2,542 matches
-
caută-mi, te rog, bricheta pe care am lăsat-o probabil În cutia din dreapta... Ajungem Îndată... o baie bună În piscină și cîteva aperitive, voilà, asta ne lipsește... A fost grotescă toată scena și cu asta gata. Susan Îi Întinse bricheta aprinsă. Ar fi vrut să spună ceva, dar uite că În depărtare, trasat pe nisip, descoperi drumul care se desfăcea din șosea ducînd spre club, ar fi vrut să spună ceva, dar deodată simți că nu mai avea putere. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Înfundîndu-se În sofa, Înfășurat Într-un halat subțire dar mult prea larg pentru el, urmărindu-l cu ochii pe Juan Lucas care, aplecat peste un scrin, scotea rînd pe rînd un portchei de aur, o tabacheră de aur, o brichetă de aur, un pix de aur, un portofel cu inițiale de aur, un carnet de cecuri tot de aur, dacă vreți, cu alte cuvinte visul de aur al unui pungaș de buzunare, partea rea e că el nu avea treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe fire de tutun care ar fi putut să nimerească pe reverul englezesc al costumului de comandă al bietului Juan Lastarria, care avu ideea strălucită de a se apăra aprinzîndu-i țigara cu bricheta lui de aur la fel ca a lui Juan Lucas. Fericit că-i venise ideea asta, Lastarria Întinse brațul la capătul căruia se iveau manșeta perfectă a cămășii de mătase naturală, butonul de aur cu Însemne heraldice la care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în Marea Caraibilor, azvârlind cu bricheta într-un marsuin. A treia a fost prietena șefului, Mary Hudson.“ În loc să-ncep acum să explic de ce aceste flash-uri de fru musețe pură sunt atât de minunate literar (pe cât de banale par la prima vedere), părăsesc locomo tiva așa cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi simțit că se scurge, din corpul ei în degetele mele, o parte din necunoscuta și mis tica ei putere interioară... Acum observ, abia, că atât femeile descrise de Salinger în trei cuvinte expresive (ce formidabil: fata care aruncă cu bricheta într-un marsuin!), cât și cea pe care n-am reușit eu s-o descriu într-o pagină întreagă apar în preajma mării. Și mi se pare că așa trebuie să fie, căci atunci când mă gândesc la stil (care este grație
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă? —Ăla-i un reportofon? Mă iei la mișto! Dă-l încoa’ să-l văd. Zici că e o brichetă. Ești sigur că nu ești vreun agent secret...? Mark își lipi aparatul de obraz. —Alo! Alo? Dacă mă aude cineva, să știți că sunt ținut ostatic aici, împotriva voinței mele. Hei! Nu te uita așa. Nu făceam nimic, te luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ei, zice Mark. Poate că nu. Nu. Bine. Poate că nu. Se duc sus, unde fuseseră dormitoarele. S-a mai obișnuit cu chestia asta, cu ravagiile. Mici fragmente de tâmpenii se înșiră pe coridor: o factură veche de telefon, o brichetă goală. O bucată de prelată și două sticle de bere. O pojghiță subțire de praf din tencuială acoperă podeaua. Dar un om ar putea trăi aici. Nu-i mare lucru. Omul se obișnuiește cu orice. Ea stă în picioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împături ziarul și-l puse în buzunar, apoi se uită lung în sus. Grupul încă se sprijinea de zidul balconului, iar gesticulația bărbatului din mijloc era familiară, batjocoritoare și expansivă. Rima acceptase o țigară de la Munro, care-i ținea acum bricheta. — Ozenfant e cel care ne urmărește? zise Lanark ascuțit. Acolo, în balcon? Munro se uită în sus. — Ozenfant? Nu știu. Nu pare; nu este popular la etajul opt. Poate că e unul dintre imitatorii lui. — Dar de ce-l imită lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așeze la o masă completă de patru feluri, evita să se cântărească, îi plăcea să facă piața și adora bucătăria cu mecanismele ei complicate. Aluziile la gabarit le primea cu calm filozofic: "Chestie de glande..." Cristescu își băgă țigările și bricheta în buzunar. ― Ai văzut raportul lui Ciobanu? Locotenentul clătină capul. ― Nu. ― Hm, e foarte interesant. Valerica Scurtu n-a părăsit locuința de alaltăieri. Adică de la prima noastră vizită. ― Poate că n-a avut chef să ia parte la circul ăsta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o treabă bună. Cei patru începură să se schimbe în haine negre. Ziad le dădu fiecăruia cagule de pus pe cap și se asigură că îndepărtaseră orice alte semne de indentificare. Fiecare avea câte o mică lanternă în buzunar, o brichetă și o versiune miniaturală a unei arme semiautomate: pistolul-mitralieră Jericho. Ziad și Marwan duceau în spinare bidoane folosite de cicliști pentru apă. În amândouă era benzină. Cunoșteau cu toții planul: aveau de mers douăzeci de minute prin lanurile care aparțineau chibuțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dreptate. Bet Alpha nu se odihnește până nu se odihnește Jeninul“. Terminându-și treaba, se întoarse la ceilalți trei, care erau acum dincolo de ușa muzeului. Le aruncă fiecăruia o privire calmă, întrebătoare - Sunteți gata? Sunteți gata? - după care Ziad scoase bricheta, o aprinse și o azvârli la pământ, unde se atinse imediat de cadavrul îmbibat cu benzină al gardianului. Flăcările izbucniră imediat, ajungând atât de sus, încât Ziad și echipa puteau să le vadă în cea mai mare parte a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mânecă. Nu-ți ascund că a costat o avere. Am găsit-o într-un butic cochet din Village. — Nu s-ar zice că ești de la țară. — Vai de mine! Tânărul suspină și își aprinse alt Salem, cu o pocnitură a brichetei. Vorbeam despre Greenwich Village din New York, iubito. Dar pentru că veni vorba, unde ai găsit pălăria asta? E fantastică. — O, Doamne, o am de la prima comuniune a lui Ignatius. Nu vrei s-o vinzi? — Cum așa? Mă ocup cu vânzarea hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
multe ori, dar nu primise niciodată un răspuns deslușit. În jurul domnișoarei Trixie părea să existe un fel de câmp magnetic. Atrăgea toate gunoaiele care erau în birou, iar când dispărea vreun stilou, o pereche de ochelari, un portmoneu sau o brichetă, puteau fi de obicei găsite undeva în biroul ei. Domnișoara Trixie adunase și toate cărțile de telefon, care acum stăteau răvășite într-un sertar de-al ei. Domnul Gonzalez tocmai se pregătea să cerceteze zona de activitate a domnișoarei Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că ar spune văzând cum ești îmbrăcat, Mary Marvel? Și vrei să mă denunți pentru atac? Hai să fim realiști. Mă mir chiar că ți se dă voie să te plimbi prin oraș în costumul ăsta de ghicitor. Tânărul scoase bricheta, își aprinse un Salem și o puse la loc. Și cu picioarele alea goale și sabia de copil. Glumești? — Poliția va crede tot ce spun eu. Ia încearcă! — S-ar putea să te închidă pentru mai mulți ani. Zău, parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luând o gură de băutură din pahar, cu o expresie care oscila undeva Între regret și mânie. Nu mă pune și pe mine la socoteală, fiindcă eu cu siguranță n-am nevoie de așa ceva! i-a retezat-o Asya apucând bricheta Zippo de pe măsuța de cafea și aprinzănd-o, doar pentru a o Închide imediat cu un clic răsunător. I-a plăcut sunetul și a repetat gestul de câteva ori, fără să-și dea seama că Îl scotea din minți pe Caricaturistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu un clic răsunător. I-a plăcut sunetul și a repetat gestul de câteva ori, fără să-și dea seama că Îl scotea din minți pe Caricaturistul Alcoolic. Clic! Clic! Clic! — Ar fi mai bine să plec. I-a Întins bricheta Zippo și și-a căutat hainele. — Scumpa mea familie mi-a Încredințat o sarcină importantă. Trebuie să mă duc Împreună cu maică-mea la aeroport și s-o Întâmpin pe prietena mea de condei americancă. — Ai o prietenă de condei americancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bâtă de baseball. L-am așteptat, a plecat, a început să înjure de mama focului. El a crezut că am plecat. Am ieșit și eu, am făcut treaba și am plecat. Ce-i prin mașină? De toate, începând de la cuțite, brichete, casetofoane, bani, țigări. Prețioase erau țigările, înainte de ’89 nu se găseau decât la bișniță: Camel, Pall Mall, Dunhill - dacă găseai era eveniment, erau numai la shop. Într-o zi mă plimbam pe la bunica prin Batiștei și am văzut într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un jgheab, nu ca o chiuvetă. E ceva din beton ca măsuța asta și la lateral e acoperită, să nu curgă apa jos. Pe jos e beton. E frig, dar asta suportăm, avem șlapi, papuci, adidasul, pantoful. Pachetul de țigări, bricheta, asta port, obiecte interzise nu port, de ce să mă implic degeaba. Nu-s prieteni ăia care te îndeamnă la rele. Prieteni, adică cineva cu care te poți înțelege, te poți ajuta. Deci să fie un respect, să fie înțelegere. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de chipul desfigurat al lui Endō numai cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Sanya, în noaptea asta. — Cred că ai dreptate. Mă las pe mâna ta. Endō băgă pistolul în buzunar și își aprinse o țigară. Întorcându-se spre Gaston, îl întrebă: — Fumezi, străine? Gaston clătină din cap mâhnit. La flacăra roșie a brichetei se zări, pentru o clipă, trupul mătăhălos al lui Gaston ghemuit într-un colț, ca un urs, și profilul pe jumătate îngropat în mâini. Deși cam nătăfleț, realiza totuși în ce situație se afla. Gaston a închis ochii și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atingă de argint. Îi era teamă și de familie, așa că s-a hotărât să îl ascundă. Auzeau ploaia căzând pe acoperișul barăcii. Ochii li s-au obișnuit treptat cu întunericul. — Îmi spui adevărul, Kobayashi? întrebă Endō, zâmbind sarcastic. A aprins bricheta și-i cerceta chipul. În lumina palidă, fața lui ridată arăta ca o coajă de mandarină uscată. — Unde-i Mlaștina Mare? Sperând să-l mai calmeze pe Endō, Kobayashi a început să-i explice foarte serios unde este mlaștina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar scutierul trase din nou apa. De data asta era mai puțină - rezervorul nu se umpluse Încă -, dar Îi ajunse oricum În gură și În nas. Acum era fără chiloți. Anzalone Îi plesnea fesele și Îl frigea cu flacăra unei brichete. Kevin Încercă să se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins spre apă - nasul atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îmi amintesc cea mai urâtă zi, ziua în care am devenit vampir. Făceam parte din familia Dragomir, una dintre cele mai puternice familii de vrăjitori. Bunica m-a învățat multe, chiar am fost în stare să aprind o lumânare fără brichetă sau chibrituri! Deoarece eram vrăjitoare, aveam o legătură strânsă cu tot ce avea viață, simțeam energia care era în fiecare plantă, simțeam viața. Vampirii sunt chiar opusul vrăjitorilor, practic suntem morții vii. Pentru a deveni vampir, trebuie să renunți la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
început, în fine, să vorbească, spunându-mi să nu-mi fie teamă, că n-o să-mi facă rinichii zob, vorbea oarecum straniu, când m-am uitat la el, am văzut că avea o țigară în colțul gurii, tocmai își pusese bricheta la loc, m-a privit drept în ochi, mi-a suflat fumul puturos în mutră, numai de-al dracu’ n-am tușit, și mi-a spus că nu mă bate, cu toate că aș merita, apoi mi-a făcut semn către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd de orice prudență, Marie se năpusti spre el cu mișcarea taurului care se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]