu totul în puterea stăpânilor lor care puteau face cu dânșii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la Făgăraș prima școală românească, paralel cu prima școală calvină. Înființarea școlii s-a făcut în baza diplomei din 3 aprilie 1657, fiind comunicată fruntașilor români de aici, care au primito oferindu-și serviciile lor în susținerea acestei școli, dornici boierii români de o asemenera instituție ce avea rolul de a sistematiza într-un fel deprinderea buchiilor în limba română, pentru că spunea diploma sus amintită că «în baronatul Susanei Loranty, națiunea valahă, atât poporul de rând cât și boierii, chiar și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poate milenii de-a rândul și la care n-a renunțat nici după ce s-a inventat moneda. După cum ne arată cercetătorul Ștefan Meteș în lucrarea sa « Situația Economică a românilor din Țara Făgăraului», târziu de tot încoace, înainte de anul 1680 boierii din Scorei au cumpărat patru mori pe Valea Laita de la satul Cârțișoara pentru un cal și 12 câble de grâu. Cumpărături și vânzări de volum mai mare se desfășurau în satele mai mari de pe Olt precum Avrigul, Porumbacul de Jos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și fostă care îi popula peliculele mai vie, mai atrăgătoare și mai simpatică decât cealaltă lume (mai nouă !), care i se opunea lumea bunilor comuniști (ilegaliști, activiști etc.). Cel puțin aceasta era impresia mea în fața filmelor sale : ”figuranții” nu erau boierii, ci acele figuri înțepenite rostind sloganuri de mucava Odată dispărută această opoziție fecundă, ce descoperim ? Dacă ar fi să ne luăm după Aici nu mai locuiește nimeni pelicula văzută săptămâna trecută pe TVR1 și precedată de o fără precedent conferință
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ție, numai ție, sfârșitul acestei zile aniversare... „Crușeț! Mirosul acela bun de pământ cu bulgări mari din care creșteau mănunchiuri de urzici și de păpădii, la sfârșitul lui februarie, de Păresimi. Baba Ioana, la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa mare, înălțată pe o colină, ca nu cumva mirosul de bucate să-i supere. Sus, pe colină, tânăra doamnă a casei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după răscolirea unor vrafuri de documente, inclusiv a unor cutii (scrinurile și cuferele nu mai sînt la modă) cu scrisori! La mijlocul anilor ’60, cînd mi-am început meseria, a fi redactor la o revistă de cultură părea un privilegiu, o „boierie”. O fi fost, poate, pentru unii; pentru mine - sigur - nu. Regimul meu constant a fost de muncitor, cu sarcini mai multe decît alții încă de la angajare. în consecință, am făcut - cum se numea atunci - și „muncă de concepție” și „negreală
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe din două sau trei. Secția critică activizată (ca să nu mai lucrezi tu pe m[anu]s[cri]s[e].). în fond, să uzezi de prerogativa pe care o ai, în limitele echității de care se vorbește. O critică a boieriilor e necesară deoarece prea le duci pe toate în spate la revistă. Sînt cel dintîi de partea ta (moralicește). </citation> (60) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”26 noiembrie 1971”> Dragă Costică, Sînt aproape două luni de cînd nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Da, așa e. Aveam un coleg, Silviu Pascu, al cărui tată era șeful BOB Midia-Năvodari. M. M.: Cominternist. S. B.: Era fiu de nomenclaturist. El era furier, a stat mai mult prin Comandament. Era protejat. Era la Stația de Radioamplificare... boierie! El avea întotdeauna program separat de noi, că era pilă. M. M.: "Mânuitorul stației", așa îi zicea. S. B.: A venit și a spus: "Băi, dar noi suntem proști? Uite, vezi că se mișcă ăștia. Hai să ieșim să cerem
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu“, locul preferat de plimbare al Spânzuratului, cum i se spunea lui RÎleev În societate; preferând această poreclă nemiloasă, dar În același timp eufemistică și surprinzătoare (pe vremurile acelea nu erau deseori spânzurați boierii), poreclelor Decembristul sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez pe tânărul RÎleev În desișul verde al pădurilor noastre, plimbându-se În timp ce citea o carte, activitate ambulatorie tipică pentru epoca lui, la fel de ușor cum Îl pot vizualiza pe neînfricatul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru mulți ani, Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca pe vremea când erau bătute cu pușcile cele mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan, deschidem harem în Cetatea Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail răzbunându-se pe Cotnarul din ulcică. Mângâie-te, îi alină Ștefan, durerea. Avem cadânele noastre moldovence, har
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun. De cade Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
teamă. De un singur lucru se teme: de batjocură! Și-apoi, batjocura e o armă ce intră în socotelile mele, pe lângă altele... -De-i așa, am tăcut, murmură Vlaicu. "Neînțelese sunt cărările Domnului". Întocmai, boier Vlaicule, întocmai... Ștefan tace. Tac și boierii. Logofete, de unde, de ne unde, să cumpărăm un pașă, o cadână, vreun eunuc, o iscoadă apropiată Marelui Vizir, să ciulească urechile ce gânduri negre se urzesc la Înalta Poartă despre Moldova. "Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]