673 matches
-
înregistrați 673.094 de cetățeni. Rezultatele recensământului din 2011 arată că Muntenegru are 620.029 de cetățeni. Muntenegru este stat multietnic în care nici un grup etnic nu formează o majoritate. Grupurile etnice majore sunt muntenegrenii (Црногорци/"Crnogorci"), sârbii (Срби/"Srbi"), bosniacii ("Boshnjaci"), albanezii ("Albanci - Shqiptarët") și croații ("Hrvati"). Numărul de „muntenegreni” și „sârbi” variază considerabil de la un recensământ la altul din cauza unor modificări în percepția populară, experiența lor, sau alegerea de a-și exprima identitatea și apartenența etnică. Limba oficială în
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
precară, iar populația nemulțumită dorea unirea cu Germania industrială. Ungaria a fost redusă la teritoriile ei cu o populație majoritar maghiară. Polonia a fost reconstituită, iar din fosta Austro-Ungarie a luat naștere Cehoslovacia. În jurul Serbiei s-au unit croații, slovenii, bosniacii, formându-se Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Regatul Român s-a unit cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. Din fostul Imperiu Rus s-au constituit Finlanda, Lituania, Letonia și Estonia. În unele state au luat naștere grupuri etnice minoritare, care au întreținut starea de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
numai mama sa vitregă, Maria Tereza. Franz Ferdinand a avut trei copii cu Sofia: La 28 iunie 1914 la ora 11:00 am, la Sarajevo, Franz Ferdinand și soția lui Sophia au fost asasinați de Gavrilo Princip, un tânar sârb bosniac în vârsta de 19 ani, membru al organizației Mâna Neagră. Acest atentat a fost motivul care a declanșat Primul Război Mondial. Gavrilo Princip, minor conform legilor de atunci, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare și a murit
Franz Ferdinand al Austriei () [Corola-website/Science/302926_a_304255]
-
să vii și să-mi conduci armatele"." Murad nu a avut cum să mai refuze și a revenit la tron. O armată creștină amestecată, formată în principal din forțe maghiare și poloneze, dar având și detașamente de cehi, cavaleri papali, bosniaci, croați, sârbi, bulgari, valahi și ruteni, s-a ciocnit cu o armată otomană superioară numeric. Maghiarii erau slab echipați, iar ajutoarele promise din Albania și Constantinopol nu au sosit. Armata maghiară avea un număr mic de infanteriști, între una și
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]
-
este un termen de specialitate creat de lingviști sârbi și croați pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni. În fosta Iugoslavie era și denumirea uneia dintre limbile oficiale, pe lângă limba slovenă și limba macedoneană. Variante oficiale ale acestei denumiri mai erau „limba croatosârbă”, „limba sârbă sau croată” și „limba croată sau sârbă”. Din punctul de vedere
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, reușind să impună definitiv stadardul limbii croate bazat pe dialectul štokavian. După ocuparea Bosniei și Herțegovinei de către austrieci, în 1878, aceștia caută să impună ideea de limbă bosniacă, dar sârbii și croații de aici opunându-i-se, renunță la ea și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de limbă bazată pe moștenirea lor culturală specifică. De la începutul anilor 1990, în cursul procesului de destrămare a Iugoslaviei, tendințele naționaliste se accentuează. Autoritățile fiecărei țări suverane nou formate folosesc și limba cu scopul făuririi națiunii respective. Astfel sârba, croata, bosniaca și muntenegreana devin limbi oficiale aparte, iar termenul „limbă sârbocroată”, apărut tot din motive politice, este în general considerat compromis. În urma proclamării independenței Croației (1991), tendințele puriste destinate să despartă limba croată de cea sârbă se întăresc în această țară
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
prevede că limba oficială a statului este sârba scrisă cu alfabetul chirilic, alfabetul latin se menține în folosință curentă. Totuși, Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe promovează folosirea alfabetului chirilic, pe care o vede periclitată de cea a alfabetului latin. Limba bosniacă devine oficială și se elaborează standardul ei. Lingviștii care caută să o diferențieze de celelalte standarde o fac mai ales recomandând sinonimele de origine turcă, arabă și persană care există în limbă pentru cuvinte de origine slavă. Constituția Muntenegrului, independent
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii considerau în general că vorbesc sârba sau, uneori, muntenegreana, iar bosniacii spuneau că vorbesc croata sau, uneori, sârba sau bosniaca. În Serbia, după datele recensământului din 2011, și în Muntenegru, conform celor ale recensământului din același an, în aceste țări n-ar fi vorbitori de sârbocroată. Pentru Bosnia și Herțegovina nu
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
că toți vorbitorii dialectului štokavian sunt sârbi și vorbesc sârbește, fie că sunt ortodocși, catolici sau musulmani. Altfel spus, îi înglobează printre vorbitorii limbii sârbe nu numai pe muntenegreni, ci și pe croații care vorbesc acest dialect și pe toți bosniacii. Alți lingviști sârbi nu împărtășesc această opinie, de pildă Pavle Ivić, Drago Ćupić, Novica Petković, Branislav Brborić și Slobodan Remetić, care i se opun în numele Consiliului pentru Standardizarea Limbii Sârbe, precum și Ivan Klajn și Predrag Piper. Acesta face distincția dintre
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
resping termenii sârbocroată și croatosârbă ca fiind compromiși. Dalibor Brozović propune în locul lor termenul „diasistem slav de centru-sud”, preluat din dialectologie. Ideea și denumirea sunt adoptate de alți lingviști croați, precum Mijo Lončarić, Ranko Matasović, Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc acest punct de vedere, de exemplu Dževad Jahić și Senahid Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al ideii de limbă muntenegreană, preferă termenul „diasistem štokavian”, adică ignoră celelalte dialecte cuprinse în „sârbocroată”: čakavian, kajkavian și torlakian. Alți
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al ideii de limbă muntenegreană, preferă termenul „diasistem štokavian”, adică ignoră celelalte dialecte cuprinse în „sârbocroată”: čakavian, kajkavian și torlakian. Alți lingviști croați resping orice comunitate de limbă între croați, sârbi, muntenegreni și bosniaci, afirmând că nu trebuie să se ocupe de asemănările dintre limbile lor, ci numai de limba croată. Prin urmare, ei nu acceptă nici termenii sârbocroată/croatosârbă, nici termenul diasistem slav de centru-sud. Un exemplu al acestei atitudini este cel al
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Snježana Kordić afirmă că este vorba de o limbă unitară atât din puncte de vedere lingvistic, cât și sociolingvistic, și că nu există niciun motiv să nu se mai numească sârbocroată. În Bosnia și Herțegovina se folosește uneori termenul „limba bosniacă”, alteori se tratează împreună bosniaca, croata și sârba, cu prescurtarea BHS, considerându-se totodată limbi aparte. Lingvistul Nedad Memić folosește și el prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice substantiv (exemplu: "u BHS-u" „în (limba) BCS”). Lingviștii din alte
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice substantiv (exemplu: "u BHS-u" „în (limba) BCS”). Lingviștii din alte țări, în general neimplicați emoțional în chestiune, constată pe de o parte realitatea lingvistică a unei limbi materne comune a sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor și, pe de altă parte, realitatea sociolingvistică a patru limbi "ausbau" care îi corespund, deși nu există unitate terminologică nici între acești lingviști. Unii folosesc termenul „sârbocroată”, de exemplu Robert D. Greenberg, care constată în același timp „dezintegrarea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
constată în același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate unificate” și vorbește despre cele „patru limbi urmașe ale sârbocroatei”. Alți lingviști adoptă termenul diasistem slav de centru-sud, de exemplu Svein Mønnesland, care scrie: „Limba vorbită de croați, sârbi, musulmanii din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca o singură limbă slavă, în sens lingvistic [...]. Această limbă sau "arie lingvistică" situată între limbile slovenă și bulgară/macedoneană poate fi numită slavă de centru-sud (pentru a evita termenul contestat sârbocroată)”. Juhani Nuorluoto este
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
hrvatski jezik") este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Croata este limba maternă a 5-6 milioane de vorbitori, fiind limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Serbia (Voivodina) și în Muntenegru
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în acesta se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În urma relativei liberalizări a regimului în anii ’60, se manifestă nemulțumirea intelectualilor croați cauzată de dominația variantei
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
în primăvara anului 1919, dar, datorită lipsei furniturilor militare, numai 40.000 erau gata de luptă. În republică au fost emise aproximativ 100 de tipuri de timbre poștale, dintre care numai două nu erau modele supraimprimate ale timbrelor austriece sau bosniece.
Republica Populară a Ucrainei Occidentale () [Corola-website/Science/303918_a_305247]
-
srpski jezik") este o limbă indo-europeană din ramură limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este in acelasi timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroata” și, printr-un termen neutru, diasistemul slav de centru-sud, dar și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limba oficială în Șerbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, fiind vorbită și de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
dialectul štokavian ("štokavski") din cadrul diasistemului slav de centru-sud, vorbit în cea mai mare parte a Șerbiei, de către sârbii din Bosnia și Herțegovina, și din Muntenegru. Același dialect este vorbit și de croați în cea mai mare parte a Croației, de către bosniaci și de către muntenegreni. Unii lingviști consideră sârbesc și un dialect numit "torlački" „torlakian”, vorbit în Șerbia de sud-est, apropiat de limbile bulgară și macedoneană, în principal prin pierderea declinării substantivelor și adjectivelor. Una din subîmpărțirile dialectului štokavian se face după
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În această perioadă, limba sârbă evoluează mai departe. Ca urmare a urbanizării se răspândește un așa-numit
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
oraș. Locuitorii vorbesc fluent limbile străine, în special italiana, dar și germana sau engleza. Conform recensământului din 2011, orașul Pula avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de afiliați religios (%), sârbi (%), italieni (%), bosniaci (%) și albanezi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%), musulmani (%), ortodocși (%) și agnostici și sceptici Pentru % din locuitori nu
Pula, Croația () [Corola-website/Science/298036_a_299365]
-
organizată cu ocazia împlinirii a 50 de ani a lui Danny Elfman, la Hollywood, în 2003. [1] Fanfara Ciocârlia sunt considerați pionieri ai genului muzical dance Balkan Beats. Balkan Beats este numele născocit în 2001 de DJ-ul de origine bosniacă ce trăiește în Berlin Roberto Soko pentru un club de noapte pe care l-a inaugurat folosing acorduri de muzică lăutărească balcanică. Fanfara Ciocârlia a fost printre formațiile mixate de Soko, și, de atunci, muzica lor a devenit o piesă
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
suveran al religiei catolice) erau cei aflați la conducere. Religia catolică era răspândită în tot Apusul Europei. Centrele maritime italiene (ex:Veneția, Genova, Pisa, Amalfi) au dominat comerțul mediteranean câteva secole. În estul Europei, slavii rușii și bulgarii, slovenii, croații, bosniacii, slovacii și bielorușii. Un alt centru de putere era Imperiul Bizantin, capitala sa fiind orașul Constantinopol. Datorită splendorii acesteia, Imperiul Bizantin va rezista puternic până în secolul XIII, atunci pierzând teritorii. Acesta va rezista până în secolul XV, când va fi cucerit
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
și că Șerbia și Iugoslavia vor fi receptive la cererile albanezilor din provincie. Delegația din partea Șerbiei, a luat cu asalt întâlnirea în protest. Acesta a fost urmat de întoarcerea din Grupul de Contact, care a supravegheat ultimele faze ale conflictului bosniac, și declarațiile puterii europene cerând Șerbiei să rezolve problema cu Kosovo. Brusc, atacurile UCK s-au intensificat, centrate în zona văii Drenica aranjate de Adem Jashari la un anumit punct focal. După câteva zile când Robert Gelbard a descris UCK
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]