659 matches
-
vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar prin fumul care se trăgea lin la o parte, pădurarul sta cu arma la ochi. —Trage! strigă cuconu Grigoriță. Pușca lui Vasile bubui. Clocotul ei ajunse bubuiturile celor dintăi două împușcături. Sălbătăciunea, printre copaci, făcu o săritură, o zăriră amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și de acolo și ea, și ovreica lungă și osoasă, pândeau scoțând în fiecare clipă capetele și cercetând casa de peste drum... IVtc "IV" Sara, după o zi înăbușitoare, începu a bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă nu vedea pe nimeni; ochii îi încremeniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
le înșele, n-ai grijă! Are să mai înșele multe de-acum înainte, n-ai grijă!... El se duce! tu rămâi cu noi! Dar Haia avea o privire cumplită. Fără nici un cuvânt, intră în casă. Se auzeau trântiturile capacelor de la sipete, bubuiau păreții, pe când femei de-ale mahalalei se grămădeau la cerdac cu aceeași veste. Și ușa se deschise smuncită; Rifca își holbă privirile, iar fata cu șalu-n cap, ținându-și fustele cu stânga, se zvârli în uliță, prin noroi, și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este o taină... n-o mai ști și dumneata, moșule... Pân-atunci poate-a cânta Gheorghe Barbă la o nuntă... Tăcură. Nimeni nu mai întrebă nimic. Numai moș Irimia oftă încet în barbă: —Ei, apoi a da Dumnezeu!... În horn bubui vântul. — Are să vremuiască... zise Mihalache Prescurie. Tăcură iar. Apoi Sandu vătaful murmură cu glasu-i aspru: Hm! acuma unde-or fi boierii noștri?... Cine știe unde-s! Zice că țara ceea a talienilor e pe unde-i Marea caldă. Acolo nu ninge, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum îmi dispare pământul de sub picioare. Am ajuns la vreo șapte sute de metri, n-am mai avut răbdare și i-am zis pilotului să-mi arate ce știe. A pornit cu niște acrobații ușoare: inima s-a pornit să-mi bubuie și prin tot corpul a început să îmi circule o energie pe care nu prea știu cum să o descriu. Cred că extaz e un cuvânt potrivit. I-am spus că vreau mai mult, mai repede, mai mult, mai repede
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
repetă ceea ce știa toată lumea, ceea ce ziarele scriseseră acum doi ani, dispărut în misiune, atac cu bombe capcană, mama lui primise medalia, decorat post-mortem, acum un an. A închis. A venit, era chiar alături. Totul pulsează, urechile-mi ard și-mi bubuie, ochii mi explodează de mii de stele care cad ritmic asupra noastră. Neîn cetat. Hai să intrăm aici, e frig, spune. Suntem înăuntru. În hol ceasul arată 12.01. La mulți ani. O bombă de cartier, supraaglomerată, totul sclipește, asurzitor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rînd de scaune rechiziționate de la Yacht Clubul din Shanghai și urmăriră un jurnal vechi de un an din seria March of Time mersul evenimentelor. GÎndindu-se la visele sale vagi, care nu aveau sonor, Jim trase de gulerul cu volane. Orga bubuia ca o durere de cap prin tavanul de ciment, iar prin fața ochilor Îi treceau imaginile familiare ale luptelor cu tancuri și ale bătăliilor aeriene. Jim era dornic să se pregătească de balul costumat pentru Crăciun, dat În după-amiaza aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Singapore, iar Jim simți că trebuia să urmărească filmele pentru Patrick și chiar pentru rusoaicele albe care Își vindeau bijuteriile pe treptele catedralei și pentru cerșetorii chinezi care se odihneau printre pietrele de mormînt. Vocea comentatorului Încă Îi mai bubuia În cap În timp ce călătorea spre casă, pe străzile aglomerate ale Shanghai-ului, În Packard-ul părinților săi. Yank, șoferul care vorbea repede, lucrase cîndva ca figurant Într-un film, turnat În localitate, cu Chang Ching, acrița care Își abandonase cariera ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna mult timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor urme de avioane americane. Nici unul dintre cele douăsprezece avioane Zero de pe aeroportul Lunghua nu decolase ca să le intercepteze. — Basie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste movilele funerare și vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea firmele de neon stinse - Shell, Caltex, Soccony Vacuum, Philco - fantome trezite ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mama și la tatăl tău, Jim. Războiul s-a terminat. — Dar, domnule Maxted, cînd va Începe următorul...? Soldații japonezi mergeau de-a lungul căii ferate, urmați de doctorul Ransome și de doamna Pearce. Caporalii strigau unul la altul, vocile lor bubuind de-a lungul șinelor. Cădea o ploaie măruntă și paznicii care așteptau lîngă camioane Își puseseră pelerinele. Din șinele calde ieșeau aburi În timp ce prizonierii se ridicară În picioare și Își luară În brațe copiii mici. Voci șopteau prin Întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cărările dintre parcelele cu legume. O femeie bătrînă cu pantaloni și jachetă neagră se cufundă pînă la talie Într-un golfuleț de lîngă drum, strigînd la rudele ei care coborau pe mal. Jonca motorizată navigă de-a lungul canalului, motoarele bubuind ca niște pumni În carcasa de lemn. Jim putea vedea clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
congres al scheletelor și o moțiune în versuri. Regele meu va surâde îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua în care m-am născut, salvele de tun au bubuit de o sută de ori și oamenii au fost de o veselie neobișnuită. Clopotele vesteau în cetate nașterea regelui meu. Bunicii noștri se asemănau la chipuri, ori poate așa mi se părea mie pe vremea aceea, când abia împlinisem șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cât de repede am putut. Mai am și alte treburi de care trebuie să mă ocup. Logan tresări. — Nu insinuam nimic, spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece și impasibilă. — Înțeleg... spuse Într-un final. Se Întoarse cu spatele la el, Își acoperi ținuta impecabilă cu salopeta albă standard, Își potrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
li se-ntâlniră și fața dispăru, cu o expresie terifiată. O față foarte cunoscută. — Măi, măi, măi..., Logan o bătu ușurel pe umăr pe agenta Watson. Se pare că avem de-a face cu un rebel. Din nou Înăuntru, Watson bubuia la ușa apartamentului cu probleme. Hai, știm că ești acolo. Te-am văzut! Logan se rezemă de balustradă și o privi cum bate la ușa vopsită În negru. Adusese cu el teancul de declarații și le răsfoia, căutând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
față fără să se gândească, deviindu-și lovitura doar În ultimul moment, când creierul ajunse din urmă ceea ce vedea. Nu era Martin Strichen. Era mama lui, cu ochii măriți din cauza șocului. Stătură așa, privindu-se una pe cealaltă, cu sângele bubuindu-le În urechi. Să nu mai faci! spuse Watson, lăsându-și din nou Într-o parte pumnul. — Dă-te la o parte, Îi zise mama lui Martin, cu un ușor tremur În voce, privind-o pe Watson ca pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În momentul de față sunt sărac lipit, contemplu socialismul ca pe o posibilă izbăvire. Amândoi bărbații i-au adresat o privire uimită. - Ăștia care aruncă bombe... Omul cel micuț și-a curmat brusc vorbirea, căci din pieptul celui solid au bubuit cuvinte aspre: - Dac-aș crede că ești un aruncător de bombe, te-aș duce direct la Închisoarea din Newark. Iată părerea mea despre socialiști. Amory a râs. - Ce ești dumneata? a continuat uriașul. Unul dintre bolșevicii ăia de salon? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
față. Privi scaunul șoferului și nu văzu decât tapiseria frumoasă de diftină. Făcu un pas în spate și identifică un Pontiac Super Chief din 1948, abandonat pe o stradă doar pe jumătate construită, înconjurată de coline complet întunecate. Inima îi bubuia. Avea gâtul uscat. Picioarele îi erau de cârpă, iar mâna cu pistolul îi tremura. Ascultă atent, dar nu auzi nimic - doar pe sine. Examină strada, căutând posibile căi de scăpare, și văzu cam o duzină de intrări în curțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
farurile stinse. Băiat Drăguț ieși din casă după douăzeci de minute și o porni spre pasarela care ducea la plajă. Danny îl lăsă să ajungă în dreptul treptelor, așteptă încă cinci secunde, după care alergă într-acolo. Cizmele lui de motociclist bubuiau pe ciment. Băiatul se întoarse și se opri. Danny încetini și se apropie de el la pas. Christopher zise: — Salut. Vrei să te bucuri de priveliște împreună cu... Danny îl pocni în abdomen, își umplu pumnul cu o mână de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ne cunoască și să nu ne salute cu entuziasm prietenos. Terenul se prezenta mic și de formă triunghiulară, mărginit fiind de un șanț antitank, sârme de telegraf și lan <sic> de cartofi. Azi se dă un atac asupra Odessei : tunurile bubuie fără întrerupere. Am aterizat 1/4 oră după ce avioanele Rata dăduseră târcoale satului încercând să incendieze o pădurice învecinată unde cu câteva zile înainte se găsea cantonat un regiment de cavalerie. Negăsind nimic au plecat furioși lăsând grenade ca amintire
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
tot același. Rănitul ce stă lângă mine, culcat pe targă, trebue să creadă că totul este bine, că fiecare pas al elicei îl apropie de casă, că sborul aici, în stepă, este cel mai plăcut lucru din lume. *** Ascult cum bubue tunurile artileriei grele din direcția Stalingradului. Bum, bum. Vântul s-a ridicat din nou. Bate puternic în obloane și mișcă geamurile, șuierând jalnic. Suflă în rafale, ridică nori de praf trântindu-i supărat în pereți. Mă scol și ies cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se va mitralia: „Bunicii din Silvania, tocmai ei, ne mobilizează cel mai bine. Duioșia lor...”. Când în extinderea „tirului” ironic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Spitalul "Caritatea" a devenit astfel Spitalul militar de Zonă Interioară (Z.I.) Nr. 286. Dat fiind profilul sau specializat, aici urmau a se primi cazurile trecute prin formațiunile sanitare Înaintate, precum Ambulanțele divizionare și Spitalele de campanie. Dar, cănd tunurile bubuiau la numai 18 km depărtare de orașul lași, atât spitalul nostru, cât și celelalte cu profil similar, au fost obligate să primească răniții aduși În grabă, direct de pe zona de operații, unii pansați sumar, la posturile de prim ajutor, alții
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]