2,036 matches
-
atât de bine încât, după un prim spectacol, secretarul organizației de bază a dat dispoziție să dispar de pe scenă pe motiv că provocam ilaritate în sală! Arătam prea caraghios, se înțelege. M-am gândit că, fiind vorba de portul popular bucovinean, voi arăta mai bine și am acceptat. De unde se aproviziona doamna Gabriela Maxim cu o întreagă recuzită, niciodată nu am înțeles și nici nu am întrebat. Doar nu era treaba mea, dar a domniei sale ar fi trebuit să fie, în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
mai vorbesc. M-am prezentat la interviul pentru Radio Iași în ținuta mea: pantaloni și o bluză mai grosuță, pentru că afară era destul de rece, iar locul stabilit era în mijlocul grădinii, unde se filmaseră anterior fetele în costume specifice portului popular bucovinean. Oricum, la radio nu eram văzut, ci doar auzit. Nu știu prea bine ce anume am vorbit. Eram prea emoționat, aproape la fel de mult ca în timpul lansării de carte, mai ales că una din întrebări îmi cerea să expun impresiile mele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
celor care-l vizitaseră cândva, era vorba de mii de exponate. O parte din vorbitori, cu ocazia lansării cărții sale de poezii, au amintit de acest muzeu, de râvna acestui om în a colecționa articole de tot felul cu specific bucovinean, de timpul dedicat organizării acestora pe epoci și pe destinații, de priceperea sa în a primi vizitatori și de a le prezenta exponatele și multe altele. Noaptea trecută fusese destul de scurtă și, drept urmare, nu eram suficient de odihnit. Aveam încă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
să văd cu ochii mei exponatele din acel muzeu era realizată din lemn. Gardul propriu-zis, ajungând aproape de nivelul pieptului meu, era susținut de un fundament puternic de piatră și beton, înalt până aproape de genunchi. Între stâlpii de lemn cu patină bucovineană, fibre încrustate artizanal, din aceleași arhaice esențe silvane, continuau împrejmuirea spațiului consacrat, conferind privirilor însetate de inedit grația verticalității cosmetizate a razelor heraldice, moștenite genetic de un neam iubitor de simbolistică solară. Coborâsem din mașină la câțiva pași dincolo de curtea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
domnului Ioan Grămadă în „Pelerini prin zestrea străbunilor câmpulungeni” (Editura AXA, Botoșani, 2010), că troița este opera sculptorului Vasile Bârgovan, artist remarcat și prin alte lucrări deosebite despre care autorul înscrie în cartea sa „construcția și înălțarea, împreună cu câțiva tineri bucovineni, a unei frumoase biserici pentru o comunitate românească de lângă orașul Rokhefort din Belgia, precum și a mănăstirii Orata din comuna Fundu Moldovei”. Anterior, acest sculptor, făuritor de icoane în lemn, prapuri și cruci, donase muzeului de etnografie, la manifestarea „Sfintele Paști
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
nu-și mai găseau locul. Și de aceea, rostul acestor lucruri strânse cu migală de-a lungul timpului a căpătat o altă valoare: aceea de a conserva urme ale unei civilizații în perpetuă schimbare spre a face dovada străvechimii dăinuirii bucovinenilor în acest spațiu românesc. Nu intenționa să adune mult, fără noimă, ci să crească numărul acestor obiecte, în măsura în care, cu ajutorul lor, putea să aducă dovezi de adevărată artă bucovineană, autentică și relevantă. Aceasta era dorința sa intimă. În acest sens urmărea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
ale unei civilizații în perpetuă schimbare spre a face dovada străvechimii dăinuirii bucovinenilor în acest spațiu românesc. Nu intenționa să adune mult, fără noimă, ci să crească numărul acestor obiecte, în măsura în care, cu ajutorul lor, putea să aducă dovezi de adevărată artă bucovineană, autentică și relevantă. Aceasta era dorința sa intimă. În acest sens urmărea valoarea etnografică a obiectelor adunate, încercând să le rânduiască astfel încât să redea evoluția în timp a culturii materiale și spirituale a populației din locurile sale de baștină. - - VA
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
m-a uimit cu forța cuvintelor sale în exprimare liberă și în versurile prezentate, dar și prin vocea-i puternică și enorm de asemănătoare cu a regretatului poet Adrian Păunescu. Versurile au fost scrise de Dragoș Vicol, „regele poeziei peisagiste bucovinene”, potrivit aprecierii vorbitorului. În timp ce scriam dedicații pe cărțile oferite doritorilor, asaltat fiind de prietenii din tabără, în primul rând, mă gândeam încă la nemulțumirea mea raportată la felul în care m-am prezentat auditoriului. Adevărul este că toată această stare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
folosite în Bucovina, pentru ouă, sunt culorile mănăstirilor, potrivit precizării doamnei Letiția. „Derivatele de galben de la Moldovița sunt culorile de pământ de la Vama, care se găsesc și pe costumele populare și care, de fapt, sunt culorile predominante în centrul ținutului bucovinean, pornind de la Sadova până la Gura Humorului. În afară de culorile de pământ, în Bucovina sunt specifice și alte culori: roșul de Humor, albastrul de Voroneț și verdele de Sucevița.” Pe de altă parte, culorile au importanță deosebită în tot ceea ce presupune respectarea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
pentru a fi mai bine înțeleasă, a făcut trimitere la „Coloana infinitului”, dar și la porțile maramureșene amintind, printre altele, că Brâncuși afirma că „oul este maica formelor, a tuturor formelor, doar pe brâul ouălor putându-se reprezenta infinitatea”. Batistuța bucovineană este un al doilea simbol tradițional al bucovinenilor, înțeles ca element de trecere de la o stare a vieții la alta, respectiv din starea de tânără la aceea de femeie măritată ori - după anumite alte elemente simbolice, culorile folosite în acestea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
după anumite alte elemente simbolice, culorile folosite în acestea și momentul dăruirii batistei - de la starea de viață la cea de după moarte, adică la viața veșnică, având în vedere că viața este infinită. Un al treilea element de bază al simbolisticii bucovinene este floarea, succesiunea de frunze și flori, care ne vorbește despre viața naturii. Ei bine, explicațiile doamnei Letiția Orșivschi - minunat meșteșugar-profesor - au fost impresionant de complete și mi-au atras atenția asupra continuității acestui meșteșug rămas, de la o generație la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
corn, pe care a lucrat un basorelief înfățișând o scenă de vânătoare - braconier și capra neagră, deosebit de atrăgător ca aspect, cu o notă aparte de eleganță. Explicând, cu vocea sa calmă, monotonă, în cuvinte simple ,exprimate limpede în dulcele grai bucovinean, meșterul s-a apropiat extrem de repede și de plăcut de tot grupul de femei și de bărbați aflați în sală și nu părea intimidat de prezența domnilor Horia Zilieru, Emilian Marcu ori a scriitorului Vasile Sfarghiu, foarte atenți la explicațiile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
paltin. Vasile Alboi este cunoscut și recunoscut ca unul dintre cei mai buni meșteri în prelucrarea lemnului și confecționarea unei game largi de obiecte din acest material pe care bunul Dumnezeu l-a oferit cu dărnicie și iubire locuitorilor meleagurilor bucovinene. A reprezentat Bucovina la festivaluri naționale și a fost solul României la altele internaționale. Am subliniat anterior că cea mai mare piesă pe care o adusese la această plăcută întâlnire era un bucium. Ei bine, buciumul în cauză era opera
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
ei specificând clar: "din părțile Sătmarului" îl așază și pe V. Lucaciu (p. 27).23 Într-un alt loc (cap. Eminescu la Viena, p. 56) păstrează cam aceiași ordine când se referă la studenții vienezi din cadrul "Societății literare" "...mai ales bucovineni, ardeleni de la Sibiu, de la Brașov și de la Năsăud, vreo doi-trei bănățeni ori ungureni, cei mai mulți înaintați în studii, câteva doctoranzi...". Fără să indice vreun nume, și aici I. Slavici păstrează părțile "ungurești" în care este inclus Sătmarul. Să vedem dacă datele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Șipenițului”, „Buna-Vestire”, „Convorbiri literare”, „Bucovina”, „Revista Bucovinei”, „Bucovina literară”, „Universul literar”. După al doilea război mondial, la Suceava, pune bazele grupării literare „Voievodul”, împreună cu Dimitrie Loghin, Mihail Cazacu și D. Florea-Rariște și reușește chiar să publice o antologie a scrisului bucovinean (Floare de gând, 1947). În 1992 publică, sub titlul general Neuitatele plaiuri natale, un volum de poezie și, împreună cu soția sa, Silvia Antonescu, unul de proză. Încă de la debut, scriitorul a încercat versul și proza, cultivând apoi ambele genuri, dar
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
tente poetice, umoristică și fantezistă, ar fi convenit acestui scriitor cu înclinații calofile. Descriptivismul, ușor spiritualizat, domină începuturile poetului. Tematica tradițională caută relieful expresivității moderne, care, în exces, impune versului o înfățișare muncită, nefirească sau un fals prestigiu ermetic. Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri și țărani, surprins într-o lumină egală, fără timp, reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului, unde
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
moderne ale tradiției. SCRIERI: Neuitatele plaiuri natale, vol. I, pref. Constantin Blănaru, Suceava, 1992, vol. II (în colaborare cu Silvia Antonescu), Suceava, 1993. Antologii: Floare de gând, Suceava, 1947 (în colaborare cu Dimitrie Loghin). Repere bibliografice: Mircea Streinul, Poeți tineri bucovineni, București, 1938, 8, 10, 11, 15, 19; Perpessicius, Opere, VIII, 80; Predescu, Encicl., 41; Călinescu, Ist. lit. (1982), 907; Doina Cernica, „Neuitatele plaiuri natale”, „Crai nou”, 1993, 813; Satco-Pânzar, Dicționar, 11-12; Rachieru, Poeți Bucovina, 31-32; [George Antonescu], „Iconar”, 1997, 6
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
doinei, REF, 1959, 1-2; Mariana Kahane, De la cântecul de leagăn la doină, REF, 1965, 5; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 13-228; Gh. Ciobanu, Lăutarii din Clejani. Repertoriu și stil de interpretare, București, 1969; Eugenia Cernea, Despre evoluția doinei bucovinene, REF, 1970, 2; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, București, 1970, 375-395; Ist. lit., I, 135-150; Florin Bucescu, Viorel Bârleanu, Un tip de doină specific Moldovei de Nord. Contribuții la cunoașterea cântecului popular românesc, ALIL, t. XXIV, 1973; Mihai
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
venirea lui Dragoș și durata domniei sale, tradiția populară (folclorul) a păstrat mai multe date (necontrolabile) despre ctitoriile sale și amănuntul că soția sa era de "lege sască" (săsoaică) și ar fi construit o biserică pentru catolici, dar o altă legendă bucovineană afirmă că fiul său, Sas, ar fi avut soție o săsoaică și ar fi construit o biserică (mănăstire) la Siret. Oricum ar fi fost, Dragoș și marca condusă de el erau creația politică a regelui Ungariei. Dependența lui Dragoș, perceput
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
După studii secundare la Liceul Comercial din Botoșani (1940-1947), urmează Facultatea de Drept din București (1949-1953). A lucrat ca judecător la Rădăuți, funcționar la Sfatul Popular din Gura Humorului, corespondent al Radiodifuziunii Române. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor la revista „Bucovina literară”. A debutat în „Iașul nou” în 1950, iar editorial, cu volumul Din Nord, în 1972. Prima și principala temă a poeziei lui D. este un puternic sentiment al tradiției. Cel dintâi volum o și
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
Leandru. În placheta Jalea satelor (1911) predomină motivele înstrăinării și dorului de locurile natale. Versurile sunt sprințare, cu evidente reminiscențe din poeziile lui O. Goga și G. Coșbuc. SCRIERI: Jalea satelor, Suceava, 1911. Repere bibliografice: N. Moscaliuc, I. Pânzaru, Scriitori bucovineni, 1992, 33; Satco-Pânzar, Dicționar, 50; C. Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina, ed. 2, București, 1996, 302-305. G.B.
COCARLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]
-
între 30 octombrie 1931 și 6 martie 1932. O Precuvântare fixează cele două îndemnuri din care se năștea publicația: „gândul tainic de bună credință” și „idealul de superiorizare a procesului de unificare sufletească”. Altfel spus, „vibrația unică” a specificului spiritului bucovinean în atmosfera de idealism „curat și izbăvitor” al întregii societăți românești. Obiectivele periodicului sunt în primul rând politice: denunțarea „dușmanilor țării și credințelor ei”, oprirea tendințelor de „anarhizare” și apărarea „comorilor de simțire strămoșești”. Într-un scurt apel publicat în
CRAINICUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286470_a_287799]
-
din 1966 s-a consacrat ziaristicii. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent Agerpres pentru județul Suceava. A făcut parte din echipa care, în 1981, a fondat Cenaclul Suceava al Uniunii Scriitorilor și care a realizat publicația „Pagini bucovinene”, supliment al revistei „Convorbiri literare”. A fost secretar, apoi președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, din care fac parte și români din Ucraina, este redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
corespondent Agerpres pentru județul Suceava. A făcut parte din echipa care, în 1981, a fondat Cenaclul Suceava al Uniunii Scriitorilor și care a realizat publicația „Pagini bucovinene”, supliment al revistei „Convorbiri literare”. A fost secretar, apoi președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, din care fac parte și români din Ucraina, este redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
-șef al revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]