1,108 matches
-
1 Adesea cunoscuții nu sunt prieteni ci umbre: când e soare, apar; când e nour și furtună nu se mai văd. *1 Singurătatea, minunat și frumos lucru: e o plăcere să mărturisești asta cuiva. *1 Prinții aveau odinioară pe lângă ei bufoni; în vremea din urmă numai proști. *1 Cât stau oamenii în picioare se deosebesc tare unul de altul. Când se culcă timporar ori de-apururi, toți sunt deopotrivă. *1 Oamenii de merit sunt conduși cu fruntea semeață până la ușă; cei suspuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
baza de credibilitate pe care ea se întemeiază. Ceva ne scapă, iar Caragiale nu lămurește lucrurile în niciun fel. Cum conciliem cele două manifestări aflate la antipod ale lui Mișu ? Ca la cărțile de joc avem doi Mișu, regele și bufonul său, unul de o lașitate covârșitoare și celălalt un bărbat stăpân pe el care acționează prompt. Comentariul referitor la forța implicată în acțiune relevă și el o simetrie. Este nevoie ca acest amic să scoată ușa din țâțâni pentru a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să mai mire pe nimeni că vedetele dezbaterilor televizate de la noi sunt niște oameni care cred că se pricep la tot și de fapt nau habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători ai numelor de Gigi, Mitică și altele ca acestea, pramatii vorbărețe în roluri de fecioare înțelepte, mercenari fără mamă și fără tată pozând în cavaleri ai dreptății, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
gura cărora se uită un popor întreg. Ni se transmit ore și ore de emisie din „Curtea miracolelor“, iar poporul nu se satură să privească. Neam întors, oare, în Evul Mediu, când diformii exercitau o fascinație asupra maselor, erau „unși“ bufoni și oamenii se înghesuiau să le atingă cocoașa? (2009) Președintele se abține! Dragi telespectatori, urmăriți principala emisiune de știri a zilei. Ca în fiecare zi a concediului prezidențial, ne facem o datorie de onoare din a prezenta câte pahare de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mi-am închinat o vară / la amintirea în stingere a unui bărbat / gonit cu pietre / din istoria arterelor mele, / speranța își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele unui poem / despre așteptare - melancolie - indiferență. / Sub o mie de măști, bufonul / zgârie la ușă” (Interior, II). Ființa i se lasă dominată de melancolice rupturi și cutremure interioare, motiv pentru care poeta își apropie din ce în ce mai mult o atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
-l invoc, stângaci și temător, deoarece, În timp ce eu scriu aceste rânduri, el Îmi stă cocoțat, ca să zic așa, pe umăr și-mi citește inepțiile - care uneori nici nu sunt prea gogonate! -, atribuindu-și rolul comod, autoritar, de judecător și de bufon În același timp. Aspru când „mă’ntrec cu gluma” și chițcăind, bătându-se pe burtă, râzând la nesfârșit și cumva jignitor când „mă dau mare”, când vreau să-i imit pe „eroii antici”... Iată, deci, câteva (discutabile, tout compte fait
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
incomode” nenorociri! Când vrea sau a vrut, de exemplu, să facă bani sau politică... Sau când a Încercat, biet neghiob, să-și Înjghebe, cum se zice așa de frumos, o familie! Sau, și mai penibil, când Încearcă, ca atâția alți bufoni simpatici din jur, să joace rolul cuiva care posedă farmec, de humor să nu mai vorbim! Aceste „invariabile” sau „idei fixe” - sau obsesii - au fost și sunt de fapt adevăratele mele daruri, dacă am avut sau am vreunul. Eul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Pedepsele”, RL, 1969, 42; A. I. Brumaru, „Omul fără voie”, AST, 1971, 1; Dan Mutașcu, „Omul fără voie”, O, 1971, 3; Eugen Barbu, „Sărbătorile absenței”, „Magazin”, 1971, 738; Dorcescu, Embleme, 156-163; Simion, Scriitori, I (1978), 356-359; Vasile Petre Fati, Un Faust bufon, VR, 1979, 1; Eugen Simion, Calea tulburată a poeziei, LCF, 1979, 6; Lucian Raicu, O poezie a omenescului, RL, 1979, 28; Lucian Alexiu, „Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă”, O, 1979, 8; Dumitru Mureșan, „Îndreptările doctorului Faustus”, VTRA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul ei auriu... Galeria de portrete semnate de Velázquez: prințese și prinți, curteni, pitici și bufoni, conducători de oști, poeți... Fascinant și istovitor. Mai am putere să văd și lucrări de El Greco, Goya, Murillo - alți trei mari spanioli. Ne întâlnim cu colegii noștri din România. Sunt la fel ca noi: fericiți și obosiți. Mergem să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
artistică foarte complexă. Intrigile și personajele din operă sunt ,,descifrate'' de public prin cântecele interpretate, textul vorbit, gesturi, lupte și dansuri. Sunt patru categorii de roluri: Sheng (masculin), Dan (feminin), Jing (roluri de bărbați cu fața pictată policrom) și Chou (bufoni), plus câteva roluri auxiliare. Pentru acest gen de spectacol, masca în sine este un element artistic cu un specific propriu. Toate trăsăturile personajelor își găsesc expresia în masca purtată. De regulă, personajele pozitive au fețe roșii, azurii și negre; cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
am ajuns, iată-mă, am tras câteva cadre, niște copii zgubilitici - chiar, nu-i mai aud, poate că mămicile lor s-au plictisit de atâta zbenguială și au plecat către casă - au râs de mine, cu toate că nu sunt îmbrăcat în bufonul regelui pentru a fi în ton cu decorul sau, cel puțin, așa cred, e soare, frumos, cald, sfârșit de săptămână, văd că se pregătește și un fel de turnir aici, clinchet de săbii lovite în joacă, pentru ca turistele sensibile să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să-și salveze onoarea și erau Încă În general considerați a fi neatinși de corupție. Odată recunoscut lucrul acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului popular, bufonii clasici care nu Înțelegeau niciodată nimic și a căror stupiditate legendară era sursă de veselie pentru Întreaga nație. Și totuși, uite-l pe unul dintre ei, Încercând să explice punctul de vedere al celuilalt. Și aparent Înțelegându-l. Remarcabil. — Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai mari și mai profunzi profesori. Era un spirit viguros și dârz. Deși uneori, chiar În timp ce explica unul dintre dialogurile lui platonice, Își permitea câte o zburdălnicie. Uneori spunea: - Da, Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat Încă un autentic simț pentru frumos, pentru tihnă, pentru lectură și conversație; nu disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că a fost un instrument al laturii obscure a lui Dumnezeu. Astfel, lăsând deoparte cărțile, am căutat calea puterii în discipolii Iscarioteanului, în chinuiții mijlocitori între bine și rău, între viață și moarte. Îi consideram pe ucigaș, pe călău, pe bufon și pe prostituată drept uși ascunse spre casa de taină a puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie, m-am stricat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de tip filosofic și anecdotele de tip umorist. Cu alte cuvinte, dacă dăm la o parte aparența facilă a bancurilor, dedesubt vom afla o schemă logică pe care o vom regăsi în alcătuirea marilor probleme filosofice. Cum s-ar spune, bufonii și gînditorii sunt mult mai apropiați decît bănuiesc, căci poantele primilor și speculațiile celorlalți se ridică pe aceleași premise logice, ceea ce înseamnă că între un om care glumește și unul care gîndește, deosebirea ține de temperament și de grad de
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
distanță, acoperind problema de ridicol și reducînd-o la un joc de cuvinte. În ambele cazuri, rezultatul e același, căci problema rămîne nerezolvată, atît a doar că, în loc de amărăciunea dată de neputința dezlegării ei, te alegi cu o hohotire sarcastică de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din carte, pretind autorii, au un sîmbure filosofic, de unde și numele de filosdotică, pe care îl dau antologiei de față. „Structura și suculența unei anecdote pe de o parte și structura și suculența unui concept filosofic pe
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Seniorul Nobunaga nu era În apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi În toane mai bune. Dengo vorbea mai mult sau mai puțin surescitat: — Aveți impresia că Seniorul Mitsuhide e un bufon care trebuie să intre În grațiile stăpânului său? Așa se cade să gândiți despre Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost Înjosit, insultat și Împins În pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca tematică socială, morală și medicală Dar, spre deosebire de Antichitatea clasică care o plasa în registrul tragicului, ca suferința cea mai profundă a omului; Renașterea plasează nebunia în registrul comicului. Nebunul încetează să mai fie personaj tragic, el apărând sub imaginea „bufonului”, care colorează decorul peisajului social și înveselește lumea. Aceeași concepție, de data aceasta dintr-un punct de vedere moral, o regăsim și la Desideriu Erasmus din Rotherdam în Moriae encomium. În ceea ce privește remediile și mai ales măsurile cu caracter de prevenire
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică abstrusă. Poezia lui S., cu o componentă aforistică și oraculară definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The Waste Land al lui T. S. Eliot, deși chiar postmodernismul ar putea să și-o revendice, măcar în parte. Accentul e dat de neliniștea pentru soarta omului și a omenirii, pentru descâlcirea noimelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
poet, exorcizare înrudită, într-un fel, cu cea practicată, de pildă, de Cezar Ivănescu. Opera lui S. se înfățișează ca un continuum, ca un mare text unic, dincolo de fracturarea în volume și de diferențele de modulație. O secvență din Ținutul bufonilor poate fi caracteristică pentru rostirea lui: „ Capete pătrate de bigoți ai fumului / viețuitori după scheme și fixuri, numărători /de secunde, furnici inocente și fără de trup căutându-și trupul/și numele, prin case-cutii, casete , compartimente, prin faguri /cu elixir și borhot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
spiritele circulă libere prin spațiu. Călătoria prin ținutul bufonic își capătă întreaga originalitate prin fundalul de gândire. ROMUL MUNTEANU SCRIERI: Tabu, București, 1970; Vicleniile oceanului, București, 1980; Maratonul, București, 1985; Insula, București, 1988; Maratonul, Iași, 1995; Poezii, București, 1997; Ținutul bufonilor, Iași, 2001; Ținutul fructelor, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, „Tabu”, LCF, 1971, 5; Adrian Popescu, „Tabu”, TR, 1971, 12; Val. C. Neștian, „Tabu”, CL, 1971, 4; Dan Cristea, „Tabu”, RL, 1971, 23; Ioanid Romanescu, „Tabu”, CRC, 1971, 49; Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
DL, 1998, 31; Cristian Simionescu, PRA, II, 797; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 109-114; Grigurcu, Poezie, II, 371-383; Dicț. analitic, III, 32-33; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2001, 291-292; Popa, Ist. lit., II, 651-652; Valentin Talpalaru, „Ținutul bufonilor”, DL, 2003, 1; Alexandra Olivotto, Totalitarismul stilului, RL, 2003, 20; Gheorghe Grigurcu, Bufonul și nebunul, RL, 2003, 40; Lucia Simona Dinescu, „Ținutul bufonilor”, OC, 2003, 183. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
Iași, 1999, 109-114; Grigurcu, Poezie, II, 371-383; Dicț. analitic, III, 32-33; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2001, 291-292; Popa, Ist. lit., II, 651-652; Valentin Talpalaru, „Ținutul bufonilor”, DL, 2003, 1; Alexandra Olivotto, Totalitarismul stilului, RL, 2003, 20; Gheorghe Grigurcu, Bufonul și nebunul, RL, 2003, 40; Lucia Simona Dinescu, „Ținutul bufonilor”, OC, 2003, 183. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
32-33; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2001, 291-292; Popa, Ist. lit., II, 651-652; Valentin Talpalaru, „Ținutul bufonilor”, DL, 2003, 1; Alexandra Olivotto, Totalitarismul stilului, RL, 2003, 20; Gheorghe Grigurcu, Bufonul și nebunul, RL, 2003, 40; Lucia Simona Dinescu, „Ținutul bufonilor”, OC, 2003, 183. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
trei logofeți de cancelarie (Radu Șerban întreținea o corespondență intensă; scria în țară și în alte părți), un doctor (căci fostul Voievod era bolnav de gută), „der Leibhartz seiner Durchlaucht”, năimit în Austria, și - la fel ca Petru Șchiopul - un bufon cocoșat, „der Hofnarr” (aidoma ca la marile Curți europene). Cum suita lui Radu Șerban evolua în medii confesionale ostile, prezența duhovnicului era obligatorie; îndeplinea această funcție fostul mitropolit al Moldovei, Dionisiei Ralli Paleologul. Radu Șerban își făcea testamentul la 28
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]