1,565 matches
-
aparență masculină, pictorul poate descoperi în modelul său multă, multă candoare feminină. Ca în acest tablou, de pildă. Și Dante Negro arătă spre portretul tânărului Stimo, reprezentat purtând pe cap un turban lejer, după moda italiană, care semăna cu un bor generos și elegant de pălărie romantică. Priviți acest pumnal care se ițește orgolios și încărcat de pietre prețioase din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să aibe ce Învârti, agita, alb, spre cer. Cu o mână Își stăpânește pe cap pălăria neagră cu boruri largi, cu cealaltă rotește albul pe deasupra negrului și strigă - strigă ca ciobanii la stână, de pe un deal spre altul: - Aicea măăăăăi!! Viniț’, ’uăăăă’!!! Din calidor, văd peste drum trei curți: a lui Maxim, În stânga; drept În față, a lui Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-i pună supa la încălzit. Apoi mai e și perechea aceea de intelectuali rezervați și sobri, de la etajul șase. Știi tu care, cei cu nume de familie unguresc. El e subțiratic și uscățiv, ea poartă niște pălării monstruoase, cu boruri late. Ei bine, el o numește pe ea caracatiță. Înțelegi? Caracatiță, aceea cu tentacule și așa mai departe. Ce-o vrea să spună, el singur știe.” „Și ea, tată? Ea cum îl numește pe el?” Tata a amuțit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
răzgândesc și ele, mai rău ca oamenii. Bineînțeles că vicleșugul n-a constat În a umple, a lega și a pune la afumat chestiunea, aceasta și-a avut ocolișurile ei necesare, care implică emisari cu mustață falsă și pălărie cu borurile lăsate, telegrame cifrate, dialoguri prin intermediul unor linii telefonice secrete, prin firul roșu, Întâlniri la răscruci În miez de noapte, bilețele ascunse pe sub pietre, toate cele Întâlnite mai mult sau mai puțin și În alte negocieri, acelea În care, ca să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ajunse Într-un loc din care putea vedea ușa din spate. Nu surprinse pe nimeni. Se strecură Înapoi În fața casei și, Încercînd să nu fie văzut, se uită În josul străzii. Un negru, cu o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste, Îmbrăcat Într-o haină gri de alpaca și pantaloni negri, se Îndepărta pe sub dafinii de pe trotuar. Enrique rămase la locul său, dar nu mai văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Se ridică, se duse pînĂ-n fața casei și, stînd la adăpost, În umbra de lîngă zid, se uită În stînga și-n dreapta, pe stradă. La colț, sub un copac, stătea un bărbat cu o pălĂrie turtită și cu boruri Înguste. Nu putea să vadă ce culoare au haina și pantalonii lui, dar era clar că-i un negru. Enrique se trase repede În fundul verandei, dar acolo nu era pic de lumină, În afară de cea aruncată pe cîmpul plin de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu. Am traversat terenul viran. — O să ți-l arăt. Hai pe verandă. Urcară, Enrique ducînd coșul În mînĂ. Îl așeză lîngă pat și apoi se duse la marginea verandei și se uită. Negrul cu pălĂria de paie turtită și cu boruri Înguste plecase. — Așa..., făcu Enrique În șoaptă. — Așa, ce? Întrebă fata, care-i apucase brațul și se uita și ea afară. — Așadar a plecat. Ce-i de mîncare? — Îmi pare rău c-ai stat singur toată ziua. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întunecată, polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la gît un colier din mărgele albastre voodoo. Stătea-n tăcere și urmărea raza reflectorului. Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Traversarăm Pielea și Osu’ de la nord la sud, spre ieșirea celor vii. La un moment dat răzbi până la noi tămbălăul de viori și casetofoane. Urlau manelele de la groapa lui Soliman. Un țigan cu mustață pe oală și cu pălărie cu boruri late alerga printre cruci. Își făcu mâinile căuș la gură: halacateluu, ăla a lu’ Soliman, băăă! Unde-i halcatelu’ să i-l băgăm în buzunar, că poate să trezește Șefu’ în cavou șî ni chiamă sî-l scoatim! Tăcere din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
anvelopa organică se prăbușește imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând, totodată, prin te miri ce ungher obscur, o fumigație pucioasă flatulentă, verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi, măi..., deci nu a glumit cu noi! Îngerii au sex! Sex funcțional! se minunează și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de vreo opt ani, fără obligații familiale deosebite. Este un tip aproape sexagenar, negricios la față, de statură medie, aș spune bine legat, poartă plete pe spate, o barbă grizonată destul de îngrijită, mustăți stufoase, poartă ochelari fumurii și pălărie cu boruri mari încrustată cu figuri geometrice. Toată ziua chibițează pe la mesele de șah, rummy sau table, din această cauză mai toți pensionarii îl cunosc. Rar îl vezi jucând, mai ales când se joacă pe bani. Amicii săi, căci are destui, îl
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera deschisă. Apoi o siluetă voinică, pășind incredibil de grațios, zulufii poznași sub borul pălăriei, bine cunoscutul zâmbet prietenos, ironic- Marie-Liliane ! în același moment se deschide cealaltă portieră și radioasă, fluturând jurnalul îndoit - Sophie ! Și iată-mă înconjurat de sexul frumos ce nu acceptă a fi servit decât cu cafea și prăjiturele și se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Tudor lucrurile n-au stat cum le-a povestit madam Cristide ! S-au schimbat timpurile, a mai îmbătrânit și madam Cristide, dar stilul și l-a păstrat : tot rochiile colante, să îi iasă formele, tot culori criante, pălării cu boruri mari, eșarfe lungi, mauve, bijuterii ieftine și sclipitoare. Trezește senzație, este criticată, dar eu i am luat totdeauna apărarea. Este și acesta un stil, am spus, de ce nu ? Dacă o prinde, ce-aveți cu ea ? ! Dar ce nu-mi place
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în favoarea fiului tău, așa că nu văd ce ar putea să te deranjeze... — Ei, asta-i acum ! De ce, Ivona, de ce ? Adevărul... Ortansa Cristide își pune cu gesturi repezi fardurile în portfard, își aranjează geanta pe umăr, își trage mănușile, își potrivește borul pălăriei cu mâna înmănușată - mai jos, mai sus. — însă n-avea grijă că natura, obiectivă și ea, compensează : pe una pocită o face în schimb inteligentă, alta e frumoasă și temperamentoasă, numai că e prea modestă, și pierde... Și tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre mare. Țărmul este pietros, negricios și din loc în loc cu mici zone de plajă, pline cu oameni, întinși pe nisip, sau în apă. Iar eu, cu pantaloni lungi, cămașă (aceeași cu care am fost și anul trecut), pălăria cu boruri largi (la fel, cea de anul trecut) și cu un rucsac plin pe umeri. Mărturisesc că tot ce este pe plajă mă atrage puternic. Imi vin așa niște tentații de a părăsi strada, trotuarele, de a-mi arunca rucsacul și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mică piață, la umbră, un grup mare de femei în vârstă erau așezate pe aceeași bancă lungă, și toate mă priveau cu mirare, întrebându-se cine o fi domnul acesta cu pantaloni scurți, cu maieu, cu o pălărie mare cu boruri largi și cu rucsacul pe spate. Am simțit deodată atmosfera sătească unde oamenii se cunosc toți între ei și toți vor să știe cine mai vine și cine pleacă, și multe alte detalii. Lângă biserică am văzut marcajele drumului sf.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la fel ca și tatălui lor, nu părea să le pese ce crede despre ele lumea de pe stradă. Melisa sau Marilena? putea fi văzută umblând vara într-o rochie ușoară, de muselină și pe cap cu o pălărioară croșetată, cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a fi bățoasă, pulpe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
astea reieșeau din discuțiile de prin recreații. Anii '20... Numere mici, ca să zicem așa, dar, măiculiță, din ce vremuri trecute! Vedeai poze de pe vremurile alea și nu-ți venea să crezi! Pantofi cu baretă finuță în picioarele cucoanelor, pălării cu borurile lăsate în jos, de sub care abia se vedeau ochii. Dar ce priviri! Ce umbre peste priviri! Jucau teatru, sau ce? Priviri languroase, pline de vino-ncoace. Se țineau doar de cuceriri pe vremea aia? Purtau minijupe și ele3. Tatăl lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Scrisoare lui Petru Proca Nu-ncetai niciodată să-alergi Și nu te fereai niciodată de lume; De-o vreme, însă, nu te vedeam pe străzi, Credeam că zorești o vânătoare anume. Plecând, nu ai uitat pălăria cea mare Cu pecete și boruri cam largi, De parcă mergea la o întâlnire Cu lighioanele în pădurea de fagi. Ai luat ce aveai mai de preț, Dar am rămas la fel de bogați, Pentru noi ai rămas la fel de semeț Și, sigur, cel mai cel dintre frați. Ne-au
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
normalitate se poate ascunde sămânța geniului și chiar mai rău! Din acești copii care vor crește odată cu țara și cotele apelor Dunării se vor ivi noi și noi maeștri purtători de pălărie, așa cum a fost Bohr, adică o pălărie cu bor. Nu se există Iluzionist care să nu poarte pălărie! Din ea scoate dânsul pamblici, iepuri, discursuri, hulubași și, uneori, se scoate pe sine însuși când pălăria are de salutat pe cineva: Saluuuut! Dar să revenim la copiii minune care se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
or să mă ajungă din urmă. Ce pot face acum? Își aminti de pălăria lui mare. O aruncă în apă și apoi sări în ea. - Ce noroc că am scăpat de furnicile astea flămânde! Se așeză cu capul rezemat de borul pălăriei și cu picioarele atârnând deasupra apei și se lăsă legănat de valurile apei, obosit fiind adormi curând. Cât timp a dormit nu se știe, dar când se trezi zări cerul albastru și un norișor mic alb pe cer ca
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Iulia Când Mircea Vasilescu m-a întrebat dacă aș dori să însoțesc echipa Dilemei la primul festival din istoria re vistei, organizat la Alba Iulia, sedentarul din mine s-a împosocat pe dată. Drum lung, mi-am zis, pe șosele bor tilite, formalism, discursuri, politichie, butaforie medievală gen Sighișoara, lansări la botul calului și vernisaje pe picior, nopți sibaritice, năprasnice pentru ficat... Și lume! Lume, monșer, de te apucă amețeala. Auzind, însă, tema - plăcerile vieții - și felia ce mi revine (plăcerea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
drept un trib de sindici și de negustori ce-și numără ziua întreagă banii și sorții de viață veșnică și al căror unic lirism ar fi acela de a asista din când în când, cu capul acoperit de pălăria cu boruri largi, la câte o lecție de anatomie? Vă înșelați. Merg alături de noi, e drept, și totuși, uitați-vă la capetele lor: ele plutesc în ceața de neon, de rachiu de ienupăr și izmă care coboară din firmele roșii și verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor de apetisantă, din toate punctele de vedere. Tresări și ea, oprindu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]