3,188 matches
-
un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai multe, după care se retrăgeau în grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și ea, nu era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de 0,5. Bătută bine cu ținte, din doi în doi centimetri. Și se îngroapă în brâul de beton, placat cu pietre de râu. Și alături încă o scândură de fag, bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta, cum cu bucurie vor fi bătute și cuiele, la aceeași distanță, păstrându-se simetria, simbolul perfecțiunii în construcții cu specific aparte. Și se mai iau, scândură după scândură, kilograme de cuie de 2,5 cm cu φ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cruce, plecă spre casă dar nu Înainte de a scuipa, zicându-i: Ptiu! Bată-te-ar să te bată! Țap bătrân! Va, copilul cu ochii mari În care mereu sclipeau diverse mirări, uitase, În mare parte, de mămica sa bună. Zânița, bucuroasă că i se spune „mămică” Îi oferea o Înlocuitoare acceptabilă. Dar atunci când jocurile copilăriei Îl purtau spre grădinița cu bujori din fața „casei mari”, o amintire ca o umbră, Îl oprea În loc și dintr-un timp din ce În ce mai Îndepărtat, Îi apărea frumusețea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În sus, acolo unde ochii lui Va recepta privirea intensă ca lumina unui cartuș trasor. Niță, Niță a lu’ moș Sava... nu era. Deloc! Nici tu nu l-ai văzut, Anetă? Deloc?! Aneta, destul de liniștită, dar nu de tot, și bucuroasă de modul cum o ascultase nepotul său răspunse: Deloc, tată-hăi!! În casă, Va nu a mai fost Învăluit de privirea bucuroasă a bunicii Ileana care i-a Întins o hârtie În care era o „locomotivă” lucioasă din bomboană și câteva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu era. Deloc! Nici tu nu l-ai văzut, Anetă? Deloc?! Aneta, destul de liniștită, dar nu de tot, și bucuroasă de modul cum o ascultase nepotul său răspunse: Deloc, tată-hăi!! În casă, Va nu a mai fost Învăluit de privirea bucuroasă a bunicii Ileana care i-a Întins o hârtie În care era o „locomotivă” lucioasă din bomboană și câteva ciubuce, delicatese cu care Își răsfăța nepotul În acele timpuri deosebit de grele pentru toți românii. Aneta s-a apropiat de bunica
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de supărare din ochii bunicii sale și, cuprins de neputința din Cociobana, și privindu-l furios pe celălalt ocupant al compartimentului trenului de noapte a strigat indignat: Ganu’! Ganu’ rău! Ganu’! Ganu’!, și tot așa fără să se mai oprească! Bucuroasă de intervenția viteazului său nepot, Ochenoaia spuse așa de formă: Nu mai spune așa, că nu-i frumos! Copilul ofensat că nu a fost bine Înțeles sau că dușmanul râde de el spuse și mai ascuțit: Taie popa limba? Ganu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
grup de case situate la kilometri de Cățălești, au auzit și au văzut câte un câine somnoros, care În loc de a-i speria mai mult Îi liniștea, ba Într-o curte au zărit chiar un om căruia Mamaia i-a urat bucuroasă: -Buna sara!, la care omul Încă somnoros a răspuns: Buna dimineața de-acu, că-s ceasurile patru de dimineață! Cu-atâta mai bine!, rosti bucuroasă Ochenoaia, care Întrebă copilul: Ai obosit, vrei să te iau În brațe?! Nu, că-s
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
liniștea, ba Într-o curte au zărit chiar un om căruia Mamaia i-a urat bucuroasă: -Buna sara!, la care omul Încă somnoros a răspuns: Buna dimineața de-acu, că-s ceasurile patru de dimineață! Cu-atâta mai bine!, rosti bucuroasă Ochenoaia, care Întrebă copilul: Ai obosit, vrei să te iau În brațe?! Nu, că-s băiat mare!, spuse Va reproducând În alt sens vorbele Anetei pe care acum ani i le spunea când copilul, obișnuit cu moftulețele executate În tocmai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu voluptatea de altă dată, apoi a mers și a mângâiat botul umed al Dumăniței, un gest
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uitai peste tot și-ți mergea capu’ ca mărgica? Ce vedeai? Atâția oameni! Nici Cățălești și nici satul cu bunic nu are atâția oameni! Din ce sat erau? Păi cum să-ți spun eu ție, erau din toată lumea!, răspunse bunica bucuroasă că a găsit o formulă acceptabilă. Bunică, da-n casele cele atât de mari dorm uriașii?! De asta s-așa de nalte? Nuu! Dorm oamenii și-s mai multe odăi, și sus și jos și mai sus până În vârf. Ș-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și noi oleacă! Ionel hotărât să pună capăt situației spuse foarte repede: Într-un coș cu viorele Șade două păsărele, Amândouă ciripesc Și-mpreună se ... iubesc! Bunica spuse: Foarte frumos, puiule! (așa-i spunea bunica Ileana lui Ionel atunci când era bucuroasă de câte o nouă minuni). Bunicul nu a fost de aceiași părere: Băi Ione, dar asta o știu de când era bunica fată-mare, băi Apoi privirea se intersectă cu aceia a nepotului și spuse fără prea mare tragere de inimă: Hasmațuchi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
senseamnă că Îs și de-aici!, spuse nepotul o vorbă pacifistă Învățată de la bunica Ileana. Prâsleo, da de ce nu mi-ai zis că știi poezii mari că te luam cu mine la fete?!, Întrebă Ionel, cu o sclipire de apreciere bucuroasă În ochii săi albaștri. Nu spune prostii copchilului, Ionele!, Îl amendă bunica Ileana. Nici Ionel nu se lăsă și o drese: L-aș lua, mamă, să spună În locul meu dar ...de dincolo de gard! Alișpranchi, nene Ioani, spuse copilul În semn
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de descris În termeni pământeni, liniile curbe ale coapselor și, Încet dar sigur, douăzeci de degete În vârful cărora se adunaseră toate terminalele nervoase din corp au ajuns la punctul culminant al călătoriei lor, și aflându-se În apogeul căutărilor, bucuroase de reușită și descoperire, noutate și revelație, au executat un joc, o moștenire genetică, mângâindu se reciproc până când băiatul s-a blocat și chiar credea că profesoara sa a greșit comanda. Rămăsese Înfierbântat și nedumerit pentru că nu mai putea urma
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Eu n-am știut decât să dezbrac femeile și / să mă urc pe ele, / să dau din cur, apoi să zic / - Ah, ce bine-a fost! // Și toate astea pentru ce? // Pe unele le-am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia n-a avut loc în viața mea.“ (Un gol imens și surd ) Presupunând că monologul este atribuit unui personaj detestat sau compătimit de autor, sinceritatea aceasta ternă, inexpresivă, lipsită de o funcție artistică, tot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc și astăzi.“ „Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-o investigație detectivistică. Ca în unele filme americane (puerile), există un misterios
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la nuntă. Era să fac infarct. Mireasa avea 19 ani, era atît de frumoasă, de delicată, de vaporoasă, de ireală, încît am uitat să închid gura. Donose mergea țanțoș și o sorbea din ochi. Fata, ca păcătoasa, resemnată și chiar bucuroasă că a găsit un țap ispășitor. Ceea ce nu știa frumoasa făptură este că absolut toți bărbații prezenți acolo ar fi fost în culmea fericirii dacă ar fi fost ei "țapi ispășitori". Și dumneavoastră? ați întreba cu toții. Povestitorul nu-i decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o să văd ce pot face pe acolo. In seara asta, pe la 11-12 cred că mă voi elibera de sarcini și voi fi la tine. Ești un drăguț. Mîncăm la... undeva? Nu, este prea tîrziu. Prefer la tine acasă. Lena este bucuroasă că va avea timp să sondeze terenul pe îndelete. Inspectează apartamentul, mai dă cu puțin deodorant, mai aerisește și în sufragerie așează cu eleganță tot ce trebuie. După o veșnicie de așteptare, soneria o avertizează că de acum gata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai dă cu puțin deodorant, mai aerisește și în sufragerie așează cu eleganță tot ce trebuie. După o veșnicie de așteptare, soneria o avertizează că de acum gata cu viața de una singură. Deschide ușa, luînd o poză de femeie bucuroasă de oaspeți. Sărut mîna. Am mers greu pe ceață. Nu-i nimic, faci un duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fata s-a rușinat, apoi însă îi răspundea dezarmant de sincer: Ei se bucură așa de mult... Să fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă bucur cînd îi văd pe ei bucuroși. Tătuța, adică vecinul Costică Bostan, nu îndrăznea să spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cele patru mașini au pornit spre Pîrlita. Oamenii se uitau cu invidie și cu oarece necaz la fiii de bani gata. Hoții nu mai încap la ei, au venit să ne amărască cu luxul lor. Totuși, fetele din Pîrlita erau bucuroase să le danseze bogătanii și chiar permiteau să le pipăie în văzul lumii. Flăcăii din Pîrlita erau timizi și nu doreau să fie luați pe sus de poliție. Bătaia a început cînd un băiat din Voinicii de Sus a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se alătură, împinși de invidia împotriva celui care a domnit asupra lor; astfel, nu-i este de loc greu unui principe să cîștige de partea lui pe toți cei mai puțin puternici; în adevăr, ei se vor uni repede și bucuroși vor forma un singur tot cu statul pe care el l-a cucerit aici. Va trebui doar să ia seama ca ei să nu devină prea puternici și să nu cîștige prea multă autoritate; de altfel, este ușor pentru el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
singur lucru, pe care-l iubesc și care le face să lupte, și anume o mică leafă pe care o primesc, dar care nu este de ajuns pentru a le face să fie gata să moară pentru tine. Oamenii vor bucuroși să fie soldații tăi atîta timp cît nu porți război; dar de îndată ce războiul începe, vor sau să fugă sau să plece în altă parte. Nu mi-ar fi prea greu să dovedesc lucrul acesta, deoarece nenorocirile de azi ale Italiei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din pustă i-a făcut pe mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei și Sătmar. Bucuroși cei ce dădeau peste o cocioabă pustie la fața locu lui, fiindcă alții se vedeau nevoiți a Înjgheba un adă post din ce găseau. Chiar În toamna aceluiași an, 1712, orașul Ulm era plin de coloniști disperați, Întorși În zdrențe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trei sute de dinari, bani care ar fi putut să fie împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și animalele încă mai știu. Prima începu sa vorbească o floare mică, alb-verzuie de trifoi : "Tot anul, cei care treceau pe lângă mine spuneau : Uite un trifoi cu patru foi" și-mi rupeau câte una din frunze: "Aduce noroc !" și plecau bucuroși mai departe. Nu prea știu ce înseamnă "noroc", dar dacă ei se bucură, înseamnă că e ceva bun." "Ei, tu ești prea mic ca să știi ceva ! îi răspunse de sus, caprifoiul. Uită-te la mine și-și resfiră florile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]