1,825 matches
-
B-25 Mitchell” au decolat de pe portavionul USS "Hornet" (CV-8) pentru a ataca ținte din Yokohama și Tokyo, urmând să aterizeze pe aeroporturi din China. Acest raid a avut rezultate militare nesemnificative, dar a fost folosit din plin de propaganda americană. Bombardierele americane au decolat mai înainte de a se fi apropiat suficient de mult de ținte și, cu excepția unui singur aparat care a reușit să aterizeze în URSS, niciunul dintre ele nu a reușit să ajungă pe aeroporturile chinezești, prăbușindu-se sau
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
Bombardamentele asupra Japoniei au folosit în principal avioane B-29 Superfortress, care aveau rază de acțiune de 2.400 km. Aproape 90% din cantitatea de bombe lansate împotriva arhipelagului nipon, (aproximativ 147.000 t) au fost lansate de acest tip de bombardier. Primul raid împotriva Japoniei al unor B-29 decolate din China a avut loc pe 15 iunie 1944. avioanele au decolat din Chengdu. Acest prim raid nu a fost important din punct de vedere militar. Doar 47 din cele 68 de
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
obligate să-și lanseze bombele în afara zonelor de bombardament datorită unor probleme mecanice, iar altele au bombardat ținte lipsite de importanță sau au ratat orice țintă. Doar un singur avion B-29 a fost doborât de apărarea japoneză. Primul raid al bombardierelor atacând din vestul Japoniei a fost cel de pe 24 noiembrie 1944, care a avut ca obiectiv orașul Tokyo. Bombele au fost lansate de la o înălțime de 10.000 m, doar aproximativ 10% din ele atingându-și ținta. Primele raiduri au
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
chinezești erau foarte dificil de executat din mai multe motive. Primul ar fi fost acela al aprovizionării foarte dificile, care se făcea doar pe calea aerului, pe o rută care traversa Himalaya din India. Altul ar fi fost acela ca bombardierele operau la limita razei lor de acțiune și tehnicienii erau obligați să monteze rezervoare suplimentare, ceea ce scădea capacitatea de transport a bombelor. Când campania americană de cucerire a insulelor ocupate de japonezi i-a adus pe aliați suficient de aproape de
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
ocupate de japonezi i-a adus pe aliați suficient de aproape de metropolă, în raza de acțiune a avioanelor B-29, majoritatea misiunilor de bombardament s-au mutat pe aeroporturile de pe aceste insule. Folosind bazele din Insulele Mariane (Guam și în special Tinian), bombardierele americane erau capabile să atingă țintele japoneze având la bord întreaga lor încărcătură de bombe. Spre deosebire de forțele de pe alte teatre de luptă, Comandamentele bombardierelor nu era subordonat comandanților teatrelor de război ci direct Șefilor Reuniți de Stat Major. În martie
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
au mutat pe aeroporturile de pe aceste insule. Folosind bazele din Insulele Mariane (Guam și în special Tinian), bombardierele americane erau capabile să atingă țintele japoneze având la bord întreaga lor încărcătură de bombe. Spre deosebire de forțele de pe alte teatre de luptă, Comandamentele bombardierelor nu era subordonat comandanților teatrelor de război ci direct Șefilor Reuniți de Stat Major. În martie 1945, aceste comandamente au fost plasate sub comanda Forțelor aeriene strategice ale SUA din Pacific, aflat sub comanda generalului Carl Spaatz. La fel ca
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
de zi. Condițiile meteo din regiunea insulelor Japoniei nu au permis însă executarea acestor tipuri de bombardament - bombele lansate de la mare altitudine erau purtate de curenții puternici la mare distanță de ținte. Generalul LeMay, comandantul Comandamentului al 21-lea al bombardierelor, a hotărât să se treacă la bombardamente masive cu bombe incendiare de la altitudinea de aproximativ 2.100 m a principalelor aglomerări urbane ale orașelor Tokyo, Nagoya, Osaka și Kobe. În ciuda unor succese limitate inițiale, în special împotriva orașului Nagoya, LeMau
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
distrusă, iar producția unui dintre șantierele navale ale orașului a fost redusă cu peste 50%), USAAF a hotărât să extindă acest tip de atac. Planificatorii militari au hotărât să îndepărteze o bună parte a blindajelor și armamentului de bord a bombardierelor pentru a permite creșterea masei de bombe transportate. Apărarea antiaeriană niponă era lipsită de avioane de vânătoare de noapte și tunuri antiaeriene eficiente. Primul raid cu arme incendiare împotriva orașului Tokyo a avut loc în noaptea de 23 - 24 februarie
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
spune ce se va întâmpla”. În următoarele două săptămâni, au urmat aproape 1.600 de misiuni executate împotriva a altor patru orașe, care au dus la distrugerea a aproximativ 80 km² de zone construite. Americanii au pierdut doar 22 de bombardiere. Până în iunie, aproape 40% din zonele construite ale celor mai mari șase orașe ale Japoniei (Tokyo, Nagoya, Kobe, Osaka, Yokohama șiKawasaki) au fost devastate. Flota de bombardiere comandată de LeMay, aproximativ 600 de avioane, a distrus mai multe zeci de
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
a aproximativ 80 km² de zone construite. Americanii au pierdut doar 22 de bombardiere. Până în iunie, aproape 40% din zonele construite ale celor mai mari șase orașe ale Japoniei (Tokyo, Nagoya, Kobe, Osaka, Yokohama șiKawasaki) au fost devastate. Flota de bombardiere comandată de LeMay, aproximativ 600 de avioane, a distrus mai multe zeci de orașe și centre industriale mici în săptămânile și lunile care au urmat. Deasupra orașelor care urmau să fie bombardate au fost lansate fluturași prin care populația civilă
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
au provocat aproximativ 60% din totalul pierderilor vaselor comerciale nipone din ultimele șase luni ale războiului. În aprilie 1945, prințul Fumimaro Konoe a afirmat că scufundarea vaselor japoneze de transport de către atacurile avioanelor americane, combinate cu minarea rutelor navale de către bombardierele B-29 au fost cel puțin la fel de eficiente precum atacurile bombardierelor împotriva țintelor industriale. Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au fost atacuri nucleare executate de Statele Unite ale Americii în timpul celui de-al doilea război mondial împotriva Imperiului Japonez, în timpul mandatului
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
din ultimele șase luni ale războiului. În aprilie 1945, prințul Fumimaro Konoe a afirmat că scufundarea vaselor japoneze de transport de către atacurile avioanelor americane, combinate cu minarea rutelor navale de către bombardierele B-29 au fost cel puțin la fel de eficiente precum atacurile bombardierelor împotriva țintelor industriale. Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au fost atacuri nucleare executate de Statele Unite ale Americii în timpul celui de-al doilea război mondial împotriva Imperiului Japonez, în timpul mandatului președintelui Harry S. Truman. După șase luni de bombardamente strategice
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
este unic pentru toate liniile de tramvaie din Innsbruck: 1,80 euro (întreg) și 1,20 euro (cu reducere pentru copii, tineri și pensionari). În anul 2008 au fost comandate pentru noua linie propusă a fi construită 10 tramvaie noi Bombardier cu podea joasă. Lucrările de construcție a unei noi linii de tramvai a demarat la începutul anului 2010. Rețeaua este formată din patru linii:
Tramvaiul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328037_a_329366]
-
este alimentată printr-o șină electrică lângă sinele de tren. În prezent, sunt două feluri de trenuri în uz pe rețea: M100 și M200. Seria M100 a fost construită de Strömberg în anii 1980, iar Seria M200 este construită de Bombardier și folosită din 2001. Viteza normală pentru metrou este de 70 km/h în tunel (subteran) și 80 km/h în aer liber. Următoare extensie a sistemul de metrou va fi deschiderea stației Kalasatama în 2006, între Sörnäinen și Kulosaari
Metroul din Helsinki () [Corola-website/Science/303182_a_304511]
-
atât la schițele tehnice ale V-2, cât și la oamenii de știință germani care au fost însărcinați cu crearea rachetelor, prin Operațiunea Paperclip, Operațiunea Osoaviahim și respectiv, Operațiunea Backfire. Arma a fost prezentată de propaganda nazistă ca răzbunare față de bombardierele care atacau tot mai multe orașe germane, începând din 1942 și până când Germania a capitulat. Începând din septembrie 1944, peste 3.000 de rachete V-2 au fost lansate de către Wehrmachtul german împotriva unor ținte Aliate în cursul războiului, cea
V-2 () [Corola-website/Science/314123_a_315452]
-
uzuale destinate alimentării și întreținerii aeronavelor Luftwaffe. Proiectul Wasserfall (cascada), a fost varianta AA, mai perfecționată a V-2, numită "Wasserfall Ferngelenkte FlaRakete", prima rachetă sol-aer (SAM) construită vreodată. Wasserfall a fost dezvoltată la Peenemünde și destinată interceptării și distrugerii bombardierelor Aliate ce zburau la mare altitudine. Au existat mai multe modele de test W-1, W-5 W-10, care au rămas în faza de proiect din cauza lipsei unor materii prime și a combustibililor. Germanii intenționau să folosească aceste rachete în apărarea teritoriului
V-2 () [Corola-website/Science/314123_a_315452]
-
Royal Air Force a ales baza militară din Insula Ascension, RAF Ascension Island, din mijlocul Atlanticului, pe care o folosea împreună cu Wideawake Airfield (USA), ca loc de concentrare a forței expediționare, în vederea atacului asupra argentinienilor. Baza adăpostea un număr important de bombardiere Avro Vulcan B Mk 2, avioane de realimentare în zbor Handley Page Victor K Mk 2 și un număr de avioane de luptă McDonnell Douglas Phantom FGR Mk 2 pentru protecția acestora. Între timp, marea majoritate a navelor sosise în
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
the Queen!” Primul Ministru, Margaret Thatcher, i-a felicitat pe military. Ziua de 1 mai a debutat cu atacul aerian cu numele de cod “Black Buck 1”, primul dintr-o serie de cinci aracuri similare asupra aerodromului din Stanley. Un bombardier Avro Vulcan, decolat din Insula Ascension a zburat cca.8000 mile nautice (cca. 14,800 km), lansând bombe convenționale asupra pistelor de aterizare, după care s-a întors la bază. Misiunea, extrem de complexă, a necesitat mai multe realimentări în zbor
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
acestea, RAF insistă că aceste bombardamente au fost un succes. Istoricul Lawrence Freedman, care a avut acces la documente clasificate, scrie totuși în cartea sa, apărută în 2005, că această operațiune a fost un eșec. Surse argentiniene afirmă că raidurile bombardierelor Vulcan au determinat pe argentinieni să retragă un număr de avioane Mirage IIIs din sudul Argentinei într-o zonă bine apărată din Buenos Aires. Toate acestea au fost descrise ulterior drept propagandă, de către veteranul războilui din Falkland, comandorul Nigel Ward. Efectul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Veinticinco de Mayo” (V-2), retrăgându-se din zona de conflict. Un alt incident a avut loc în aceeași zi, târziu în noapte, când forțele britanice au atacat canoniera argentiniană “ARA Alferez Sobral” (A-9), care patrula în căutarea echipajului bombardierului ușor Canberra, doborât cu o zi în urmă. Două elicoptere britanice Westland Lynx, au atacat nava argentiniană, lansând câte două rachete de tip Sea Skua. Grav avariată, cu 8 membri ai echipajului morți, nava "Alferez Sobral" a reușit totuși să
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Westland Lynx, au atacat nava argentiniană, lansând câte două rachete de tip Sea Skua. Grav avariată, cu 8 membri ai echipajului morți, nava "Alferez Sobral" a reușit totuși să se întoarcă la bază, în Puerto Deseado, după două zile. Echipajul bombardierului n-a fost găsit niciodată. În data de 4 mai, două zile după scufundarea navei “General Belgrano”, britanicii au pierdut un distrugător (model 42), respectiv “HMS Sheffield” D80 6, atacat cu o rachetă “Exocet” lansată de unul din avioanele Escadronului
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
pușcași marini a elaborat un plan de a captura Darwin și Goose Green, înainte să se concentreze asupra forțelor principale argentiniene, concentrate în Port Stanley. Imediat după debarcarea trupelor britanice, argentinienii au început bombardamentele, executate cu precădere în timpul nopții, utilizând bombardiere de tip Electric Canberra. Bombardamentele au continuat până în ultima zi a războiului.(14 iunie) Pe mare, flota britanică a început să resimtă tot mai acut lipsa apărării anti-aeriene, navele britanice dovedindu-se extrem de vulnerabile în fața rachetelor Exocet, lansate de aviația
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
astfel încât calea pentru forțele lui Bradley să fie cât mai ușoară. Pentru a rezolva acest lucru a fost planificată „Operațiunea Goodwood”, iar Eisenhower a asigurat că ambele operațiuni vor beneficia de sprijinul și suportul Forțelor Aeriene Aliate, în forță prin intermediul bombardierelor strategice puse la dispoziție. Pe 12 iulie, Bradkez le aduce la cunoștință subordonaților săi planul Operațiunii Cobra, care consta în trei faze de acțiune. Principalul efort al operațiunii urma să fie dus de către Corpul VII condus de Collins. În prima
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
unor batalioane. Operațiunea Cobra avea să fie un atac concentrat pe o linie a frontului, în lungime de 6,400 metri, spre deosebire de ofensivele americane pe lungimi de front vaste. De asemenea operațiunea urma să beneficieze de un considerabil suport aerian. Bombardierele de luptă s-ar fi concentrat asupra pozițiilor defensive germane din centura de 230 m aflată la sud de drumul Saint-Lô-Pariers, în timp ce bombardienele cu sarcină masivă ale generalului Spaatz ar fi bombardat obiectivele aflate la 2300 m în spatele liniei principale
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
în atacul cu bombă - câțiva soldați înfuriați au deschis focul asupra propriilor aeronave, o practica nu tocmai neobișnuită în Normandia când sufereai de un prietenos incendiu. Cobra a demarat la 25 iulie la ora 09:38, când aproximativ 600 de bombardiere de luptă aliate au atacat punctele de rezistență și artileria inamică de-a lungul unei fâșii largi de teren de 300 de yarzi (270 m) situat în zona St Lô. Pe parcursul următoarei ore, 1.800 de bombardiere grele aparținând celei
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]