639 matches
-
putea sinu cide ucigându-și umbra. Nu putea nici măcar să uite. Așteptă să se împlinească cele nouă ceasuri pentru a se putea întâlni, în sfârșit, cu umbra lui. Deși ceasurile nu se împliniseră și nici lumânarea nu se stinsese, cerurile bubuiră și catapeteasma templului se frânse în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cicatrici adănci. Cad rapid și dureros. Îmi doresc să zăresc iar, pămăntul, să mă izbesc și să mă împrăștii într o pulbere de nefericire, dar să mă opresc din cădere. Alunec printre umbre și rău, avănd ecoul unor sunete nenăscute bubuindu-mi în urechi. Mi-e dor de vocea ta dulce și caldă, atăt de caldă încăt ar putea să topească gheața care mi-a învelit inima de cănd a început căderea și care nu mă mai lasă să simt iubirea
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
retrage spre Deligrad și Ciupria, turcii înaintează încet pe malul stâng al Moraviei. Ei au lăsat o parte din armie în fața Alexinațiului, spre a face recunoașteri și a privi la cele patru redute din frontul răsăritean al cetăței din care bubuie încă, tunurile; dar planul operațiunei lor principale pare a fi de a lasa la o parte Alexinațul (periculos cu toată pustietatea sa prin minele de dinamit de care e petrecut) și de a înainta prin Kniajevaț spre Kragujevaț, principalul depozit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe cel mai înalt dintre dealuri și începe a trâmbița și a da drumul la tunuri și apoi... îi face cum te-a învățat Dumnezeu. Ștefan făcu întocmai cum îl învăță. Dar când începură trâmbițele să sune și tunurile să bubuie, unde n-au început vitele a rage, a zbiera și a alerga mieii înspre oi și vițeii înspre vaci, de credeai că-i sfârșitul lumii, nu altceva. Turcii, văzând una ca asta, se buimăcesc de tot; nu știau încotro să
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
avea o forță militară formată din 19 soldați, grupați câte doi la o pușcă, pe dincolo mai luând-o peste bot, precum s-a întâmplat în Sudan, când cele două facțiuni adversare din țară s-au coalizat și i-au bubuit așa de bine pe americani, că au plecat cu coada între picioare, cu tot cu Flota VI-a pe care se bazau. Din fericire pentru galinaceele din depozit, încă nu le venise rândul să fie consumate, deoarece încă mai existau rezerve rămase
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
puse paharul la loc și bătu cu cuțitul în sticlă, plăti ospătarei și plecă lăsând sticla și paharul așa pe masă, parcă în așteptarea cuiva ce avea să vină. Ieși în holul cu mochetă roșie, melodia repetată de cine știe câte ori bubuia în urmă, vacarmul parcă ar mai fi crescut în intensitate... - Mă cioropină uscată, unde te uiți, dai peste mine, ha? La nenorociți ca tine nici nu ar trebui să li se dea de băut. Insul mare și roșu la față
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce părea rezemat direct de trunchiurile zgrunțuroase ale stejarilor și de abia când cel pe care în mintea lui îl poreclise omul zăpezilor îl lăsă jos încercând să-l pună pe picioare, își reveni puțin și el. Glasul omului zăpezilor bubui parcă într-un crescendo ciudat. -Aici este casa mea. Ai grijă să nu cazi iar. Gardul de scânduri late era aproape îngropat sub troienele înalte, o pârtie îngustă de curând făcută se prelungea de la portița prinsă de viscol deschisă, până la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
recorduri în producție. În Vandana de Sud, ziua de 16 septembrie a fost declarată Z.A.A. (Ziua Aducerii Aminte), când întreaga populație poartă doliu după Marii Eroi ai Neamului, căzuți pentru libertatea și propășirea patriei. Așa că, în vreme ce din Sud bubuie marșurile triumfale în ritmul cărora defilează tancurile, purtătoarele de rachete, avioanele, majoretele 6, celebrele detașamente ale poliției călare, preoții și bucătarii de campanie, în Nord megafoanele risipesc asupra țării cântece mobilizatoare pentru harnicii concurenți ai Festivalului Național al Recordurilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
recorduri în producție. În Vandana de Sud, ziua de 16 septembrie a fost declarată Z.A.A. (Ziua Aducerii Aminte), când întreaga populație poartă doliu după Marii Eroi ai Neamului, căzuți pentru libertatea și propășirea patriei. Așa că, în vreme ce din Sud bubuie marșurile triumfale în ritmul cărora defilează tancurile, purtătoarele de rachete, avioanele, majoretele 6, celebrele detașamente ale poliției călare, preoții și bucătarii de campanie, în Nord megafoanele risipesc asupra țării cântece mobilizatoare pentru harnicii concurenți ai Festivalului Național al Recordurilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
între agonie și speranță La sfârșit de Antichitate și început de Ev Mediu, furtuni de sânge, șiroind din trupuri stoarse până la ultima picătură, au inundat pământul. Fulgere au aprins focul pârjolitor, iar în lumina lui luceau săbii și lăncii. Tunete bubuiau din piepturi care își strigau disperarea în fața pierii. Au fost timpuri când ciocanul lui Thor și al lui Perun loveau cu putere spre preamărirea triburilor germane și slave care îi invocau. Zdrobeau fără milă lumea cunoscută a acelei epoci, plămădită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un loc strâmt de pe fundul unei văi înmlăștinite. Și nu găsise decât o mână de țărani care făcuse atâta larmă. Nici urmă de oștean în această văgăună afurisită. În acel moment, tunurile ghiaurului, ascunse la marginea pădurii, se puseră a bubui. Nici nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite. Flancul lui drept a fost izbit năprasnic, clătinându-i serios armata. Însuși acest
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
neagră și ușoară, care părea să-i plutească În jurul trupului, luaseră cina cu spaghete, pizza și vin alb, se plimbaseră până la capătul Vămii și se sărutaseră la douăsprezece fix, tremurând de frig, pe când un castel de focuri de artificii colora bubuind cerul spre Giudecca, apoi se Întorseseră În tihnă la hotel, ținându-se de mână pe străzile pustii. De atunci, Veneția fusese mereu pentru Faulques suma imaginilor din noaptea aceea unică: lumini difuze prin ceață, fulgi palizi de nea căzând peste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
te-am admirat eu chiar degeaba. Bine, atunci am să vorbesc încet. Maria: Și cînd am vorbit în șoaptă ne-au ciocănit în perete. Alex: Păi atunci ce facem? Că de tăcut chiar că nu-i nici o șansă. Atunci am bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo! Bravo, genialul meu părinte! Atunci, să cînt! Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să gîcească în care ureche-i țiuie, și gîcind acela, se crede că cel din urmă are pentru el devotament. Cînd îți piuie vreo ureche ori lemnele pe foc, atunci să știi că vrăjmașii te vorbesc de rău. Dacă îi bubuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste rea. Dacă îi țiuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste bună. Cînd îți țiuie în urechea stîngă frumos, cu glas deschis, auzi o veste
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sacoșă. Mai ales când plouă, călătorii par a fi prinși într-un performance având ca temă despărțirea sufletului de trup. Fie pierduți în învățămintele enervante ale lui Coehlo, în grozăviile lui Dan Brown, sau, cuceritor, în prelegerile lui Husserl, fie bubuind în ritmurile unei melodii atât de zgomotoase, încât poate fi ascultată de la două scaune distanță, „performerii“ sunt, în mod automat, amabili, zâmbesc șovăielnic și se cufundă iar, după ce îți fac loc să te așezi, în mica lor imobilitate purtată de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
chiar dacă o bună parte din miriskusstnici, precum Konstantin Somov, se izolează în universul artei, reconstruind atmosfera feeric-frivolă a secolului XVIII, după care tânjea și Mateiu I. Caragiale. "Este o epocă furtunoasă cea în care noi pornim la drum. În jurul nostru bubuie furtuna dezlănțuită a vieții care se înnoiește. În vacarmul luptei, în mijlocul problemelor urgente pe care fiecare zi le scoate la iveală, în prezența răspunsurilor sângeroase date de viața rusească, Imuabilul pălește, ba chiar dispare (pentru mulți dintre noi). Simpatia ni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ori... Și acum? Barbule, Barbule, ce caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sau erau glasurile lor înmulțite de o mie de ori sau erau altele iar ale lor nu se împleteau printre ele. Ah, da, el trecuse deja, și ei rămăseseră în urmă. Pășise în lumină. Ce bine, nu mai aude cum bubuie sângele în cap. Ce a rămas ține doar de țărână. Făcu un pas. Doamne, câtă lumină! Încă doi, trei pași, îngenunche și de acolo de jos simți nevoia să spună ceva: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Simți ca o mângâiere atingerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Atunci valea Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca o liră. Cerul era luminat de raze albastre. Bacantele, vrăjitoarele ternarei Hecate, cu lumea lor magică deliră. MARTIRUL La Kogainon, pe munte pădurea de stejari seculari, se clatină și geme vuind. Trăsnetul bubuie peste stâncile eterne. Furtuna se deslănțui-se însemnând cu stigmatul ei, urgie și dezastre peste câmpiile perene, cutremurând din temelii templul lui Jupiter, sacru și invincibil. În cripta boltită a sanctuarului erau adunați preoții sobri, așezați pe scaune de bronz dispuse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ales. jaful a fost peste limita așteptărilor. Mii de care încărcate cu bogățiile Edenului, părăseau teritoriul ocrotit, luând drumul împărăției lui Baltazar. Atunci furiile cerului s-au dezlănțuit. Norii negri ca smoala s-au rupt, aducând potopul și catastrofele. Trăsnetele bubuiau și zguduiau pământul. Miliarde de globuri de foc străbăteau eterul, luând multe vieți armatei dușmane. Focuri albastre venite din înălțimi, ardeau ca niște lumânări în vârful turlelor templelor și castelelor. Cutremure distrugătoare despicau pământul înghițând mii de cotropitori. Se inființară
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
preot Ioachim. -Și unde se află Ariel acum, cu gloata necredincioasă, infamă a trădării? -întrebă regele Rafael. -La miază noapte Doamne, alături de drăcime și oastea dușmană, răspunse marele preot. Cerul se lumină, devenind strălucitor, despicându-se în două. O voce bubui eterul coborând din adâncimile universului. -Rafael!Ridică-ți poporul împotriva diavolimii și păgânilor. Alungați-i. Îți voi trimite în ajutor, armata mare a îngerilor. Lupta a fost scurtă. Armata diavolimii a fost dezintegrată de îngeri, cu laserele luminii. Poporul ales
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului. Și a simțirii, desigur... Mituri naive, poate și periculoase, cum s-a dovedit, pot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-un tren. E frig, murdărie și ceață, ținta este mereu amânată, deviată, obscură, ca un blestem. Întâmplările se tot destramă, norii bubuie înfundat, sub o subțire și fragilă peliculă, încărcată la extrem, gata să se spargă. Stăpânesc doar locul de veghe din capătul culoarului. Mânerul ușii se va roti lent, apăsat de cine știe ce mână necunoscută. Incapabil să clipesc, de teamă că genele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de trei zile, că primele trupe din divizia de schimb au și sosit la Zirin... În aceeași noapte, târziu, se ivi iarăși reflectorul, în sectorul de alături. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul la ureche, asculta indicațiile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, răgușit, încît se cutremura pământul și, din tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
multă jale în mulțime. Cei mai mulți plângeau din milă pentru Radu. Ajunși în cimitir, după ce sicriul a fost coborât în groapă și slujba se sfârși, oamenii aruncară cu bruși de pământ peste sicriu. Lui Radu orice bulgăr de pământ aruncat ce bubuia în sicriu, îi stârnea o anumită zvâcnire dureroasă a inimii. Totuși, aruncă și el o monedă în groapă, având grijă să nu atingă sicriul. Ramona procedă și ea la fel. în drum, de la cimitir spre casă, Radu se gândi acum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]