1,259 matches
-
dorința de viață și libertatea zborului, vreau buzele tale, acolo simt zborul purtat spre infinit! - șoptești în dansul iubirii, în dansul vieții... UNDE E ZIUA DE IERI ? Scăldată de albastrul cerului, mă uit la florile-soarelui din întinsul zării, legănate de briza mării, petale de petale, se spală de culoare, stropii galbeni de lumină, în inimă, îmi trimit iubirea, izvorul de viață nesecat. În labirintul timpului, curgerea lui nu se mai sfârșește, azi caut ziua de ieri. Undeva s-a ascuns, nu
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
cald se contopesc, Din harul vieții, cel divin, Și toate-n suflet se unesc Să facă totul nestrăin. Din ele prin sublim ceresc Se nasc doar versuri în secret, Și cei din jur le pomenesc, Sub semnul unui nou poet. BRIZA MĂRII Val de aer, dinspre mare, Vine ca o mângâiere, Într-o briză iubitoare, Ce aduce-n gând tăcere. Cu privirea-n larg, pierdută, Doi iubiți se-mbrățisează, Se visează pe o plută Duși de briza ce-i veghează. Dup-o
ALTARUL SUFLETULUI MEU (POEME) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353074_a_354403]
-
unesc Să facă totul nestrăin. Din ele prin sublim ceresc Se nasc doar versuri în secret, Și cei din jur le pomenesc, Sub semnul unui nou poet. BRIZA MĂRII Val de aer, dinspre mare, Vine ca o mângâiere, Într-o briză iubitoare, Ce aduce-n gând tăcere. Cu privirea-n larg, pierdută, Doi iubiți se-mbrățisează, Se visează pe o plută Duși de briza ce-i veghează. Dup-o oră de visare, Se trezesc, nimic nu văd, Dar de-o barcă cu
ALTARUL SUFLETULUI MEU (POEME) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353074_a_354403]
-
Sub semnul unui nou poet. BRIZA MĂRII Val de aer, dinspre mare, Vine ca o mângâiere, Într-o briză iubitoare, Ce aduce-n gând tăcere. Cu privirea-n larg, pierdută, Doi iubiți se-mbrățisează, Se visează pe o plută Duși de briza ce-i veghează. Dup-o oră de visare, Se trezesc, nimic nu văd, Dar de-o barcă cu uitare ... Un pescar prindea năvod. CHIRURGUL Când bolile sfidează frunți Și sapă lacrimi și durere, Chirurgul vieții pe cei mulți Îi operează
ALTARUL SUFLETULUI MEU (POEME) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353074_a_354403]
-
Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1323 din 15 august 2014 Toate Articolele Autorului PĂCATUL PRIMĂVERII Cu flori strănută primăvara Și cu parfum de liliac, Magnolia îi e comoara Și domnul Soare din cerdac. Cu sufletele dezbrăcate, Prin briza ei cea minunată, Toți iubitorii-i fac păcate, Păcatul lor e preț și plată. În ea se nasc gânduri și fii, Se tot presară fericire, Poeții plini de nebunii, Își schimbă versuri de iubire. Păcatul primăverii râde, De tot ce
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
poată Să-i spună mării vechea rugăminte. Și marea, cum o știm cât e de bună, Ne-mbrățișează iar la fel de tandru, Că suntem tot cu ea și împreună, Până se-aprinde-al nopții policandru Și se ivește-n ape mândra lună, Iar briza vine cu miros de leandru. ȘOAPTE ( sonet ) de Leonte Petre Când vara se întoarce iar în lume, Ne cheamă lângă ea cu-aceleași șoapte, Cu care ne vrăjește zi și noapte, Cu farmecul cel destinat anume. Pentru mereu mai minunate
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
cu cireșe coapte. Nici pentru noi prea simplu nu a fost, Iar pentru ea în niciun caz ușor, Cu zbaterea aceasta fără rost, Cu inima-nghețată de fior, În care nu-și mai află adăpost Iubirea doborâtă de mult dor. BRIZĂ ( sonet ) de Leonte Petre Respiră marea, briza și-o trimite Să șteargă urme, pașii din nisipuri, Să netezească riduri de pe chipuri Prea palide, prea triste, obosite. Cu adieri ușoare, nu tertipuri, Coboară în privirile uimite, Să șteargă lacrimi încă nerostite
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
simplu nu a fost, Iar pentru ea în niciun caz ușor, Cu zbaterea aceasta fără rost, Cu inima-nghețată de fior, În care nu-și mai află adăpost Iubirea doborâtă de mult dor. BRIZĂ ( sonet ) de Leonte Petre Respiră marea, briza și-o trimite Să șteargă urme, pașii din nisipuri, Să netezească riduri de pe chipuri Prea palide, prea triste, obosite. Cu adieri ușoare, nu tertipuri, Coboară în privirile uimite, Să șteargă lacrimi încă nerostite, Pornite din dureri de multe tipuri. Se
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
apăsă ochii cu degetele. Nu știa dacă e oboseală, iritare, mirare sau doar nemulțumire față de ceea ce se înfiripa în mintea lui. Strânse pumnul. Râsul ei îi răsuna în urechi în ciuda faptului că nu mai era prezentă. Femeia era ca o briză de primăvară. Aceeași prospețime, libertate și frumusețe a culorilor naturale. Alungă gândurile. Nu avea loc în viața lui pentru fleacuri. - Dragul meu ... Lady Annie îi puse mâna pe braț : - ... ești prins ! șopti - Mătușă, deși sunt obișnuit cu tine, de mic
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
bunicii care îmbătrâniseră și cu părul alb arătau de parcă erau Moș Crăciun și Crăciunița! Dar litoralul românesc îi accentuă și mai mult sentimentul apăsător de singurătate, chiar dacă acolo regăsi întâmplător vechi prieteni. Valurile leneșe ale mării îi răscoliră tristețea. Doar briza parcă o purta pe tărâmuri de vis, mângâindu-i trupul întins la soare. În cele din urmă, se hotărî să treacă granița în Bulgaria și să-și îndeplinească visul. Voia să vadă Constantinopolul, apoi Atena, iar de acolo să colinde
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
masă cu fața spre Universitate de unde spera să apară. Nici nu s-a gândit la faptul că putea să vină și din sens invers, lucru ce s-a și întâmplat când i-a auzit glasul cald, ca o adiere a brizei de la malul Dunării, în spatele său. - Bună ziua, Cristian. Mi-a spus Andreea... De bucurie Cristian a luat buchetul de trandafiri în mână și-a luat iubita de gât strângând-o, gata, gata să o sufoce. În ochi avea lacrimi de bucurie
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
se întâmpla în jurul său. Visa că se află în brațele bărbatului ce o plimba pe ringul de dans ca într-o plutire și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
vâslesc prin gang. Apa cade în cascadă și creează valuri, vasul nostru-i o nălucă scăldată-n talazuri. Unii se aruncă-n valuri și înoată voinicește, pe alții, amețiți de valuri, whisky îi trezește. Se ivește portu-n golf, și o briză lin adie, coborâm în mica barcă, debarcaderul așteaptă. Simțim pământul sub picioare și pornim agale... în bazarul de pe coastă admirăm artă turcească... Se oferă spre vânzare preparate culinare, pește și fructe de mare, baclava, sarailii, sucuri, fructe aurii... Cumpărăm bijuterii
CROAZIERĂ MEDITERANEANĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354254_a_355583]
-
topit în zidul destrămat orizontal Și îndată am simțit-o trenă-n lacrimă de val, Era punte, întrebare, vârstă, aer și răvaș, Drum pustiu cu mii de care adunate-n bun-rămas. Dar zâmbea îngenuncheată în tăcere absolută Și rupea din briza serii câte-o stea necunoscută. Se ruga de ploi-lumină s-o așeze într-o ramă Unde sensul nemuririi început-a să adoarmă Și pășea pe flori uscate, printre lacuri și viori Numărând petale moarte pe altare de uitări; N-avea
CE FRUMOAS-AM FOST ODATĂ! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354625_a_355954]
-
în clipocit de ape, lovind ritmic trupurile amestecate. Temperatura nisipului creștea căldura acumulată intracelular, soarele cu ultimele unduiri de trup, le înălța mișcarea într-o zvârcolire galbenă, apa se ciocnea de brațele lor împletite într-un singur colac de salvare, briza le frunzărea privirea și pielea, sarea de pe ochi și gât părea dulce, în timp ce, coroana soarelui se agăță de părul lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
Odată cu marea, mereu... La fereastră marea se frământă Și te văd venind dinspre vâltori Beția în mine încă mai cântă Când, cu paharul, sorb marea în zori. Concert în lipsa mea Suflă soarele în trompeta amiezii, Alămurile zilei galben vibrează, Pe când briza doarme în sfârlează Și în oi rumegă-n tăcere iezii. Frunzele rădăcinile la concert le-au chemat Cu traista pivotantă, în ea puțină sevă, Să potolească setea poporului înaripat Intrat pe caniculă în grevă. Pe când briza doarme-n sfârlează, Concertul
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
zilei galben vibrează, Pe când briza doarme în sfârlează Și în oi rumegă-n tăcere iezii. Frunzele rădăcinile la concert le-au chemat Cu traista pivotantă, în ea puțină sevă, Să potolească setea poporului înaripat Intrat pe caniculă în grevă. Pe când briza doarme-n sfârlează, Concertul caniculei nu-l ascultă patrupezii, Alămurile zilei în zadar a galben vibrează Când soarele suflă în trompeta amiezii. Pe când briza doarme-n sfârlează Să potolească setea poporului înaripat, Alămurile zilei în zadar galben vibrează În satul
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
pivotantă, în ea puțină sevă, Să potolească setea poporului înaripat Intrat pe caniculă în grevă. Pe când briza doarme-n sfârlează, Concertul caniculei nu-l ascultă patrupezii, Alămurile zilei în zadar a galben vibrează Când soarele suflă în trompeta amiezii. Pe când briza doarme-n sfârlează Să potolească setea poporului înaripat, Alămurile zilei în zadar galben vibrează În satul de mult la mare plecat. Clipele pasc liniștea Nimeni nu m-a întrebat de vreau să mă nasc în familia mea cu lumină de-nțărcat
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
alină... Simt pasărea din mine, cum parcă ar vrea Vrăjită în noapte de muzica divină La steaua luminoasă, pe aripi să mă ia... Gândul se-nalță vibrând pân' la stele Acolo sus plutesc pe-acordul fermecat Simt lina mângâiere a brizelor rebele Pe brațe sunt purtată de cerul înstelat, Statornic precum piatra izbită de talazuri. Pasărea din mine s-ascunde-ntr-un fior Devenind în noapte, din tristeți, extazuri Vrăjită de-o vioară, mă-nalț și...cobor. © D. Theiss Referință Bibliografică: O vioară...plânge
O VIOARĂ...PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357458_a_358787]
-
dincolo de uimire, fără să cercetez dacă sălbăticia a otrăvit apa din cele șapte care de înțelepciune, cu eticheta mereu la vedere, pe care scria clar: exiști! Mai întâi s-a uscat nisipul plâns în culori. Pasul doi a început cu briza timpului. Pe scări au apărut săbii cu tăișuri jucăușe, teleghidate de mister. În dreapta s-a conturat pânza mea de paianjen. Șase fecioare alunecau alungate din povești dantelate în tăceri. Le fusesem gazdă de o vreme și ceva. Floarea-de-colț apăruse, suavă
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
că nu are greutate, că picioarele se deplasează lin pe o cale mătăsoasă, ca într-un vis frumos de copil. Brațele i se mișcau la fel de lin, asemenea frunzelor ce se avântă în zbor rotit deasupra valurilor puse în mișcare de briza serii, făcându-l să simtă o plăcută stare de imponderabilitate. Curând, însă, a simțit că mersul devine din ce în ce mai greoi, ca și respirația, iar intensitatea luminii scade treptat, după fiecare pas. Privind în jos, văzu că picioarele calcă pe lespezi de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
amiaza însorită și caldă -asemeni unei zile de vară românească -, orașul nou, cu construcții moderne și elegante, cu vile impunătoare îmbrățișate într-o mare de verde și exotism de frunzele uriașe ale palmierilor ce se unduiau în adieri ușoare de briză; o nemaipomenită competiție de mireasmă și culoare se desfășura între nenumăratele soiuri de flori și arbuști mediteraneeni sub ochii noștri, într-un peisaj cu-adevărat de vis creat de felul în care sunt garnisite clădirile din Pafos cu spații ornamentale
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
mulțumindu-i pentru laptele dat. Aud clinchet de vesel copil, cu pași mici măsurând drumul dintre mirosul cozonacului, abia scos din cuptor și mirosul lemnului proaspăt lucrat. Neobservat un oftat, ba două, sărută lutul-mormânt... Două lumânări pâlpâie timid în îmbrățișarea brizei ... Ploaia, atinge obraz, purifică trup... Părinții-mi zâmbesc: „Hai, du-te copile, cărarea ți-e lungă, noi suntem bine, din nou împreună...” Tăcerile plâng pe aleea dintre morminte... Referință Bibliografică: Tăcerile plâng... / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AȘTEPTARE FĂRĂ MIZĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului așteptare fără miză somnul greu îmi dă târcoale pânza apelor domoale nu adie nici o briză stinge-se orice elan parc-aștept de ani întregi elixirul unor regi sau popas la câte-un han întrebați-mă că nu știu parcă nu-mi doresc nimic tron din care să abdic sau livrea de vizitiu aș pleca într-
AŞTEPTARE FĂRĂ MIZĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358481_a_359810]