1,700 matches
-
Nadia (Nadejda) Russo-Bossie (n. 17 iunie 1901, Tver (Rusia) — d. 22 ianuarie 1988, București) este una dintre pionierele aviației românești. Rusoaică refugiată de revoluția bolșevică, măritată cu un moșier basarabean, își ia brevetul de pilot la vârsta de 35 de ani și începe o cariera remarcabilă de pilot sportiv. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a activat ca pilot în „Escadrila Albă”. După război
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
chiar țarul Boris Godunov (1598 - 1605). Rămasă orfană de mamă în anul 1912, Nadia urmează liceul din Harkov până în 1917, când moare și tatăl ei. La acea data, Evgheni Brjozovski era general de cavalerie. Câteva luni mai târziu, izbucnește revoluția bolșevica. În 1918, ajutată de fosta ordonanța a tatălui, Nadia - însoțita de sora ei - reușește sa fuga dintr-o Rusie răvășită de revoluție și se refugiază în Basarabia, care se unea atunci cu Regatul României. Câțiva ani mai târziu, în 1925
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
născut în Vladivostok și a fost botezat în Kamceatka. Între 1914 și 1917, George a urmat școala de Belle Arte la Sankt Petersburg dovedind un mare talent de portretist. După absolvire, a profesat la Soroca și Chișinău, în Basarabia. Revoluția bolșevică din 7 noiembrie 1917 a avut un impact trist asupta familiei sale. Tatăl său, Lorentius Löwendal, ofițer de marină în armata țaristă, aflat la comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
cei cinci copii ai lor, la Ekaterinburg în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. Mai târziu, Prințul Andrei va vorbi foarte rar despre ei, găsind aceste amintiri prea dureroase. Situația Romanovilor din Crimeea s-a deteriorat după succesul loviturii bolșevice de stat, în noiembrie 1917. Pentru un timp Prințul Andrei a fost închis împreună cu părinții săi, bunica împărăteasa și un număr mare de alte rude Romanov, la Dulber, un palat din Crimeea care a aparținut Marele Duce Petru Nicolaevici al
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
XIX-lea. În zilele noaste, cei mai numeroși descendenți ai cazacilor zaporojeni, cazacii din Kuban, sunt loiali Rusiei, mulți dintre ei luptând în conflictele locale care au urmat după prăbușirea Uniunii Sovietice. La fel ca în perioada de dinainte de revoluția bolșevică, când formau garda imperială, cei mai mulți dintre soldații gărzii prezidențiale ruse sunt cazaci din Kuban. Pentru statul polono-lituanian, cazacii zaporojeni și răscoala lui Hmelnițki au marcat începutul prăbușirii sale - „Potopul” - care s-a terminat odată cu dezmembrarea statutului polonez de la sfârșitul secolului
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
decernat mai târziu ordinul de Oraș Erou pentru rezistența îndârjită a apărătorilor săi. Grupul de Armate Nord, care trebuia să cucerească Țările Baltice și în cele din urmă Leningradul, a avansat în august 1941 până în suburbiile orașului simbol al revoluției bolșevice. Aici, rezistența aprigă a sovieticilor a oprit înaintarea germanilor. De vreme ce atacul direct asupra orașului a părut prea costisitoare, comandamentul nazist a hotărât să înfometeze orașul prin blocada terestră și navală, declanșând asediul de 900 de zile al Leningradului. Orașul a
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
vot universal, învățământ obligatoriu și gratuit în limba maternă, asistență medicală gratuită etc. Această rezoluție a fost publicată în ziarul "Viața Basarabiei". În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dumitrești a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii Noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei și 3 ruși. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS. Mai mulți săteni au fost arestați pentru propagandă bolșevică. În anul 1922, sătenii au trimis o scrisoare colectivă către Prefectura județului, cerând să înceteze baterea și arestarea persoanelor de către jandarmi fără nici un motiv. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
informații militare sârbe împotriva guvernului bulgar, dar este suprimată repede. În Macedonia, nici o schimbare semnificativă nu are loc, deși bulgarii au pierdut orașul Bitola. Cu toate acestea, în nord au loc progrese cu România și Rusia. Se semnează cu Rusia bolșevică Tratatul de la Brest-Litovsk și apoi cu România Tratatul de la București (1918), dar numai Dobrogea de Sud revine Bulgariei. Dobrogea de Nord rămânând sub administrația Puterilor Centrale. Acest lucru provoacă nemulțumiri în rândul opiniei publice bulgare împotriva guvernului, care este acuzat
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sofian-Trubaiovca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, populația era formată din ucraineni și ruși, în proporții aproximativ
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
El s-a aflat în fruntea celor care au dat ajutor refugiaților evrei veniți - cu asentimentul guvernului român - să caute adăpost în România, ca urmare a pogromurilor țariste, și mai târziu în urma vicisitudinilor create și pentru mulți evrei de Revoluția bolșevică. De asemenea, a fost deosebit de activ în Loja gălățeană a organizației evreiești B'nei B'rit, din care făceau parte oamenii cu stare din comunitate și a convins pe mulți dintre membrii organizației să-și sporească contribuțiile la fondurile de
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
proclamația de 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au refuzat să stabilească frontierele noului stat polonez. În urma preluării puterii de către bolșevici în Rusia, în octombrie 1917, unii politicieni polonezi s-au aliat cu Germania ca „ultimul bastion al ordinii” împotriva amenințării bolșevice, dar politica Germaniei de a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de comandamentul suprem condus de Ludendorff a stârnit rezistență crescută față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
și lunară în 1923. De la relansarea sa în 1923, "Volya Rossii" a fost remarcată mai ales ca un exponent al stângii politice și, ca atare, un rival al mai eclecticei "Sovremennye Zapiski", cu sediul la Paris. Acceptarea mai multor reforme bolșevice au apropiat-o de emigranții "Mladorossi", dar revista s-a considerat eminamente narodnică, preluând ideologia lui Aleksandr Herzen și Nikolai Cernîșevski. Slonim s-a văzut pe sine ca un legatar al Decembriștilor. "Volya Rossii" a fost în mod explicit împotriva
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
în Lituania, Belarus și Ucraina (ultima fiind anterior teatrul Războiului Polono-Ucrainean), profitând de preocuparea rușilor cu războiul civil. Până în iunie 1920, armatele polone trecuseră de Vilnius, Minsk și (aliate cu Directoratul Ucrainei) au ajuns la Kiev, dar apoi masiva contraofensivă bolșevică a îndepărtat polonezii din mare parte din Ucraina, iar frontul de nord a ajuns la marginea Varșoviei. Un dezastru aparent sigur a fost evitat în Bătălia de la Varșovia din august, printr-o combinație între priceperea de strateg a lui Piłsudski
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
o inițiativă, scrie eseistul, ci o oprire"(...). El "nu creează valorile, deci nici civilizația". Iar în interviul luat lui Margoline, principalele sale preocupări sînt: cum trăiesc evreii în Ucraina, cum este privit acolo sionismul și dacă majoritatea populației evreiești este bolșevică. Răspunsul este: "Hotărît NU". La care Margoline adaugă o butadă: "Sînt mulți evrei printre bolșevici și puțini bolșevici printre evrei". Interesul pentru poporul evreu și pentru judaism străbate de altfel ca un fir roșu eseurile de tinerețe ale lui Fundoianu
Fundoianu, eseist, filozof și profet by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Memoirs/16140_a_17465]
-
(în limba ucraineană: Армія Української Народної Республіки), cunoscută și ca Armata Națională Ucraineană, a fost armata Republicii Populare Ucrainene. Ea a fost formată în 1917, odată cu proclamarea independenței Ucrainei față de Imperiul Rus și mai apoi, față de Rusia Bolșevică, în timpul războiului civil din Rusia. a luptat împotriva forțele sovietice în războiului ucraineano-sovietic până la înfrângerea ei definitivă din 1921 și alături de polonezi în timpul războiul polono-sovietic. Spre deosebire de Armata Ucraineană Galițiană, Armata Republicii Populare Ucrainene a fost foarte prost organizată, fiind costituită
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
militar însemnat din partea germanilor și austro-ungarilor. Ofensiva germano-austriacă i-a alungat pe bolșevici din Kiev la începutul lui marite și Rada s-a reîntors în capitală. În aprilie, Armata Roșie o fost obligată să se retragă complet din Ucraina, Rusia Bolșevică a semnat al doilea Tratat de la Brest-Litovsk . După venirea la putere a Directoratului în decembrie 1918, armata ucraineană a ajuns să aibă cele mai numeroase efective din scurta ei istorie - aproximativ 100.000 de militari . În ianuarie 1919, Ucraina a
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
doilea Tratat de la Brest-Litovsk . După venirea la putere a Directoratului în decembrie 1918, armata ucraineană a ajuns să aibă cele mai numeroase efective din scurta ei istorie - aproximativ 100.000 de militari . În ianuarie 1919, Ucraina a declarat răboi Rusiei Bolșevice, datorită faptului că cea din urmă a sprijinit proclamarea unei Republici Sovietice Ucrainene la Harkov. În același timp, Republica Populară a Ucrainei Occidentale a cucerit Lvovul, intrând în conflict cu A doua Republică Poloneză. În ianuarie 1919, armatele celor două
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
de istorie ale Americii. În anul 1913 Congresul american a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca rămășițele pământești ale lui George Pomuț să fie aduse și înmormântate în Cimitirul Național din Arlington. Din cauza începerii Primului Război Mondial și revoluției bolșevice planurile au fost abandonate. În anul 1944 cetățeni americani de origine română au construit prin colectă publică un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal; guvernul Statelor Unite i-a dat un nume simbolic: "General George Pomuț". Nava americană s-
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
cuprinde perioada istoriei Imperiului Rus de la proclamarea imperiului în 1721 de către Petru cel Mare până la Revoluția rusă din 1917, care a dus la proclamarea Rusiei Bolșevice și a Uniunii Sovietice. Petru I, copilul țarului Alexei I din a doua căsătorie, a fost împiedicat să urce pe tron de diferitele facțiuni care se luptau pentru controlul noului împărat. Alexei a fost succedat de fiul din prima căsătorie
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
muzică, deși în realitate Șostakovici nu a scris aceste articole. În plus, pe lângă intrarea sa în partid, Șostakovici a început să compună omagiul său către Lenin pe care l-a promis de atâta timp. Simfonia nr. 12, care prezintă Revoluția Bolșevică și care a fost finalizată în 1961, îi este dedicată lui Vladimir Lenin și este numită „Anul 1917”. În această perioadă starea de sănătate a lui Șostakovici a început să se deterioreze. Răspunsul muzical al lui Șostakovici la aceste crize
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Prima "panică roșie" a început în timpul Primului Război Mondial, în care SUA au fost implicate din 1917. În această perioadă, temerile au fost legate nu numai de comuniști, dar și de anarhiști și de sindicatele agresive care se simțeau inspirați de revoluția bolșevică și de războiul civil rus (1917-1923) care a urmat. A doua "panică roșie" a coincis cu perioada de creștere a temerilor generate de actele sovietice de spionaj - cazul Ethel și Julius Rosenberg - de tensiunile legate de Blocada Berlinului (1948-1949), revoluția
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
suspendate sau desființate. Membrii Partidului Ghadar au fost judecați în procesul conspirației indo-germană. După război, investigațiile și-au pierdut din importanță pentru câteva luni, dar nu au fost întrerupte. Ele au revenit în prim-planul vieții americane în contextul revoluției bolșevice, a războiului civil din Rusia și a Terorii roșii. Pentru unii dintre americani, a fost o perioadă de inceritudini și de teamă generată de perspectiva unei revoluții socialiste sau comuniste în Statele Unite. FBI-iul a început să aibă o activitate mai
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
guvernelor sovietice ungar și rus, deplasările de forțe în regiunea frontului român, incursiunile peste Tisa. Ionel Brătianu a convins opinia publică internațională că amplasarea armatei române pe Tisa ferea de comunism statele democratice europene. De altfel, următoarele atacuri ale armatei bolșevice maghiare s-au desfașurat conform planurilor lui Lenin, care prevedeau declanșarea la scară europeană a unor mari demonstrații muncitorești pentru apărarea Ungariei bolșevice. La 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat puternic armata română, respingând-o până la Oradea
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
amplasarea armatei române pe Tisa ferea de comunism statele democratice europene. De altfel, următoarele atacuri ale armatei bolșevice maghiare s-au desfașurat conform planurilor lui Lenin, care prevedeau declanșarea la scară europeană a unor mari demonstrații muncitorești pentru apărarea Ungariei bolșevice. La 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat puternic armata română, respingând-o până la Oradea. A avut loc o contraofensivă și, după șapte zile de lupte crâncene, trupele române se apropiau de Budapesta. La 3 august 1919, patru
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]