836 matches
-
poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sînt importante, imagismul fiind nuanțat În consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizînd o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini, toate fîntînile universului reînnoite”. Opțiunea pentru imagism fusese și a „integralistului” Voronca, ce așeza poemul sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre Înalt și adînc, real și imaginar etc., Într-o coincidentia oppositorum concentrată În conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară În Radiografie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai Încape nimic decît... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - În cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decît „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atît de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată, pe de altă parte, nici atmosfera românească a deceniului al treilea, marcată - nu numai În interiorul avangardei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fără poeme”, unei „lumi reale”, considerată ca „prea puțină pentru posibilitățile de creație și de invenție din noi”, poetul le opune tocmai poemul, - „neliniște”, „prevestire”, „așteptare” Încordată a „revelației”. Voronca e și el un „rêveur définitif” ca și omul lui Breton, și ar putea semna Împreună cu autorul Primului manifest al suprarealismului aceste rînduri: „Scumpă imaginație, ceea ce iubesc mai mult În tine este faptul că nu ierți. Doar cuvîntul libertate e tot ce mă mai exaltă. [...] Singură imaginația Îmi dă socoteală de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu pentru a decanta din realitatea dată sau a descoperi, dincolo de ea, o frumusețe imuabilă, absolută. Esteticul și literarul - negate În principiu de suprarealiști - trebuie să cedeze locul poeziei (la Voronca, „poemului”) ca „activitate a spiritului” (cum se exprima André Breton), ca tensiune vitală, trăire, implicare Într-un raport mereu inedit cu exteriorul, conjugare a realului cu imaginarul, capabilă să genereze „scînteia revelatoare”. Totul poate pătrunde În spațiul poemului, cu condiția ca să provoace spiritul la o Întîlnire revelatoare. Respingînd „legile frumosului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de șoc, insolitul Întîlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, Într-o „incandescență sublimă”, - trimițînd spre ceea ce Breton numește, În Suprarealism și pictură (1928), „cîmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu În perpetuă efervescență, În care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o puternică Încărcătură metaforică. Sub acest ultim aspect, - al caracterului figurativ al limbajului - proza poetică a lui Voronca poate fi apropiată chiar, cu suficiente argumente, de tehnica suprarealistă, pusă În mișcare de „stupefiantul imagine” (Aragon) Întemeiat, după expresia lui André Breton, pe „gradul de arbitrar cel mai Înalt”. Avem de-a face și aici cu acea „saturare tropică” a textului și cu „metaforismul programatic” În care s-a văzut o notă definitorie a poemului În proză suprarealist. De altfel, chiar autorul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Eluard, dar avînd În față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu În care realul și imaginarul, Înaltul și adîncul, trecutul și viitorul Încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte distanțate de convenția realistă. În prelungirea unor mai vechi considerații ale sale, poetul francez va face mai tîrziu niște afirmații ce ni se par valabile În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apropiere de suprarealism de mai tîrziu nu afectează, ci, dimpotrivă, sprijină perpetuarea principalelor tipare structurante ale universului imaginar. Toată poezia de după Punct și Integral rămîne obsedată, În fond, de dinamica metamorfozelor descoperite pe itinerarii multiple, căutînd acele - numite de André Breton - „afinități secrete” ale cuvintelor, „care le lasă tot felul de noi mijloace de a se combina”, - implicînd opoziția față de formele Închiderii și stagnării, exprimată uneori (și mai ales În ultimele poeme) chiar la modul retoric mai tradițional, Într-o discursivitate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintr-un concret o singură notă și Întrebuințează cuvîntul ca adjectiv”. Or, asupra acestui punct, caracteristic pentru poezia avangardistă, interpretări mai noi ale procesului metamorfozării sînt departe de a manifesta atîtea reticențe. Fără să aprobe, de pildă, radicalismul unui André Breton În evidențierea incompatibilității termenilor relației, Paul Ricoeur insistă totuși, definind „metafora vie”, asupra faptului că ea forțează asemănarea și o chiar provoacă: „metafora mai curînd creează asemănarea decît o găsește și o exprimă” - scrie el, de acord cu Max Black
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atrage ea după sine În domeniul reprezentării ca perturbări imprevizibile și metamorfoze: căci fiecare imagine te silește, de fiecare dată să revizuiești Întreg universul”. Și totuși, oricîtă cutezanță ar pune poetul În acest demers, situînd obiectele - cum cerea și André Breton - „față În față Într-un mod brusc și surprinzător”, automatismul raportărilor nu e total, spontaneitatea aparentă ascunde adesea exercițiul rafinat-manierist al artificiului asociativ, iar motivarea punerii În relație nu cere Întotdeauna eforturi neobișnuite. Nu-i vorbă că, În chiar cazul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul poate fi În cele din urmă redus printr-o considerare atentă a sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sînt recunoscute a nu depăși - lucru de altfel, firesc - statutul unor metafore „clasice”. Dacă are, ca suprarealiștii‚ un adevărat cult pentru imagine, prin intermediul căreia vede „toate fîntînile universului reînnoite”, vizînd desfășurarea, În aventura Întîlnirilor dintre obiecte, a unei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de prezență, ed. cit., p. 57. . v. unu, 1930, nr. 25. . N. Balotă, Arte poetice ale secolului XX, București, Ed. Minerva, 1976, p. 169. . Ibidem., p. 170. . Radiografie, loc. cit. . „Poeme În aer liber” de Stephan Roll, loc. cit. . A. Breton, Manifestes du surréalisme, Paris, Gallimard, 1972, pp. 12-13. . v. Gramatică, În Punct, 1924, nr. 6-7. . v. Integral, 1925, nr. 3. . Între mine și mine, loc. cit. . Ibidem. . v. nota la eseul Între mine și mine, loc. cit. . Jean-Paul Sartre, L
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
220. . A se vedea, În acest sens, considerațiile lui Mihai Zamfir din Poemul românesc În proză., București, Ed. Minerva, 1981, pp. 49-73. . Cf. Mihai Zamfir, Op. cit. . A. Rimbaud, Oeuvres, Paris, Garnier, 1970, p. 230. . M. Zamfir, Op. cit., p. 372. . A. Breton, Signe ascendent, Paris, Gallimard, 1968, pp. 10-12. . v. unu, 1929, nr. 19. . Cf. G. Durozoi, B. Lecherbonnier, Le surréalisme, Paris, Larousse, 1972, p. 90. . Al. Cernat (Ilarie Voronca), 1924, În 75 H.P., oct., 1924. . J. Starobinski, Le portrait de l
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
14.997, pp. 1-2. . Al. Philippide, Ilarie Voronca, „Zodiac”, În Adevărul literar și artistic, seria II, 1931, nr. 540, p. 1. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” În Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . L. Aragon, Op. cit., p. 83. . A. Breton, Les vases communicants, Paris, Gallimard, 1970, p. 129. . M. Riffaterre, La production du texte, Paris, Seuil, 1979, pp. 217-218. . R. Bréchon, Le surréalisme, Paris, A. Colin, 1972, pp. 172-173. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, ed. cit., p. 15. . Gh. Grigurcu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prozei, mizează pe extensia textului, nu ocolește „impuritatea”, contrazicând sistematic principiul modernist conform căruia într-un text poetic nu trebuie să se spună „povești”. Dacă, așa cum remarca Alfonso Berardinelli, „a povesti, a exprima, a raționa și a reprezenta erau pentru Breton și pentru Valéry lucruri ce trebuiau să rămână dincolo de limitele scrisului poetic”418, pentru reprezentanții poeziei de care ne-am ocupat, excluderea discursivității și a referențialului nu mai reprezintă deloc o prioritate. Dimpotrivă, ei se reorientează spre recuperarea acelor genuri
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Dimitrie 201 Borges, Jorge Luis, 57, 208(n), 227 Borutti, Silvana, 47, 217 Bottiroli, Giovanni, 18 (n), 20-25(n), 29-31(n), 47-51 (n), 55(n), 56, 104, 217 Bousoño, Carlos, 75 (n), 217 Breban, Nicolae, 202 Brecht, Bertold, 93, 113 Breton, André, 212, 87 (n) Brumaru, Emil, 163, 164 Bucur, Romulus, 147 Budai-Deleanu, Ion, 192 Bühler, Karl, 80 Burgass, Catherine, 207 (n), 218 Cabbibo, Paola, 218 Cagnone, Nanni, 113 (n) Caillois, Roger,211, 218 Calabrese Omar, 4 (n), 218 Calvino, Italo
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să se spargă, dintr-o bărbăție adunată fără folos și scăpată din hățuri. Rada era zveltă, chiar dacă mijlocul îi era puțin îngroșat. Avea un aer adolescentin, cu șoldurile înguste, cu sânii mici, cât să umple o cupă de șampanie, cu bretonul prins, școlărește, sub bentiță. Pomeții îi ridicau coada ochilor, încât culoarea verde, luminoasă, umbrele genelor întoarse și nasul cârn îi dădeau înfățișarea unei feline mici și iscoditoare. Era îmbrăcată cu un tricou larg peste umeri și blugi, semnele feminității păreau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai mic decât toți ceilalți, ci egal cu sine însuși. Iar Iadeș visa că e egal cu pătura lui care se căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate atinge, ele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și oamenii), după cum ele pro-voacă sau nu o emoție (îmbujorare, tremur, extaz, țipăt, oftat...). Dacă "sociologia corpului" nu are o adevărată bază instituțională (Berthelot, "Les sociologies et le corps", în Current sociology, vol. 33, nr. 2, 1985, sau David Le Breton, La Sociologie du corps, PUF, Paris, 2000, ed. I, 1992), unii sociologi, începând cu Mauss (tehnicile corpului), Halbwachs, Simmel sau Sapir (sociologia sentimentelor și a emoțiilor), știu să profite de ea. Ne gândim și la Goffman (interacțiunile față în față
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Lamy, Yvon, 10, 47, 53, 71, 74, 193, 226. Lancaster, Kelvin, 66. Lancelot, Alain, 115. Lang, Jack, 209, 213, 216-217. Larrue, Janine, 91, 218. Latour, Bruno, 46, 50, 283, 284, 299, 301. Lazarsfeld, Paul, 99. Le Bon, Gustave, 156. Le Breton, David, 55. Legendre, Pierre, 234. Le Guern, Philippe, 156. Leibniz, Gottfried, 166. Le Moigne, Philippe, 236. Léotard, François, 249. Le Play, Frédéric, 87. Levasseur, Martine, 120. Leveratto, Jean-Marc, 50. Lévi-Strauss, Claude, 27, 42, 220, 270. Linder, Steffen, 67. Linton, Ralph
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în rest, chiar înainte de sfârșitul războiului. Nu a fost deloc surprinzător când creștin-democrații din cadrul Mișcării Republicane Populare (MRP) precum Robert Schuman (1886-1963) și socialiștii moderați (Union démocratique et socialiste de la Résistance) precum René Pleven (primul din Alsacia iar al doilea breton), au îmbrățișat ideea unei Europe federale. Imediat după război, acești politicieni, având colegi creștin-democrați în Germania (Adenauer), Italia (De Gasperi), dar și în Belgia, (socialistul și francmasonul Paul Henri Spaak), au pus bazele viitoarei Comunități Europene. Pentru aceasta au fost
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
De exemplu, Bretania a fost în fruntea transformării și modernizării rurale, datorită eforturilor organizațiilor catolice de agricultură precum Jeunesse Agricole Chrétienne JAC (Fermierii Tineri Creștini). Bretonii au importat metode agricole intensive din Danemarca și Olanda și au produs binecunoscutul "miracle Breton". Într-o anumită măsură, acesta a fost rezultatul capacității lor de a combina anumite trăsături tradiționale adânc înrădăcinate ale societății bretone, precum catolicismul și "sociabilitatea", cu o abordare tehnocratică modernă pentru dezvoltare. Și în Languedoc-Roussillon, accentul pe producția agricolă industrializată
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
partea dreaptă și s-au alăturat diferitelor mișcări autoritare și fasciste din Europa din timpul acestei perioade, chiar dacă majoritatea regionaliștilor nu au mers atât de departe. Totuși, în timpul Ocupației din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, unii regionaliști flamanzi, bretoni și corsicani au acționat pe baza acestor convingeri și au devenit colaboratori ai ocupanților, germani în Bretania și italieni în Corsica.19 Câțiva dintre acești colaboratori au fost executați după război, iar activitățile lor au servit la discreditarea regionalismului politic
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sub "drapelul" dezvoltării economice regionale pentru regiunea lor și au evitat, la acel moment, cereri politice pentru un grad sporit de autonomie, chiar dacă unii membri ai coaliției tindeau spre acest proiect. Cea mai importantă dintre aceste coaliții a fost CELIB breton (Comité d'étude et de liaison des intérêts bretons), creat în 1950.23 CELIB a căutat și a realizat un Program de Acțiune Regională (Programme d'Action Régional PAR) în 1952, care a fost, de fapt, o regionalizare a planului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]