934 matches
-
un număr din Picatrix, din care am aflat că peste câteva zile urma să se celebreze o evocare a spiritului lui Cagliostro. M-am dus și eu acolo. Pereții erau tapetați cu stindarde pline de semne cabalistice, mare risipă de bufnițe și cucuvele, scarabei și ibiși, divinități orientale de proveniență incertă. În fund era un postament, cu un prosceniu cu făclii aprinse pe niște suporți din pari grosolani, pe fundal un altar cu iconostas triunghiular și două statuete ale lui Isis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că nu revedeam lumina zilei, când am zărit, aplecându-se pe marginea unuia dintre abisurile acelea, pe cineva care mi se păru cunoscut. Fața lui nu-mi era străină, cenușie și plină de riduri, cu părul alb, cu privirea de bufniță, dar simțeam că Îmbrăcămintea trebuia să-i fie altfel, ca și cum l-aș fi văzut altă dată Într-o uniformă, ca și cum aș fi revăzut după multă vreme un preot În civil sau un capucin fără barbă. Mă privi și el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Uiiu, uiiu!... Popa știa cine l-a strigat. Era una de-a lui Beșleagă, urâta satului. O femeie planturoasă, de vreo patruzeci de ani, cu o față plină de urme de bube, un nas coroiat și cu ochi ca de bufniță. Că, de, Dumnezeu nu le-a lăsat pe toate urmașele Evei la fel de frumoase. Cred că o știi, că ți-a fost elevă. - Cum să nu mi-o aduc aminte? Când am predat lecția „La Broșteni”, fragment din „Amintiri din copilărie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mișcau încă ușor, ca și când nu de mult ar fi ieșit cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de canto? — Am amânat vizita. — Iarăși? — Iarăși. Tu te duci s-o vizitezi pe maică-ta? — Nu mă sâcâi. — Ce naiba-i în sticla asta? — Apă de Ennistone. — Dumnezeule! Și-am turnat-o în paharul de whisky. Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară? — Nu fi idiot. — Cum a fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o prăvălie întunecoasă observase pe un raft de sus ceva mic, roșu, translucid, care întâi i se păruse a fi o insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă. Bufnița pornise să zboare chiar deasupra capului ei, făcând-o să încerce un sentiment pătrunzător de plăcere amestecată cu amărăciune. Își înălțase mâinile, încercând să o prindă, temându-se totodată să nu-i facă vreun rău. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întunecoasă observase pe un raft de sus ceva mic, roșu, translucid, care întâi i se păruse a fi o insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă. Bufnița pornise să zboare chiar deasupra capului ei, făcând-o să încerce un sentiment pătrunzător de plăcere amestecată cu amărăciune. Își înălțase mâinile, încercând să o prindă, temându-se totodată să nu-i facă vreun rău. O voce îi tot spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sentiment pătrunzător de plăcere amestecată cu amărăciune. Își înălțase mâinile, încercând să o prindă, temându-se totodată să nu-i facă vreun rău. O voce îi tot spunea: „Dă-i drumul pe fereastră!“. Dar Hattie știa că genul ăsta de bufniță trăiește întotdeauna în camere întunecoase și că dacă i-ar fi dat drumul afară ar fi murit. Pe urmă privirea îi căzuse pe un alt raft, unde văzuse, cu groază, o pisică stând la pândă, gata să se repeadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trăiește întotdeauna în camere întunecoase și că dacă i-ar fi dat drumul afară ar fi murit. Pe urmă privirea îi căzuse pe un alt raft, unde văzuse, cu groază, o pisică stând la pândă, gata să se repeadă la bufniță. Ești cam tulburată astăzi. Nu pot respira din pricina parfumului florilor. Părintele Bernard zicea că s-ar putea să treacă pe aici. Nu mai vine la ora asta. Ba s-ar putea, el vine întotdeauna târziu. Ție nu-ți place preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucruri/ ființe / înșurubate-n ele însele // atât de bine-nșurubate / că nu mai rămâne / nici un spațiu liber // nici un gol cât de mic / măcar atât / cât să poată transpira / ori vărsa o lacrimă //măcar atât cât / să se poată recunoaște. Între acestea - bufnița, stelele, ziarul, planta de cameră, o casă la țară, cerbul etc. -, omul își caută salvarea, deși e convins de inutilitatea gestului, astfel că, într-un asemenea context, paradoxul însuși, chiar numit, nu mai surprinde, înscriindu-se în normalitate: Nu-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mîncați orice pasăre curată. 12. Dar iată pe acelea pe care nu le puteți mînca: vulturul, gripsorul și vulturul de mare; 13. șorecarul, șoimul, gaia și tot ce ține de neamul său. 14. corbul și toate soiurile lui; 15. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și ce ține de neamul lui; 16. huhurezul, cocostîrcul și lebăda; 17. pelicanul, corbul de mare și heretele, 18. barza, bîtlanul și ce ține de neamul lui, pupăza și liliacul. 19. Să priviți ca necurată orice tîrîtoare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
multe exemple de acțiune umană în scopul protejării valorilor pe care istoria ni le lasă moștenire. Le Rocher des Aigles (Stânca vulturilor) este, în acest sens, un exemplu ilustrativ. De fapt, aici trăiesc și alte păsări de pradă. Șoimii și bufnițele, de exemplu. Toate aceste păsări trăiesc într-un fel de semicaptivitate, dar în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite spectacole cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
păsări, cele pe care le veți privi ca o urîciune, și din care să nu mîncați: vulturul, gripsorul și vulturul de mare; 14. șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; 15. corbul și toate soiurile lui; 16. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; 17. huhurezul, heretele și cocostîrcul; 18. lebăda, pelicanul și corbul de mare; 19. barza, bîtlanul, și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul. 20. Să priviți ca o urîciune orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat în jos. Și pe apa ce lucea O rățușcă se juca, Iar trei lebede-au
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
slavă Domnului, destule grade de comparație. Există o tristețe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristețea adâncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fost și model, și, deși nu cred în metempsihoză, convingerea lui Pitagora că, într-o viață anterioară, fusese o vestită curtezană, apoi Euphorbos, erou al războiului troian, mi l-a făcut mai apropiat decât teoremele sale. M-am lămurit că bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena, simbolul înțelepciunii, că "sofist" însemna la început "maestru de înțelepciune", abia mai târziu a devenit un cuvânt de ocară, și că tăcuta zeiță a înțelepciunii s-a certat cu Poseidon, când olimpienii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însorită, luminoasă, senină și călduroasă, de parcă am fi în iunie și nu în octombrie. E o plăcere să stai la bucătăria de vară, cu ușa larg deschisă spre splendoarea de afară! În bradul solitar din fața casei, la orele serii, o bufniță își exercită măiestria cântecului său. E aceeași care a prevestit oare dispariția lui Gil? E și ea o biată pasăre, poate, pe nedrept blamată, e și ea o creație a Celui de Sus! După ora 20 mă sună îndelung din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic „talpa țării”. În atenția clasei noastre politice de astăzi va trebui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sunt greșite. Daniel era la fel de risipitor. Omul care-și refuza până și un duș fierbinte o răsfăță toată după-amiaza cu atenții. Interpretă pentru ea semne și urme. Găsi pentru ea un cuib de viespi, un bol alimentar rămas de la o bufniță și un craniu minuscul și decolorat de pitulice, care depășea în finețe priceperea oricărui bijutier. — Știi ce-a zis Whitman? o întrebă el. „După ce ai epuizat tot ceea ce au de oferit afacerile, politica, petrecerile și așa mai departe - și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zice biletul: am supraviețuit ca să aduc înapoi pe altcineva. Să fac ceva cu ceea ce știu. Dar, căcat, nu știu ce știu. Știi multe, insistă Weber. Știi mai multe despre anumite lucruri decât oricine altcineva. Mark își răsuci gâtul, cu ochii ca de bufniță. Chiar știu? Știi ce înseamnă să fii tu. Acum. Aici. Mark se uită din nou la apă, atât de înfrânt că nu mai era în stare nici măcar să se înfurie. Ei și, mă piș. Nici măcar nu sunt sigur că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uscat de recolta câmpului. Spulbera pietrișul cu picioarele în timp ce traversa spre mașină. Ea îl apucă de cot, oprindu-l. —Ssst. Ascultă! Auzi din nou, varianta nocturnă. Roiuri de insecte și țipetele vânătorilor de insecte. Din când în când câte o bufniță - Cine-ți face de mâncare? Cine te-ngrijește? - și strigătul antifon care nu putea fi decât al coioților. Animale, care, toate, îi auzeau pe oameni și îi știau doar ca parte a rețelei mai ample de zgomote. Ființe vii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și distrusă, când viața se va reduce la aproape nimic, cuvântul ăsta își va începe înapoierea lentă. Nimicirea e scurtă; migrația e lungă. Natura cu hărțile ei va profita de tot răul pe care i-l poate face omul. Urmașii bufnițelor vor stăpâni noaptea, la milioane de ani după ce oamenii își vor fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de toamnă vine coasa brumei peste plante. N-ai prieteni, n-ai copii, n-ai avut, nu ai un crez ai o casă titirez țigănesc cu-odăi pustii. Viața, care este-o trântă te-a rostogolit în vale, și-acum bufnițele cântă pe obsesiile tale. 2011 Cântând, cum cântă-n cer zefirii Există, orice-am spune, -un dor să facem peste goluri saltul, și soarele din tot înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]