KorAP: Find »[drukola/base=bou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...217 >

5,404 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

De unde i-ai luat? DĂNILĂ: Nu i-am luat de nicăieri decât de-acasă de la mine. Și-i duc spre vânzare la iarmaroc, precum bine am chibzuit mai înainte. Oare-s marfă proastă pentru cine ar avea trebuință de doi boi? ONOFREI: Asta-i altă poznă! Apoi acu', măi creștine, odată cu amurgul, te-ai trezit să mergi la târg? Nu-ți fie cu supărare, cine ești dumneata? DĂNILĂ: Și dacă ți-oi spune, ai să știi? ONOFREI: Oi ști de-acu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
lume întreagă vorbește și se miră cât de bine le chitești pe toate și cât de anapoda îți iese lucrul început. DĂNILĂ: S-o mai fi întâmplat și-așa, da'asta mai demult... ONOFREI: Și, zi, ai plecat să vinzi boii... DĂNILĂ: Plecat. ONOFREI: Se vede treaba că ai mare trebuință de parale, dacă te desparți de-așa mândrețe. DĂNILĂ: De parale aș avea mai puțină trebuință, pentru că nici nu-s prea învățat cu ele. Mai mare nevoie aș fi avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cealaltă. DĂNILĂ: Iarmarocul era pe sfârșite... ONOFREI: Era, când am plecat eu. Acu' cred c-a rămas tăpșanul gol. DĂNILĂ: Prietene, știi una? ONOFREI: Știu, dacă mi-i spune. DĂNILĂ: Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii! Nu vreau să le mai port grija-n spate: ba fân, ba ocol, ba să nu-i mănânce lupul, ba multe de toate. Gândeam să-mi iau pe dânșii un car și doi boi mai mici. Acu' zic altfel: să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dă-mi carul și na-ți boii! Nu vreau să le mai port grija-n spate: ba fân, ba ocol, ba să nu-i mănânce lupul, ba multe de toate. Gândeam să-mi iau pe dânșii un car și doi boi mai mici. Acu' zic altfel: să iau pe dânșii un car mare care merge singur! Oi fi eu vrednic să-l stăpânesc, la vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane, hai acasă... DĂNILĂ: S-a dus. Taci, că-i cu buche! L-am potcovit bine. Cine-mi mai cumpăra mie boii acuma la târg? Și de unde să mai găsesc alți boi și alt car? Așa, treaba-i făcută; la jumătatea drumului mi-a ieșit ploconu-n cale, și eu l-am înhățat! Car zdravăn, încăpător, care merge, pe deasupra, și singur. Pui în el jumătate de sat și nici nu-ți pasă. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vreo rușine aici, pe tarabă. Să ne vedem cu bine! Se retrage cu gânsacul. Dănilă vine la rampă, cântărește punga în palmă.) DĂNILĂ: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Halal de tine, Dănilă! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, te-ai ales c-o pungă goală. Noroc măcar că are băieri lungi... Mare poznă, măi oameni! Multe boroboațe ai făcut tu, la viața ta, Dănilă, da' asta parcă le-a-ntrecut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
negustoria începută. Așa, bărbate. Acuma poți să te duci și tu unde-i vedea cu ochii și să mă lași păcatelor mele. Încurcă-lumea-i fost de când te știu, da' n-aș fi crezut s-ajungi până-ntr-acolo cât să prăpădești boii de pomana dracului. De-acu' ce ne-om face, că nu mai avem nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nu mi i-a furat nimeni, i-am dat eu, cu mâna mea. I-am schimbat întâi pe-un car, carul l-am dat pe-o capră, capra pe-un gânsac, și-apoi ce mai tura-vura, dintr-o pereche de boi ca aceia m-am ales c-o pungă; da' și-n asta suflă a pustiu. ISPAS: Ai făcut tu toate acestea pe care le spui? ANISIA: Le-a făcut, vezi bine! Că doar nu le-oi fi făcut eu... DĂNILĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
tot am venit aici, îți dau dumnitale punga asta, că eu, precum se știe, n-am ce pune-ntr-însa. Ba, mai bine i-o dăruiesc cumnatei Anisia. Iaca, cumnată, ține, nu te uita că-i goală, da' atârnă preț de doi boi falnici. ISPAS: Ia-o, Anisie, ia-o! ANISIA: Las' c-o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
doi boi falnici. ISPAS: Ia-o, Anisie, ia-o! ANISIA: Las' c-o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
copac, undeva, spre dreapta.): Apoi da, halal fagul ista pe care-am pus eu ochii. Nici prea mare, nici prea mic, taman cât să încapă bine între loitre. Carul l-am potrivit de ceea parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam speriat) Hait, c-am făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii! Alei, Dănilă, iaca l-ai aranjat și pe frățâne-tău! Acu' ce-i de făcut? Când a afla bădia Ispas, îmi belește de pe spinare piele pentru trei perechi de opinci. D-apoi cumnata Anisia... Dănilă, alt chip n-ai decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
da' rău mi-a mai mers și astăzi... Ce zi pocită! Acuma chiar pot pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă la Ispas, în ogradă.) ISPAS: Ce s-a mai întâmplat, Dănilă? DĂNILĂ: Ce să se-ntâmple? Nimica. ANISIA: Da' unde-s boii și carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la loc bun... Bădiță Ispas, iaca la ce-am venit: fă-mi bine și cu iapa, să mân boii de-a călare; în pădure a plouat grozav, pe urmă s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Dănilă? DĂNILĂ: Ce să se-ntâmple? Nimica. ANISIA: Da' unde-s boii și carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la loc bun... Bădiță Ispas, iaca la ce-am venit: fă-mi bine și cu iapa, să mân boii de-a călare; în pădure a plouat grozav, pe urmă s-a abătut un val de răceală și s-a făcut o mâzgă și-un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare. ISPAS: Măi Dănilă, apoi cum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă. Cine știe? Prinde bine la o nevoie... Măcar să aibă de ce mă binecuvânta cumnata Anisia. (iese pe la colțul casei, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Anisia. (iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns iar aici. Am împins la o parte ce rămăsese din car și din boi. Iapa am priponit-o dincolo, să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez o mănăstire pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
gând să faci cu paralele din burduf. DĂNILĂ: Apoi dă, cumnată, mă bate gândul să m-apuc de negoț, că ucenicia mi-am făcut-o. Dumneata ce mă sfătuiești? ANISIA: Mai ales eu aș spune să te-apuci de neguțat boi, cumnate, că acolo te miști mai în voie... DĂNILĂ: Bine-mi pare și mă bucur de-asemenea sfat! Iară din câte vrei s-auzi, cumnată, bag samă că prima o să fie cu cântec. ISPAS: Ce tot spui acolo, Dănilă? DĂNILĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

care a vrut să se călugarească și acum a ajuns să fure materiale de construcții de la vilele ce se ridică prin preajmă. L-a prins proprietarul, și el, care lucrase aici vreo câteva luni, a avut o replică incredibilă, ba, boule, să știi și tu că de pe orice șantier dispar până la un sfert din sacii de ciment. Adică e un preț care trebuie plătit, un uium al muncitorilor, un drept, o cutumă. Și el, Văleanu, fusese om de bun simț, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
uite că am ajuns s-o scriu și pe asta, jucam fotbal toată ziua. Uneori, la ocazii să zicem, mergeam și pe stadionul Doftanei Bănești. Spun stadion și mai să mă bufnească râsul. Un stadion unde pășteau oile lui Vasile Bou, iar în apropiere se afla un cimitir unde mai sărea mingea și spărgea candele și alte chestii de recuzită bisericească. De obicei, jucam pe latul terenului, că, na, eram și noi mici și nu puteam să alergăm atâta. Dar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
a te urca în ele. Pentru a supraviețui. Citim în continuare numere de mașini SHY, AFU, MAF. O țoapă și-a lipit pe mașină o chestie din aia „kiss my ass“. Invitație pupincuristă. Asta nici nu merită citit. Sau un bou cu numărul „SEX“. Toți imbecilii visează să aibă mașină numai ca să-și pună numărul ăsta. Sau, mai grav, 13-SEX. Mai cu imaginație. Rudimente de gândire tribală. E un număr care ar trebui scos la licitație. Cu ocazia asta, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

tata. Ne așteaptă. N-am să întârzii, Măriucă... Petrache! Ieși din bârlog, ursule! a strigat peste pârleaz Costăchel. Nu-i prea devreme? Dacă tu dormi până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine mi-am pus eu boii în jug. Cu leneșul satului - a îngroșat gluma Costăchel. Of! Nu poate ormul să se hodinească de răul tău. Da’ ce mai pot face acuma? Îi prea târziu să-mi găsesc al prieten... Ești mai rău ca o soacră. Scoți

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]