834 matches
-
eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care le puse sub unul din birouri, unde nu puteau fi văzute. După ce făcu lucrul ăsta, începu să se îmbrace cu hainele pe care le adusese, o costumație ce părea făcută în întregime din poliester foșnitor, colorat într-o nuanță bolnăvicioasă de bej. Pantalonii erau prea scurți, lucru care făcu necesare niște smucituri în jos foarte puternice, pentru ca aceștia să ajungă la pantofi, dar în curând transformarea era realizată. Purta uniforma unui băiat de serviciu de la hotel. —Cum Dumnezeu... Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
opusul a ceea ce făcea mortul era o premisă a vieții. În scurt timp, toate femeile s-au ridicat În grabă În picioare și și-au plecat supuse capetele. Cu chipurile Însuflețite de durere și respect, Însă și de o curiozitate bolnăvicioasă, l-au urmărit pe imam-ul schilod ieșind din Încăpere. Pe când Îl conducea spre ieșire, mătușa Banu i-a sărutat mâinile și i-a mulțumit de multe ori, după care i-a dat un bacșiș. De Îndată ce imam-ul a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Jean-Jacques Rousseau: „Bărbații intră rar În acest mic gineceu“. La Saint-Louis nu se intra deloc! Ușa gineceului dădea Într-un coridor și rămînea adesea larg deschisă. Nu e de mirare că se vor descoperi, peste cîțiva ani, urme de curiozitate bolnăvicioasă În nevroza mea! Colanții nu existau Încă și toate fetele aveau portjartiere roz sau de culoarea fildeșului. Își ridicau fustele lungi și plisate și, În timp ce eu mă prefăceam că citesc programele cursurilor afișate pe culoar, zăream preț de cîteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care locuia acolo, se uită afară nervos. Pașii de pe scări se opriră și oricine era, acesta părea că este reținut. ă Leonid Simonovici? Fața lui Iakov Borodonici era albă, cu ochii mari de frică. Acesta era un tânăr nervos și bolnăvicios mai tot timpul. ă Iakov Borodonici! Trebuie să te duci la stația de poliție de pe Aleea Stoliarni. Alertează-l pe locotennetul Salitov. Spune-i că Tolkachenko te-a trimis. Spune-i că l-am capturat pe Govorov. ă L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ( „Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunt pe de o parte mistici, erotici și uneori par a fi interesați de acte filantropice, pe când la mistici se întâlnește destul de des un egotism foarte dezvoltat. Pentru a se înțelege cum ia naștere conștiința de ”sine”, exagerată în mod bolnăvicios, până la nebunia grandorii, este necesar de observat în prealabil cum se naște conștiința de sine a omului normal. Vechea psihologie spiritualistă care privește ”sinele” ca pe ceva diferit de corp, ca o substanță specială și unică, pretinde că acest ”eu
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mai mult decât rigid. Dacă Biserica zice că un lucru e negru ― perora el ― trebuie să zici că e negru, chiar dacă îl vezi alb. Propovăduia sărăcia și pretindea să fie ascultat orbește. Pentru el, Papa era un comandant. Cu toate că era bolnăvicios, nu-și îngăduia mai mult de patru ore de somn și se supunea unor exerciții fioroase, vrând să facă din el o mașină pusă în slujba credinței... ― Eu nu pot să mă rog la fel cum urăsc. Și încerc să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat corect În uniformă. Cearcăne mari și o paloare bolnăvicioasă. Mâinile Îi tremurau. Ce fel de griji putea să aibă un polițist de rând? Din moment ce viața lui era teribil de complicată și de stresantă, Elio invidia viața simplă a Îngerului său păzitor - doar casă și muncă, cea mai convingătoare Întrupare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemeni unor bătrâni apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul arborilor nu mai este la fel de stufos ca la începutul primăverii iar culoarea de un verde sănătos s-a transformat într-un galben bolnăvicios. Indecis dacă să se bucure sau să se întristeze este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele, împrăștiind reflexe puternice și valuri de căldură. Mai puțin adânc decât de obicei și poate mai puțin întins decât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și totuși, el sfida natura. Era perfect. Ca să nu mă uit la fața lui, am văzut în schimb că avea unghiile îngrijite și mâinile delicate. Brațele nu-i erau arse de soare ca ale fraților mei, deși nu erau nici bolnăvicioase. Purta doar o bluză subțire și pieptul îi era gol, fără păr și musculos. Și el se uita la mine și m-am cutremurat când m-am gândit la petele de pe șorț. Haina mea chiar și de sărbătoare cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră cu ferestre spre bulevardul Saint-Michel. Plecând, Îi lăsă numărul de telefon. În săptămânile următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vă rog, sunteți soțul doamnei Garofița Mihai, nu-i așa? ─ Hmm... mmmh... Da, eu sunt. Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut umbla. Nevastă-mea, vai de ea, cât o mai plâns! Da’ am plâns și eu, ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți că cei de la ocrotirea copilului vă vor încredința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ridicau. Uitându-mă în jur, m-am oprit asupra lui Sally, care se făcuse ghem pe una dintre canapelele din camera personalului, fumând țigară de la țigară. I se dusese tot sângele din obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l observasem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau înfometați și bolnăvicioși, susținuți doar cât să trăiască în continuare, dar nu îndeajuns cât să fie puternici, veseli și sănătoși. Oamenii civilizați măsurau progresul prin statisticile mortalității infantile și se simțeau mândri când constatau că indicele scădea pe zi ce trece. Dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
minte bilețelul pe care îl scrisese la secție și adăugă încă o victimă, lângă celelalte - Vecinul Scriitorului. Puzzle, puzzle, puzzle, mormăi și schimbă viteza, urăsc genul acesta de experiențe, trebuie să pui bucată cu bucată, ca un tâmpit cu răbdare bolnăvicioasă, unii ar spune că tocmai asta trebuie să facă un detectiv, să pună bucăți lângă bucăți, pentru a forma imaginea de final, ei, pe dracu`, care detectiv nu ar dori ca toate cazurile sale să se rezolve de la sine, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucia există și nu este doar rodul imaginației sale. Normal că Lucia există, nu contest, chiar am insistat asupra acestui aspect, însă nu face parte din viața ta, așa cum îți imaginezi de ceva vreme, trăind într-o nefericită lume imaginară, bolnăvicioasă, de altfel. Iepurele nostru, doamnelor și domnilor, va ieși din casă și va merge direct la supermarket. Acolo va intra și va striga din toți rărunchii numele Luciei, motiv pentru care anticipăm și transmitem că se va face de râs
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dumnezeu în care rațiunea lui nu mai credea. Durerea si singurătatea din sufletul lui, crescând, îi înghițeau toată gândirea... Sufletul îi era secătuit... Nu mai găsea calea pe care să se cațere spre lumină. Își alungă din minte aceste gânduri bolnăvicioase, care pândesc sufletele slăbite. Se sculă din pat si încearcă să meargă prin cameră, dar picioarele nu-l țineau... Tremura de febră. Se sculă din nou. Și, totuși nu se lasă pradă bolii. Luptă cu boala nu vroia să se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar fi putut mai degrabă spune. Antonia era convinsă că Jesper Îl stricase pe Thomas, părinții lui Jesper erau siguri că, de fapt, Thomas le făcuse fiul să o ia razna de tot. Nepotul Își iubea bunica, o adora oarecum bolnăvicios, o socotea cea mai importantă ființă de pe pămînt, dar la vîrsta lui de atunci planeta era mică, pînă puțin dincolo de Odense, unde mergea În vacanțe. Dragostea lui pentru Antonia era un semn că știa să prețuiască dăruirea, nu era un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Victor a învățat mai repede să meargă.” „Victor a învățat mai repede să citească.” Prima parte a vieții mele a fost o continuă oglindire în existența lui Victor, fratele meu mai mare, fratele meu mai vînjos, fratele meu mai puțin bolnăvicios, fratele meu mai vesel, fratele meu mai deștept, fratele meu mai glumeț, fratele meu mai generos... să nu credeți însă că pe fondul acestui bombardament comparativ subconștientul meu ar fi dezvoltat vreo aversiune față de Victor. nici pomeneală. orice aplicare a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mult presimțit. Nu avusese până acum nici o intimitate cu vreo femeie. Mamă-sa murise de mult, de când el era în școala primară, și nu avea atuncea destulă complicație sufletească spre a o cunoaște mai de aproape. Ea era o fire bolnăvicioasă și iritabilă și stătea mai toată vremea întinsă pe o canapea într-o odaie, citind câte o carte, strigând și poruncind slugilor prin ușa întredeschisă. Cu multe săptămâni înainte de a muri, ea dispăruse de acasă, și Felix înțelegea acum că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caută prin simularea plânsului să-și descarce nervii iritați. O frică nebună îl cuprinse. Temător de opinia altora și mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnăvicioasă pentru orice contact cu autoritățile publice, se vedea arestat, dus la poliție, arătat cu degetul de lume. Scrisoarea i se părea un document teribil, de o autenticitate indiscutabilă. Moș Costache avusese totdeauna cultul lucrului scris de altul, ca unul ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl aduse până acasă și avu pretenția de a se sui sus la el, să vadă cum stă. Lui Felix i se păru că aduce o jignire Otiliei și refuză, spre indignarea domnișoarei, care-l acuză, abia acoperit, de repulsii bolnăvicioase. Începu să-și evite atunci colegii de petreceri și să se hazardeze singur în localuri, în fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi înfățișări ale vieții, noi oameni neprevăzuți îl distră o vreme și se lăsă în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]