1,311 matches
-
care apare în diferite variante ale Mioriței relația pom-om, în momentul de trecere a acestuia din urmă în „lumea fără dor”, este interesant în cel mai înalt grad. Variantele în care păstorul cere ca gluga (sarica) și/sau fluierul (buciumul) să-i fie atârnate într-un copac sunt, în total, 38 - culese în Moldova (28 de variante), Muntenia (7 variante), Transilvania (2 variante) și Oltenia (1 variantă). Dintre acestea, paltinul figurează în nu mai puțin de 32 de variante (deci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale exilului românesc, Constantin Vișoianu sau profesorul Virgil Veniamin, precum și dezbateri privind viitorul Gărzii de Fier, căci se temeau că după eliberarea României va urma exterminarea evreilor. Biserica Ortodoxă din Paris a reeditat Începînd cu 18 iunie 1952 revista lunară Buciumul, o publicație care data Încă din 1857. Scopul declarat al acestei publicații era să „exprime sentimentele comune ale Întregii națiuni”, respingînd astfel orice implicare politică a sa. Printre cei care au contribuit la apariția primului număr au fost Virgil PÎrvănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fapt, un istoric. El este un gazetar cu o temeinică informație, gata oricând să susțină, împotriva unor aserțiuni tendențioase, originea latină a neamului nostru, vechimea și continuitatea lui. „Disertațiunile” sale, risipite prin diferite publicații („Columna lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu sunt demonstrații de erudiție ale unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care iese în relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe latină. În pasiunea pe care o
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
adulație până la contestarea opacă. H. editează mai multe periodice: „Aghiuță” (1863-1864), „Satyrul” (1866), „Traian” (1869-1870), „Columna lui Traian” (1870-1877, 1882-1883). Este director la „Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul”, „Familia”, „Sentinela română”, „Românul”, „Perseverența”, „Ghimpele” ș.a.). Chiar dacă treptat revistele lui H. vor fi orientate spre istorie, filologie, folcloristică, ele relevă un gazetar de o forță puțin obișnuită, conștient de nevoia depășirii diletantismului în publicistică și capabil să facă acest
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
mai durabile. Nuvela Duduca Mamuca, reluată cu unele modificări în Micuța (subintitulată Trei zile și trei nopți din viața unui studinte, 1864), dar și romanul istoric Ursita („Revista literară și științifică”, 1876), editat inițial cu titlul Copilăriele lui Iancu Moțoc („Buciumul”, 1864), sunt scrieri care depășesc nivelul literar al epocii. Ele implică și o atitudine polemică, uneori pusă în pagină aproape sfidător. H. vrea să se despartă de romantismul naiv, schematic, edulcorat, în care bună parte din proza românească întârzia încă
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
pentru altă viață (1939). Continuator al generației iconarilor, autorul scrie o poezie sobră, interiorizată, reflexivă. Temele sunt dragostea, aspirația spre sublim, peisajul bucovinean, trecutul istoric. Semnele istoriei, evocate în versuri vibrante, muzicale, conferă tărâmului natal o aură de legendă: „Un bucium de pe ziduri crenelate/ dă semn de noapte în cetate./ Sus o fereastră se deschide/ și brațe de dorinți întinde [...]/ În poartă nimenea nu bate” (Amurg vechi). Pentru I. poezia este o șansă de întâlnire cu esența lucrurilor, iar versul îl
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
Sava” din București. Înclinat de timpuriu către poezie, I. și-a adunat primele versuri în volumul Cânturi intime (1854). În 1855 prefațează o ediție de poezii ale lui D. Bolintineanu. Studiază literele și filosofia în Franța și colaborează aici la „Buciumul” (1857) cu satire și articole politice. Întors în țară, intră în redacția ziarului „Dâmbovița”, al cărui redactor devine în mai 1860, alături de D. Bolintineanu ș.a. După suprimarea „Independinței”, care înlocuise „Dâmbovița”, ajunge în februarie 1861 redactor responsabil al gazetei „Uniunea
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
și firea meditativă se întrevăd în versurile lui I., care se detașează de poeții minori ai epocii prin abordarea unei tematici descinse din romantismul german, din schopenhauerianism și filosofia indică. A mai publicat satire, epigrame și ode în „România literară”, „Buciumul”, „Dâmbovița” și „Revista română”. Este unul dintre prezumtivii autori ai romanului Don Juanii din București, (publicat fără semnătură în foiletonul gazetei „Independința”, 1861-1862), atribuit, succesiv, lui Ion Ghica, Pantazi Ghica și lui I., și aproape sigur autor al textului introductiv
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
Astfel, împreună cu Al. Fotino și Teodor Codrescu scoate ziarul „Zimbrul” și suplimentul acestuia, „Foiletonul Zimbrului” (1855-1856), iar în 1856 contribuie la apariția revistei „L’Étoile du Danube”; a redactat, de asemenea, gazeta „Ștafeta”. Mai publică în „Curierul de Iași”, în „Buciumul român”, dar cea mai intensă colaborare rămâne aceea susținută la „Albina românească”. Aici este prezent, uneori numere de-a rândul, cu poezii, proză, traduceri, cronici teatrale. G. poate fi socotit un pionier al cronicii dramatice naționale. Fostul actor diletant de pe
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
versificator. Mic boier bucureștean, poate aceeași persoană cu aceea cunoscută în istoria literară ca pitarul H. Ioanide, H. termina în 1817 Istoria faptelor lui Mavroghene vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790, publicată abia în 1863, în revista „Buciumul”, iar în volum, de V.A. Urechia în Istoria românilor (1893) și separat, de Gh. Adamescu, sub titlul Povestea mavroghenească (1896). Ca fir epic principal, Istoria... urmează cursul evenimentelor, dar cu scopul de a acumula date pentru caracterizarea bizarului vodă
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
fiind, totuși, cum remarcă Mihai Cimpoi, „absolvite de schematism, în perimetrul formulei romantice”. SCRIERI: Casa cântecelor, Chișinău, 1952; Mărioara - copiliță într-o zi la grădiniță, Chișinău, 1954; Vara furată, Chișinău, 1957; Cu mămica împreună, Chișinău, 1958; Vin cocoarele, Chișinău, 1961; Buciume, Chișinău, 1964; În razele inimii, Chișinău, 1964; Meditare, Chișinău, 1966; Treptele anilor, Chișinău, 1968; Pasărea măiastră, Chișinău, 1969; Fir roșu, Chișinău, 1971; File de destin, Chișinău, 1974; Avalanșa, Chișinău, 1975; Ancore, Chișinău, 1977; Ce vacanță minunată!, Chișinău, 1977; Poezii și
STAVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289892_a_291221]
-
la naștere Ionel Mihai) al folcloristei Elena Didia Odorica Sevastos și al poetului Artur Stavri. Își face studiile în Iași, la Liceul Internat, apoi la Facultatea de Drept (1910-1913) și devine avocat. Debutează cu Cântecul ciobănașului Nacu în 1908, la „Buciumul”. Din 1911 este corector, ulterior, timp de câțiva ani, secretar de redacție la „Viața românească”, redactor la „Mișcarea”, „Teatrul”, „Opinia”, „Lumea” și colaborator la „Facla”, „Rampa”, „Cronica”, „Însemnări literare”, „Cuvântul liber” (seria 1924-1925) ș.a., periodice în care îi apar versuri
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
izbitor). A fost mutilat și trimis la mănăstire acest „domnișor”, după ce oastea sa a fost învinsă, în luna mai 1592, la Răut (prilej pentru Domn să se dezbare de alți adversari spune Ureche în titlul paragrafului „... și când au perit Bucium Vornicul și [Bârlădeanu] logofătul și Paos vornicul): „Deci au purces împotriva vrăjmașilor săi, și mergând au pus pre Ureche logofăt mare. De aci s-au tâmpinat oștile la Răut, și dând războaie vitejește de îmbe părțile, izbândi Aron Vodă, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rădicat dintre dânșii pre Lungul domn, și i-am pus nume Ion Vodă, și de aci au purces pre Prut în sus. Iară Iancul Vodă, prinzând de veste că lăpușnenii s-au rădicat asupra lui, de sârg au trimis pre Bucium vornicul cel mare și pre Brut postelnicul cu oaste împotriva lor. Și tâmpindu-se oștile la Bolota, s-au lovit în față, și dând războiu vitejește de îmbe părțile, pierdură lăpușnenii războiul, și domnișorul încă se înecă în Prut”46
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el să-i piiarză, ca să-i prinză și să-i ție la închisoare, până va veni și el la scaun”. Din porunca lui au murit marele logofăt Zaharia Bârlădeanu (pe nevasta lui o chema Sofronia), în 1592, marele vornic Condrea Bucium (însurat întâi cu Antemia, apoi cu Marinca), după 3 mai 1592, hatmanul Vartic (căsătorit cu Nastasia), ucis (ca și tatăl său, hatmanul Petru Vartic, omorât în 1548, la Huși, din porunca lui Iliaș Rareș 184) „în munte” înainte de 12 decembrie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Petru Rareș împreună cu comisul Pătrașco, ginerele său) - a fost și el tatăl unei fete; Andreica Șeptilici, pârcălab de Hotin (Petru Rareș a pus să i se taie capul în 1543, la Hârlău) - a avut trei fete; marele medelnicer Gavril Bucium - tatăl unei fete; grecul Stamate Hadâmbul (ajuns mare postelnic și otrăvit din porunca lui Gheorghe Ștefan) - fiul său a fost Iane Hadâmbul, postelnic al II-lea; vornicul Hrană, mort în bătăliile cu turcii - fiul lui s-a chemat tot Hrană
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aveau să dea, îi lega la puști și îi ungea cu miere ca să-i mănânce muștele; și nu numai boierilor făcea această strâmbătate, ci jupâneselor acestora...” -, cel care - am văzut - a trimis-o la închisoare pe văduva marelui medelnicer Gavril Bucium - acesta murea prin 1681-1682 -, fiindcă ea nu izbutea să-și plătească dările): despre „tratamentele” aplicate văduvei sărmane (întruchipare ce nu trebuie neapărat căutată doar în păturile de jos ale lumii românești) - [Mihnea al III-lea Radu] „pre jupânesele lor le
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Duca Vodă pe Ilinca, nevasta marelui comis Ștefan Brăescu (după ce acesta s-a prăpădit), fiindcă nu putea să-și plătească dările. La fel a procedat și cu soția (al cărei nume nu-l știm), rămasă văduvă, a marelui medelnicer Gavril Bucium (era o practică veche, căci și Ștefăniță Vodă, feciorul lui Vasile Lupu, a pus-o în furci - e drept, din pricini politice - pe Paraschiva Balș, soția marelui vornic Ion Prăjescu, căruia Vodă îi luase și averea, bănuind că este simpatizant
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să mai vorbim... Dumitrașcu Cantacuzino l-a spânzurat de mâini, pentru bani, pe Gavril Brăescu, mare stolnic (Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 354). 225. „Pseudo-N.Muste” le știa și pe nume: „Pe giupâneasa lui Ștefan Brăescu, și pre giupâneasa lui Bucium [era deja văduvă] și pre giupâneasa Sandului Stamati comisul [...] de stau ziua legate, iară noaptea stau închise la odăile seimenilor” (în Cronicele României..., ediție de Mihail Kogălniceanu, București 1872, p. 27). 226. Ibidem, p. 355. 227. în Arhivele Olteniei, 1938
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la „Anuar pentru israeliți” și director al ziarului „Egalitatea”, desfășoară o asiduă activitate de publicist, semnând fie cu numele întreg, fie cu inițiale sau cu pseudonimele Ploeșteanu, Un călător, Ben Bril. A colaborat la „Analele Societății Istorice «Iuliu Barasch»”, „Arhiva”, „Buciumul român”, „Calendar pentru israeliți”, „Contemporanul”, „Curierul israelit”, „Fraternitatea”, „Lumea evreie”, „Lumea israelită”, „Revista israelită”, „Revista olteană”, „Șezătoarea” ș.a. S. debutează cu încercări literare și cu studii istorice, care aveau să îi atragă critica aspră a lui V. A. Urechia. Prima
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
de arbori, curtea școlii alcătuind un fel de părculeț, în care alte 3 exemplare de stejar și-au atins vârste monument de pește 360 de ani. Dar poate că cel mai semeț dintre stejarii din municipiu este cel de pe colina Bucium, în vârstă de 566 de ani, o rază a coroanei de aproximativ 13 metri și cu o stare de sănătate de invidiat! El străjuiește intrarea într-o curte proprietate particulară și este cu mândrie ocrotit de stăpânii terenului. În Parcul
ÎN CĂUTAREA NEMURIRII.... In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Loredana- Mihaela Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_917]
-
, gazetă apărută la București, de două și de trei ori pe săptămână, între 1 martie 1865 și 18 ianuarie 1877. Continuând „Buciumul”, pe care autoritățile îl suspendaseră la sfârșitul anului 1864 în urma criticilor aduse lui Mihail Kogălniceanu, noul periodic îi aparține, de asemenea, lui Cezar Bolliac. Redactori au fost N. Basarabescu (din august 1866 până în august 1871) și Th. Augustin (1872-1873). Orientarea
TROMPETA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290275_a_291604]
-
și reproducerea unei conferințe a lui B.P. Hasdeu, Noi în 1892. Interesul pentru etnografie vine în completarea activității culegătorilor de folclor, prin articolele Portul țăranului de A. Bucur, Casa, curtea și mobilierul românului de Al. Coltor, Schița monografică a comunei Bucium (despre organizarea gospodăriei, familiei, obiceiuri religioase, ocupații, alimentație) de G. Lupu, O nuntă (ospeț) românească de pe Ampoi de Petre Micul. „Bibliografii” este obișnuita rubrică unde se semnalează publicarea unor volume recente, aparținându-le lui Titu Maiorescu, T.T. Burada, Carmen Sylva
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
1933-1935), „Argonaut” (1934), „Nord” (1938). După 1944 va colabora la „Familia”, „Gaudeamus”, „Crișana”, „Filobiblon”, „Nebănuitele trepte”, „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Țara Crișurilor”, „Vatra”, „Colocviu”, „Pagini bucovinene”, „Floare de gând”, „Lucrări științifice”, iar după 1989 la „Buciumul”, „Demiurg”, „Jurnalul literar” ș.a. În 1971-1973 a redactat publicația dactilografiată „Dor”. Editorial a debutat în 1933 cu Rostiri tari, plachetă scoasă împreună cu Arcadie Cerneanu. A întocmit Antologie rădăuțeană (1943), a îngrijit ediții din scrierile lui Ioan Slavici, Horia Bottea, a
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
discursul își (re)capătă aplombul și eficacitatea. Un tur de forță a realizat Z. alcătuind majoritatea articolelor despre reviste și ziare în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, unde sute de micromonografii îi poartă semnătura („Adevărul”, „Albina românească”, „Arhiva”, „Buciumul”, „Epoca”, „Moftul român”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta de Transilvania”, „Românul”, „Timpul”, „Tribuna”, „Universul” ș.a.m.d.). Se adaugă o seamă de profiluri de autor (Alexandru Antemireanu, Ion C. Bacalbașa, Eugeniu Carada, Sofia Cocea, Alexandru D. Xenopol ș.a.
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]