451 matches
-
despre lucrurile cele mai obișnuite, dădu logofătului dispoziții precise, amănunțite. Câteva generații de ale familiei Iuga erau îngropate împrejurul bisericii de la Amara. Ultimul mormânt îl construise Miron Iuga. Într-însul odihnea de câțiva ani soția lui. Era zidit în piatră, boltit și vast, destinat să-l adăpostească și pe el când îi va sosi ceasul. În același lăcaș va încăpea, cel puțin provizoriu, și sicriul Nadinei. Fiindcă bătrânul preot Nicodim s-a prăpădit, va sluji preotul din Lespezi care a întovărășit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păr moale și încâlcit, de culoarea mătăsii porumbului. Încerca uneori să-l pună în oarece rânduială ridicându-și-l de pe frunte cu degetele rășchirate. Ceea ce făcu și acum, dar asta nu-i ajută cu nimic, căci fața prelungă și fruntea boltită apărură, în lumina împiedicată a bodegii, în culori și mai palide, spălăcindu-i albastrul ochilor. — Se petrece ceva în lumea asta, șopti Petrache. Se schimbă ceva, simt în timpane. Dacă simți în timpane, medită Fandarac, nu știi dacă se întâmplă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sa, era că nimic în jur nu pornea sau nu se încheia în unghi drept. Marginile rotunjite se uneau într-un punct din care se puteau duce, la o dreaptă, o infinitate de paralele. Pădurea se sfârșea cu o poartă boltită, așa cum și începuse. Era perechea celeilalte, poate că nici nu fusese vreo pădure, ci doar o stare pregătitoare către o nouă dimensiune. Ai fi crezut că trăia doar o clipă suspendată, dacă lângă el nu ar fi mers, alene, ghepardul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Era perechea celeilalte, poate că nici nu fusese vreo pădure, ci doar o stare pregătitoare către o nouă dimensiune. Ai fi crezut că trăia doar o clipă suspendată, dacă lângă el nu ar fi mers, alene, ghepardul negru. Dincolo de poarta boltită a mestecenilor sunători era gardul casei lor de la țară, așa cum îl știa, cu uluci nevopsite, cu vârfuri măcinate de ploi și rotunjite de vânt, cu oale sparte înfipte în ele. Poarta era prinsă de stâlpul gardului, ca totdeauna, cu un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rușini adulterine". Vocea îi tremură în gât, iar "o altă voce din adâncul ființei îi spune că mâine va trebui să asiste la liturghia de dimineață"... În vreme ce Sofia, tatăl ei și dr. Dürrfeld vizitează salina, acel "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte o anticatedrală răsturnată", inima tinerei bate să-i sară din piept. Se simte profund tulburată de acel "inexprimabil orice-ar-fi, această zăpăceală ciudată care a revărsat dintr-odată asupra ei căldura unei lovituri de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care nu îndrăznim să ni le mărturisim. În teoriile sale asupra subconștientului, doctorul Freud a atins firește și această problemă. El a arătat că și noi purtăm în suflet, asemenea minelor de sare de la Wieliczka, un "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte", genuni nepătrunse, adâncimi nebănuite... Partea a treia 1944-1968: Eboșă de cuplu "eliberat" 1945-1950: O ELIBERARE A CORPURILOR? Departe de Auschwitz, capitala imperiului nazist, forțele aliate se desfășoară, se reorganizează și pregătesc o contraofensivă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici . Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de decorațiile tipice de plafon sau paviment ale căror suprafețe sunt perpendiculare pe forța gravitațională și, ca urmare, tind să se repartizeze centrat. Trebuie menționate aici două excepții de la această regulă. Pe măsură ce privitorul își ridică capul spre plafonul plat sau boltit, el devine conștient de structura spațială a încăperii. Privind în sus, se așteaptă să vadă în pictură ceea ce se poate vedea în lumea fizică, poate o cupolă sau cerul liber populat de nori și îngeri. Totuși, într-un sens mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
chiciura de sulf certând ciracii/ ce vin la stupi de-albine prohibite.// mai lasă-mi turnul vechi și athanorul/ în care focul alt siliciu cerne/ să-nregistrez pe benzi și noaptea-aceea/ când suflă geniu-arghezian și bombe/ cu hidrogen iradiază osul/ boltitei frunți lucind spre cimitire// nimicul confundat de orbi cu bronzul" (Viața, moartea și spațiul dintre ele). Ei bine, aproape fără excepție, în acest spațiu atât de fragil dintre viața și moartea textului, Horia Zilieru reușește să rămână Horia Zilieru... Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și cînta cu-atîta farmec. Iar peștera-mprejur era cu totul împădurită. Înfloreau puternici Arinii, plopii, chiparoșii negri, Mirositori. Și-acolo zburătoare 90 Se cuibăreau, ba huhurezi, ba ulii, Ba ciori limboase ce trăiesc pe mare. Iar mai încolo podidea în jurul Boltitei peșteri spornică-n putere O vie-nstrugurită. Și din patru 95 Fîntîni zidite-aproape-n șir și-ntoarse Cu fața osebit, curgea o apă Cu totul limpede;-nverzeau alături Și-ntinse umede livezi cu țelini 100 Și toporași. Privind mîndrețea asta, Și-un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
muri tori, Cătălin și Cătălina. Destinul lor supus efemerității, devenirii și morții este reprezentat prin imaginea cercului strâmt ce le limitează iubirea și existența. Lumea de jos, în care sunt iremediabil captivi, este asociată unor imagini semnificative, sugerând spațiul închis, boltit, al teluricului, al întunericului (Din umbra falnicelor bolți, umbra negrului castel). Contrastiv, planul cosmicuniversal este figurat prin imagini ce închipuie infinitul celest, spațiu al unei geneze continue, al lumilor ce izvorăsc din haosul primo rdial și pier în miezul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În natură trăiește 3-5 ani, în captivitate până la 16 ani. -Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii) Descrierea morfologică: Este o specie de dimensiuni medii. Lungimea corpului este de 50-63 mm, a antebrațului de 4248 mm. Botul este foarte scurt, craniul boltit, urechile scurte, triunghiulare, nu proemină din conturul capului, tragusul scurt îndoit către interior, cu vârful rotunjit, blana spatelui de culoare grimaroniu sau cenușiu, abdomenul de un gri mai deschis. Raspândirea: Această specie poate fi găsit în Australia și în Europa
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
vechi dantele. Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn vechi de umbrelă Stă țanțoșe-n uscata-i nemișcare Alături de umbrela ei ce pare Rămân pe-aceeași bancă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deochi.” Omul de lut, din familia Nopților lui Macedonski, i-a cerut lui C. două decenii de cizelare, dar și încercarea resurselor sale vizionare într-o frumoasă recreere a mitului Golemului din mistica iudaică. Praga medievală, cu turle și tavane boltite, cu regi sângeroși, mai are o lume criptică, „un neam fără de țară cu spițe legendare”. Lev Înțeleptul vrea să împiedice sacrificarea neamului învinuit pentru catastrofa ce va veni și zidește, din tainele Cabalei, Golemul. Cutremurarea cetății sub pașii colosului, urgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
și Eminescu îl admira, i se opriseră și ei ochii, deoarece se vedea în el "ca într-o oglindă": "peste albeața chihlimbarie a feței se așează o umbră viorie; se distinge rețeaua fină a vinișoarelor de pe gât și spate; fruntea boltită și mai ales ochii de un albastru întunecat clipesc în umbra genelor lungi". După cum remarcăm, artistul izbutise să însuflețească imaginea moartă și să creeze, prin contrast, iluzia vieții, frumusețea "tabloului" datorându-se ambiguității reprezentării, ce oscilează între viață și moarte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la Mackinaw, m-aș crede într-un wigwam indian! Dumnezeule! Pe-aici o fi trecut oare Iona? Acoperișul are o înălțime de circa douăsprezece picioare și e înclinat într-un unghi destul de ascuțit, ca și cum ar avea o coamă, în vreme ce laturile boltite și pufoase ne oferă aceste uimitoare lamele de os în forma de iatagane - cîte trei sute pe fiecare latură - care, atîrnînd de partea superioară a capului sau a osului „coroanei“, alcătuiesc storurile venețiene de care am pomenit, în treacăt, mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trapele și obloanele sale vor fi puse lacăte, iar un ghid înzestrat cu o legătură de chei îi va plimba pe viitorii vizitatori. Sir Clifford are de gînd să ceară o taxă de doi pence pentru o privire asupra tunelului boltit al coloanei vertebrale; de trei pence pentru privilegiul de a asculta ecoul din cavitatea creerului; și de șase pence pentru priveliștea neasemuită oferită de fruntea balenei. Dimensiunile scheletului, pe care urmează să le dau aici, au fost transcrise întocmai de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos !" iar gigantica schelă, mirosind a lemn proaspăt geluit, construită de regretatul Vittorio Holtier din fosa orchestrei și până în tavanul boltit al sălii Teatrului Național, devenea, sub ochii noștri, zidul bisericii care se clădea, magic, în numai două-trei minute. Nu știu dacă Alexa Visarion era pe deplin conștient de aura de energie vitală care îl învăluia, nu știu dacă se privea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
momentul care trebuia să decidă denumirea noii galerii. Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să puncteze inaugurarea sălii, mi-am permis îndrăzneala de a și numi noua galerie: Cupola (plecînd de la forma boltită a părții superioare a clădirii). Fostul meu venerat profesor Constantin Ciopraga, onorific pe atunci al colegiului redacțional, cu binecunoscuta-i precauție semantică, m-a întrebat: "Cupola? Sună cumva a circ, nu crezi?" Dar cum numele găsit de mine apăruse deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani, în captivitate până la 16 ani. - Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus s schreibersii) Descrierea morfologică: Este o specie de dimensiuni medii. Lungimea corpului este de 50-63 m mm, a antebrațului de 42- 48 mm. Botul este foarte s scurt, craniul boltit, urechile scurte, t triunghiulare, nu proemină din conturul capului, tragusul scurt îndoit către interior, cu vârful rotunjit, blana spatelui de culoare gri-maroniu sau cenușiu, ab abdomenul de un gri mai deschis. Raspândirea: Această specie poate fi găsit în Australia și
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
vie smulși. Locuința se află adesea la primul și la al doilea etaj, în timp ce parterul este frecvent rezervat pivniței. Dacă e destul de largă, în casă se regăsește și teascul, cu plafonul său format din grinzi groase, învecinându-se cu pivnița boltită. Dacă e îngustă și înaltă, pivnița este îngropată în panta ascunsă în spatele teascului. Însă odinioară, via nu reprezenta singura resursă a viticultorului din Vaud. Acesta deținea de multe ori un domeniu agricol pe munte și creștea vite, adăpostite uneori în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Austria, Moravia, Slovacia, Ungaria sau România, vinul este păstrat în pivnițe independente, săpate în calcar sau în tuf156 în mijlocul viilor. Pământurile însorite ale Andaluziei adăpostesc locuințe elegante situate în mijlocul podgoriilor. Acestea se caracterizează prin albul pietrei de var, prin pridvoarele boltite, prin curtea interioară mărginită de arce din viță de vie și, în cele din urmă, prin "sanctuarul" care adăpostește teascul. În alte locuri, în Germania sau țările viticole din Europa centrală, de exemplu, teascul era adesea situat chiar în cadrul podgoriei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
paroles, sous l'herbe du ciel, ton vol tu le perds. La lumière de țes yeux verts est comme le phosphore des vieux ossements écaillé. Écoutant des révélations sans paroles sous l'herbe du ciel ton vol disparaît. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ceea ce vezi. (Blaga, 2010 : 139) De l'air, où leș voûtes de țes midis șont incurvées, dans *leș profondeur tu devines leș mystères
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pleurant [...] să géométrie " ; l'épithète " înaltă " (littéralement : " haute ") est interprétée comme " infinie ". Leș métaphores du poème de départ șont soumises également au travail d'interprétation : " fluier părelnic de vânt " est traduit par " la flûte irréelle des airs ", tandis que " văzduhul boltitelor tale amiezi " devient en langue cible " l'air de țes midis envoûtés ". L'ajout sémantique auquel recourt le traducteur pour recréer la rime n'arrive pas à compromettre la poéticité du texte, bien au contraire : traduire le nom " făptura " (littéralement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]