1,696 matches
-
întregime dramaturgiei, scriind și montând pe scena teatrelor din Chișinău comediile muzicale Fericirea Mărioarei (1951, în colaborare cu E. Gherken) și Covorul Ilenei (1953), piesele Peste Dunărea albastră și Izvorul frăției (1956), comedia Umbra dragostei (1957), în care colportează slogane bolșevice. O permanență a activității sale a fost culegerea și publicarea creației folclorice: Cântece norodnice moldovenești (1939), Proverbe, cimilituri și expresii norodnice moldovenești (1952) ș.a. SCRIERI: Versuri felurite, Tiraspol, 1930; Tiraspolul, Tiraspol, 1932; Avânturi, Tiraspol, 1933; Pionierii în țeh, Tiraspol-Balta, 1934
CORNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
de viață și a sănătății curente a populației rurale, liderii politici ai României s-au convins de necesitatea de a direcționa eforturi substanțiale pentru rezolvarea acestor probleme abia după primul război mondial și mai ales după experiența Înfricoșătoare a Revoluției Bolșevice de peste graniță. Rezultatul acestor eforturi a fost votul universal pentru bărbați și reforma agrară dintre 1921 și 19237. Românii din Transilvania se confruntau cu o situație diferită. Bazele sistemului politic și ale economiei moderne fuseseră deja așezate În Transilvania, În timpul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a suferit în ultimele decenii și dependența conceptualizărilor de teoriile de referință. Astfel, din punctul de vedere al profunzimii schimbărilor urmărite, putem deosebi între mișcări revoluționare și mișcări reformatoare. Primele vizează răsturnarea ordinii sociale, politice sau economice - este cazul mișcării bolșevice din Rusia țaristă, a celei fasciste din Italia interbelică, a sindicatului „Solidaritatea” din Polonia anilor ’80 ai secolului trecut sau al islamismului fundamentalist contemporan. Mișcările reformatoare nu țintesc răsturnarea ordinii instituționale, ci doar modificarea unor norme, obiectivele lor fiind tot
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
un partid declarat marxist ajuns la putere și schimbarea orânduirii sociale, marxismul a înspăimântat restul lumii. La sfârșitul primului mare conflict armat al secolului XX, puterile de statu-quo au intervenit militar în Rusia și Ungaria împotriva regimurilor instituite de partidele bolșevice ajunse la guvernare, considerate revoluționare. Mai târziu, au constituit celebrul „cordon sanitar” împotriva sovieticilor, cărora nu le-au permis decât foarte târziu reintegrarea în sistemul internațional. Relația regimurilor comuniste cu fervoarea națională s-a modificat în timp. Punctul de cotitură
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în exteriorul statului. De multe ori, cauzele, indiferent de proveniența lor, se conjugă, ducând la slăbirea regimului sau a statului. Ele se pot transforma în amenințări la adresa stabilității internaționale. Intervențiile puterilor europene împotriva Franței după momentul 1789 sau a Rusiei bolșevice în timpul războiului civil au fost generate de teama stârnită de statele revoluționare, care puneau în pericol ordinea politică internă a altor actori prin exportul ideologic practicat. Amenințările de ordin politic sunt făcute atât la adresa legitimității interne, cât și a celei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dependent de Moscova, avînd În vedere că era secție a Internaționalei Comuniste. Prin program, declarații, atitudini, manifestări, componență, lideri ș.a.m.d., PCdR și-a dovedit caracterul nenațional. Toate acestea au contribuit la construirea imaginii de partid neromânesc pentru formațiunea bolșevică, mai ales Într-o țară În care extrema dreaptă se afirma cu putere. Printre altele, mitul „iudeo-bolșevismului” s-a și constituit atunci, la fel ca În alte țări europene. Partidul a avut un număr redus de membri În perioada interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ar fi rămas la periferia vieții politice românești. Partidul comunist a avut inițial două ținte majore: 1) distrugerea vechii ordini sociale și obținerea controlului asupra pilonilor de sprijin ai acesteia (armată, poliție, justiție); 2) obținerea sprijinului maselor pentru care formațiunea bolșevică nu fusese anterior decît o oficină În slujba dușmanului de la răsărit. Atingerea celor două ținte implica utilizarea terorii, iar comuniștii nu au ezitat nici un moment. Susținut masiv de autoritățile sovietice de ocupație, partidul comunist nu a avut de Înfruntat obstacole
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
agriculturii sau administrație, el insista asupra unui răspuns științific unitar, cunoscut unei elite intelectuale pregătite și care trebuia urmat. În practică, și În cazul lui Lenin, lucrurile stăteau altfel. Capacitatea sa de a simți pulsul populației atunci când Își concepea propaganda bolșevică, de a bate strategic În retragere când așa i se părea mai prudent și de a lovi plin de Îndrăzneală pentru a profita de ocaziile ivite a fost mai importantă decât viziunea sa extrem-modernistă pentru succesul său ca revoluționar. Totuși
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nu atât În derularea evenimentelor revoluționare, cât În scrierea istoriei oficiale postrevoluționare, aceasta din urmă pune accentul, de obicei, asupra dinamismului, scopului și geniului liderilor, minimizând rolul hazardului. Paradoxul final a fost, În cazul nostru, că istoria oficială a Revoluției bolșevice a fost, vreme de șaizeci de ani, În așa fel prezentată Încât să fie În strânsă concordanță cu direcțiile utopice descrise În lucrarea Ce e de făcut?. Lenin În Statul și Revoluția De multe ori, ideile exprimate de Lenin În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Își vor pierde entuziasmul revoluționar, permițând guvernului provizoriu al lui Kerenski să recapete controlul și să Îi blocheze pe ei. Pentru revoluționarii lui Lenin, totul depindea de destabilizarea regimului lui Kerenski, chiar dacă mulțimile nu ar fi fost deloc subordonate disciplinei bolșevice. Nu este de mirare, așadar, că, la Începutul lunii noiembrie, Înainte ca bolșevicii să Își fi consolidat puterea, Lenin făcea afirmații foarte asemănătoare celor ale anarhiștilor: „Socialismul nu se creează prin ordine date de sus. Automatismul birocratic de stat este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cu privire la cetățenie, programe de sănătate publică, securitate socială, transporturi, comunicare, Învățământ public universal și egalitate În fața legii sunt toate puternic influențate de simplificările extrem-moderniste inițiate de stat. Voi merge mai departe și voi spune că reformele funciare inițiale din Rusia bolșevică și China post-revoluționară erau simplificări care, practic, eliberau din șerbie milioane de oameni. Cunoașterea epistemică, deși niciodată separată de mētis În practică, ne oferă o perspectivă asupra lumii la care, În ciuda tuturor aspectelor sale negative, puțini dintre noi ar vrea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În acest context. El evocă imaginea apelor liniștite, care se mișcă doar atunci când sunt „stârnite” de un agent exterior. În 1921, la cel de-al zecelea Congres al Partidului, În timp ce trupele lui Troțki Înăbușeau o adevărată revoltă proletară Împotriva autocrației bolșevice, Buharin și alții condamnau „infecția mic-burgheză” ce se transmisese de la țărănime la unele segmente ale clasei muncitoare. Vezi Paul Averich, Kronstadt, 1921, Princeton, Princeton University Press, 1970, capitolul 3, mai ales pp. 129-130. În ceea ce privește prevenirea bolii și a infecției efective
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a fost recunoscut de Lenin atunci când afirma, În 1918, că „ideile anarhiste au prins acum viață”. Vezi Daniel Guérin, Anarchism: From Theory to Practice, traducere de Mary Klopper, Monthly Review Press, New York, 1970, p. 85. O mare parte din legislația bolșevică de la Începuturi, remarcă Guérin, era legalizarea ex post facto a acțiunilor și practicilor autonome. Vezi studiul amănunțit și foarte revelator, bazat pe un material documentar bogat, realizat de Orlando Figes: Peasant Russia, Civil War: The Volga Countryside in Revolution, 1917-1921
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cutare sau a sărit de pe cutare pod. Restul evenimentelor din viața respectivului individ vor fi puse În umbră de evenimentul produs, iar acesta va fi privit ca inevitabil, chiar dacă de fapt s-a datorat unor Împrejurări fortuite. În cazul Revoluției bolșevice, povestea oficială trebuia să includă și o adevărată mișcare populară de masă, a cărei conducere și-ar fi asumat-o În cele din urmă bolșevicii. Istoriografia marxistă avea nevoie de un proletariat revoluționar militant, iar acest aspect al evenimentelor din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
agricultori independenți erau presați să revină În comună, ei depindeau acum de Întregul sat În ceea ce privește atribuirea de parcele din pământurile comune. În aceste condiții, nu este greu de Înțeles de ce, În cazurile În care combendî-ul era un instrument al politicii bolșevice, el se izbea de opoziția fermă a celui mai reprezentativ soviet sătesc. „Un reprezentant guvernamental din provincia Samara pretindea, voit ironic, că, În zonele rurale din acea perioadă, conflictul dintre combendî și soviete reprezintă principala formă a luptei de clasă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de 60 de ani în Marina Regală, Reporterul fotograf, Un tânăr model, Un comandant, Omul care a trăit două sute de zile în fundul mării), autorul elogiind virtuțile armatei române și dezvăluind cumplitele realități trăite de populația de dincolo de Prut sub ocupația bolșevică. Reporterul va face vogă în literatura momentului cu câteva volume axate pe acest subiect. Un evocator al atmosferei de altădată a Bucureștilor se vădește a fi Victor Eftimiu, în reportaje ca Busturile din Cișmigiu, Case vechi bucureștene, Grădinile Bucureștilor. Mircea
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
nouă tehnologie militar). Statele r)mân principalele vehicule ale ideologiei. Fraternitatea internațional) a autocraților, dup) 1815, liberalismul cosmopolit al mijlocului de secol XIX, socialismul internațional de dinainte de Primul R)zboi Mondial, comunismul internațional din timpul deceniilor ce au urmat Revoluției Bolșevice - în toate aceste cazuri mișc)rile internaționale erau confiscate de națiunile individuale, programele internaționale erau manipulate de guvernele naționale, ideologia devenind un reazem pentru politica național). Astfel, Uniunea Sovietic), pe timp de criz), a c)p)țâț contururi rusești, iar
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
unii cu alții, pe m)sur) ce competiția lor conținu). Așa cum am remarcat în capitolul 6, aceasta se aplic) statelor, ca și firmelor. Astfel, William Zimmerman a descoperit nu numai c) Uniunea Sovietic), în anii 1960, a abandonat viziunile sale bolșevice asupra relațiilor internaționale, dar și c) viziunile sale au devenit, în bun) parte, similare cu ale noastre (1969, pp. 135, 282). Similaritatea crescând) a atitudinilor compețitorilor, ca și experiența pe care o au unii fâț) de alții, faciliteaz) adaptarea relațiilor
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ales că premierul român, deși nu vedea posibilă o uniune cu Ungaria, nu excludea însă posibilitatea unei alianțe româno-polono-maghiară, menită a fi o contrapondere la previzibila colaborare cehoslovaco-iugoslavă, cu sensibile conotații panslaviste, în ciuda faptului că Rusia era în acel moment bolșevică 58. Ideea liderului liberal avea să fie confirmată și de un alt diplomat britanic, Allen Leeper, prezent la București, împreună cu George Clerk, în septembrie 191959. Această concepție cu privire la o alianță, cu scop anticomunist, între Polonia, România și Ungaria avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o convenție militară, care preciza detaliile colaborării româno polone din acest domeniu 6. Apropierea dintre România și Polonia la începutul perioadei interbelice nu a fost una întâmplătoare, ci se baza pe abordarea în comun a diferendelor ambelor părți cu Rusia bolșevică. Pe lângă aceste interese comune, negocierile dintre România și Polonia, deși finalizate prin această alianță defensivă, au scos la iveală și unele divergențe, mai ales în privința celorlalte frontiere ale celor două state. Astfel, polonezii refuzau să se angajeze în garantarea graniței
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
agitației desfășurate pentru preluarea puterii și după aceea de către o minoritate de revoluționari de profesie. „Dați-ne o organizație de revoluționari și vom răsturna Rusia“, scria Lenin. La 7 noiembrie 1917 dorința și profeția s-au împlinit 3. Specificul propagandei bolșevice în Revoluția rusă este dat de extinderea și permanentizarea războiului. Războiul dintre națiuni, state naționale și popoare înarmate - esența Marelui Război din 1914-1918 - este transformat într-un război de clasă înlăuntrul fiecărei națiuni și apoi într-un război între sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din perspectiva acestei misiuni propaganda devine totală, menită să vizeze nu numai latura politică, ci toate elementele civilizației burgheze și ale societății capitaliste 4. Astfel se explică impactul Revoluției din octombrie asupra lumii contemporane a secolului al XX-lea5. Amplitudinea propagandei bolșevice trebuie corelată cu filosofia materialistă și concepția ei asupra omului: condiție sau produs al raporturilor de producție. Pusă astfel problema, observă tot Jacques Ellul 6, rezultă o certitudine asupra maleabilității omului; asupra posibilității de a-l schimba și a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
formarea omului nou (homo sovieticus). Câtă iluzie și câtă certitudine în acest obiectiv merită o analiză aparte și literatura de specialitate a insistat suficient asupra problemei. Tot Jacques Ellul 7 remarcă faptul că elemente de circumstanță / anumite împrejurări determină conducerea bolșevică să interpreteze doctrina marxistă într-un sens precis și să creeze un nou tip de propagandă. Declanșarea războiului civil implica folosirea propagandei pentru continuarea războiului contra albilor și pentru a convinge masa de necesitatea revoluției. Patru sunt direcțiile acestei propagande
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
convinge masa de necesitatea revoluției. Patru sunt direcțiile acestei propagande. O direcție viza celelalte națiuni ale lumii. Se urmărea crearea de mișcări revoluționare în celelalte state; mișcări de solidarizare a segmentului muncitoresc din alte țări, peste frontierele existente, cu Revoluția bolșevică. Din acest punct de vedere, apare semnificativă prezența în mișcările organizate de detașamentele muncitorești naționale a lozincii de solidarizare cu bolșevicii ruși și apoi cu Uniunea Sovietică și U.R.S.S. Tendința va căpăta un caracter sistematic, organizat, odată cu crearea Internaționalei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
analiză aparte. Falanga specială de sprijin pentru bolșevici era constituită din muncitorii din fabrici. Promițându-le controlul muncitoresc asupra producției și repartiției și pâine, Lenin a scos principalele detașamente ale muncitorimii ruse de sub controlul menșevic. A patra direcție a propagandei bolșevice viza țărănimea rusă. Realismul acestei direcții poate fi ilustrat și statistic. Din populația Rusiei de 130,5 milioane, în 1920, aproape 111 milioane trăiau în mediul rural. Cercetătorii, mai târziu, vor ajunge la concluzia că „războiul între «roși» și «albi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]