3,109 matches
-
din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În ... XXVII. TRANDAFIRUL SIRENEI-10, de Năstase Marin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
tare încât a căzut în comă. ADEVĂRUL,mi se pare l-a văzut ca pe o fantomă... ,, Taurul” Un taur se mândrea odată cum cucerise tot ce se putea. Chiar și nevasta-i încântată, spunând ce bou la ușă avea ! Bușteni DADO Referință Bibliografică: epigrame 2 / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
EPIGRAME 2 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383279_a_384608]
-
și iritarea mea a virat subit În stupefacție: arăta exact aceeași oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că dormisem buștean peste patru ceasuri nu izbutea s-o risipească pe deplin. Taciturnul conducea impasibil, dar Îmi supraveghea atent, cu ochii lui ca o imensitate verde, fiecare mișcare În oglinda retrovizoare din interior. Ploaia Încetase. Ne aflam În plin câmp, șoseaua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Iar aceasta, cu imemoriala grație a celor de teapa ei, puse cafelele pe o măsuță și se strecură în celălalt fotoliu, așezându-se - e totuși cazul s-o spunem - turcește. Timpul trecea. Clipele zburau una după alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în sobă, cafeaua era naturală, pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să vezi o fetiță de-o șchioapă luptându-se să apuce ditamai crapul muribund sau vreun băiețel blonziu, pistruiat, azvârlindu-se o dată cu câinele familiei pe trupul de buștean al unui somn? Acestea le vedeau moldovenii noștri, care nici n-apucară să pună piciorul pe mal, că liota de copii ai creștinului tăbărî asupra bărcii cu o bucurie pe care noi azi, în condițiile eradicării flagelului al cărui efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în mare taină Curtea, la plecarea lui nefiind martor decât Vasâle feciorul care după aceea adormise buștean, vestea fugii domnului se-nfiripă undeva în aer, apoi coborî pe ulițele Ieșului, dădu colțul câtorva case boierești cu obloanele închise, fu împinsă de vânt până la Podul Leoaie, de care se izbi și se-ntoarse înapoi spre Mitropolie, încrețind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i umblau sfîrcurile tari și groase ca niște degete pe pieptul meu le simțeam prin cămașă și era mai al dracului da și singur cuc pe un peron de puști știu asta cînd am plecat prima dată cu trenul la Bușteni la maica-mare tot așa mi se făcuse libertatea te stîrnește simți aventura În aer ești dus În necunoscut ca la doisprezece ani În crucea de piatră dracu știe cum se leagă astea se creează un reflex dacă aș avea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pleci, mă auzi? Nu vreau să urc cărarea de una singură. Nu durează mult. Voia să mai spună ceva, dar Clyde a tras-o de la geam, iar eu am mers la cărare și am așteptat-o. Caprifoiul era des în jurul buștenilor vechi de pe-acolo. Mirosea minunat și puternic în aerul greu, nemișcat. Nu bătea nici un vânt care să-l împrăștie, așa cum se întâmpla de obicei. Stăruia așa în aer și îți intra în nas. M-am așezat pe o buturugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
băieții de la școală. Dar tanti Mae era așa de bătrână. Avea șaizeci de ani înainte să ne mutăm noi la deal și asta era acum opt ani, când am mers în clasa doamnei Watkins pentru prima oară. Am stat pe buștean și m-am uitat la lună, iar apoi la camionul lui Clyde, am mai mirosit și caprifoiul și m-am simțit cum nu m-am mai simțit niciodată în viața mea. Aerul cald mă înconjura, dulce și liniștit. Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
traverse improvizate de lemn. Simți cum îl cuprinde bucuria și, exaltat, începu să meargă în lungul lor. Găsi gura minei imediat, după un fel de perete stâncos ce ieșea din versant. Cineva încercase să o ascundă îngrămădind bolovani și câțiva bușteni la intrare. Nu se mai ostenise însă să scoată și șinele ori poate nu mai apucase?... Miner cu experiență, Crișan înțelese imediat peste ce dăduse. Găsise o veche mină de aur, abandonată cu multă vreme în urmă. Taică-său îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți cum acesta îl împinge înainte pe pantă și roti ușor volanul redresând camionul care începuse să derapeze ușor. Costi se angajase la Pinforest SA cu numai două luni în urmă. Într-o seară, pierdea vremea alături de ceilalți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zi. Era singurul care reușea asta, ceilalți nu izbuteau mai mult de două. Pornea cu noaptea în cap de jos, de la bază, așa încât să încarce primul, înaintea celorlalți și, seara tot el era cel ce cobora cu ultimul transport de bușteni. Astăzi însă, totul mersese mai bine ca de obicei, descărcase devreme cea de a treia cursă și plecase după a patra. Ajunsese numai bine sus în parchet ca să mai apuce să încarce încă o dată, iar acum se grăbea la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi putut da vreun indiciu asupra celor petrecute acolo. Trunchiurile brazilor uriași stivuiți în semiremorcă, răspândeau un miros puternic de rășină care se ames teca cu un ușor iz de motorină și cauciuc. Avea în față o mașină de cărat bușteni, deci nu se putea aștepta ca suprafața caroseriei să fie intactă. Nu se vedea nimic neobișnuit, urme de lovituri sau zgârie turi proaspete. Ajunsese în spatele mașinii și se uita în lungul drumului pe care venise camionul. Umezeala rămasă în urma ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și pusese niciodată problema să facă o teorie din asta. Trebuia să recunoască că ideea olteanului nu era proastă, ceea ce spunea el avea sens. Eu așa cred că se întâmplară lucrurile: băiatul ăsta venea aseară spre garaj, adică să descarce buștenii și apoi să tragă la garaj. Dintr-un motiv necunoscut, când ajunse pe aici prin preajmă, i se opri motorul. Încercă el să-l pornească dar nu reuși. Fără nici o îndoială că ultima lui încercare se petrecu aici. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voi, trebuie să mi le arătați și mie. 9 Steiul uriaș arunca o umbră răcoroasă peste micul luminiș din inima pădurii. Nu se auzea decât bâzâitul gângăniilor zburătoare și, din când în când, câte un ciripit de pasăre. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristi și Vasilică Pohoață fumau în tăcere. Permiteți să spun ceva? întrebă la un moment dat Vasilică. Dacă ai de spus ceva, dă-i drumul! spuse Cristi plictisit. Nu te mai formaliza atâta, agent! Nu se cade, domnule inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
speriat și ai vrut să ne întoarcem iar eu am fost de acord. Pe drum au început să se audă niște zgomote, destul de ciudate, trebuie să recunosc, dar sunt sigur că putem găsi și pentru acestea o explicație. Probabil vreun buștean care se lovea de pontonul de lemn ori cine mai știe ce altceva. Poate o barcă lăsată peste noapte legată de ponton. Da, asta ar fi cel mai probabil și ar explica și sunetele metalice pe care le-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean. Dimineață, se trezise mai târziu, așa încât nu se întâlnise nici cu Pop nici cu fiică-sa la micul dejun. În timp ce își sorbea cafeaua fierbinte, tot sub pergola din grădină, se gândea la aventurile din ajun. Acum, la lumina zilei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lungi ale ferigilor se aplecau spre lumină. Opriră acolo, chiar la marginea poienii și coborâră din mașină. Era liniște și în aer plutea un miros plăcut de flori sălbatice. Ileana păși prin iarba înaltă și se apropie de copaci. Doi bușteni groși, albiți de vreme și de pe care coaja fusese îndepărtată, zăceau aruncați acolo. Poiana fusese folosită cu mult timp în urmă de țapinari ca depozit intermediar, înainte ca lemnul să fie încărcat și transportat la fabricile de cherestea. Femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de pe care coaja fusese îndepărtată, zăceau aruncați acolo. Poiana fusese folosită cu mult timp în urmă de țapinari ca depozit intermediar, înainte ca lemnul să fie încărcat și transportat la fabricile de cherestea. Femeia se așeză pe unul dintre bușteni și îl invită pe Cristian să stea lângă ea. Îl prinse de mână și rămase tăcută. Toma nu schița nici un gest, lăsându-se în voia ei. Îi plăcea atingerea fetei, avea palma catifelată și rece. Îți place aici? întrebă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poienii, trecând de-a curmezișul peste ea, se apropia Calistrat. Pășea ușor prin iarba înaltă, abia atingând-o. Inspectorul privea la cele două urme de pași pe care le lăsase el și cu Ileana în drumul făcut de la mașină până la bușteanul pe care se așezaseră. În urma lui Calistrat, vegetația se ridica la loc, ca și cum nimic nu o deranjase. De data aceasta nu se mai sprijinea în toiagul pe care îl purta în mâna dreaptă, ci îl ținea ca pe o lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
La un moment dat le ieși în cale un curs de apă. Un pârâu destul de lat se repezea înspumat la vale printre bolovani acoperiți de mușchi verde. Din loc în loc, mai ales acolo unde albia își schimba direcția erau adunați bușteni cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să ghicească ce urma să se întâmple. Îl vedea numai din profil și nu se putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase deplin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru. 21 Era înnorat și foarte cald. Nori groși se adunaseră deasupra muntelui. Zăpușeala din aer anunța o ploaie iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]