889 matches
-
Ribbentrop-Molotov. „Buceag în limba tătărească (...) va să zică unghi un colț de pământ.(...), precum ne-o spune Dimitrie Cantemir însuși, care era de origine din cea mai însemnată familie de tătari nogai din câte s-au așezat în țara noastră” Teritoriul actualului Bugeac (~13.200 km pătrați) a făcut parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; ulterior partea sa sudică a fost adusă temporar sub stapânire romană. După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spațiu predilect de așezare
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
cel Bun (1399-1432) și păstrează pentru această regiune, moștenită de la Basarabi, numele de "Basarabia". În 1484, Moldova lui Ștefan cel Mare este nevoită să renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea "Bucak" (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”. De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară. Regiunea este cedată rușilor după
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
de "Basarabia". În 1484, Moldova lui Ștefan cel Mare este nevoită să renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea "Bucak" (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”. De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară. Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autoritățile
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul. Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii. Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1859. În 1918 teritoriul va trece în componența României, iar în 1940 este anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
și Stalin, populația germană este strămutată în Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație rusă și ucraineană. Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români. Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii Odesa. Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este reocupat
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii Odesa. Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este reocupat de trupele sovietice. Tratatul de pace din 1947 confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului. În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei. După 1940 - când U.R.S.S. a reorganizat teritoriile ocupate, încălcând însăși Constituția sovietică, Bugeacul s-a suprapus administrativ regiunii („oblast”)Akkerman (redenumită ulterior Ismail), aflată în cadrul RSS
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
regiunii Odesa. Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este reocupat de trupele sovietice. Tratatul de pace din 1947 confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului. În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei. După 1940 - când U.R.S.S. a reorganizat teritoriile ocupate, încălcând însăși Constituția sovietică, Bugeacul s-a suprapus administrativ regiunii („oblast”)Akkerman (redenumită ulterior Ismail), aflată în cadrul RSS Ucrainene. Din 1954 aceasta a fost inclusă în regiunea
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
sovietice. Tratatul de pace din 1947 confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului. În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei. După 1940 - când U.R.S.S. a reorganizat teritoriile ocupate, încălcând însăși Constituția sovietică, Bugeacul s-a suprapus administrativ regiunii („oblast”)Akkerman (redenumită ulterior Ismail), aflată în cadrul RSS Ucrainene. Din 1954 aceasta a fost inclusă în regiunea Odesa, în care se află și astăzi. Administrativ, pe teritoriul Bugeacului funcționează azi 9 raioane vestice ale reg.
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
reorganizat teritoriile ocupate, încălcând însăși Constituția sovietică, Bugeacul s-a suprapus administrativ regiunii („oblast”)Akkerman (redenumită ulterior Ismail), aflată în cadrul RSS Ucrainene. Din 1954 aceasta a fost inclusă în regiunea Odesa, în care se află și astăzi. Administrativ, pe teritoriul Bugeacului funcționează azi 9 raioane vestice ale reg. Odesa: Conform recensământului ucrainean din 2001, populație totală a Bugeacului este de 617.200 de persoane. În această regiune istorică, alături de o majoritate relativă ucraineană de 246.900 persoane (40%), locuiesc 129.000
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
Ismail), aflată în cadrul RSS Ucrainene. Din 1954 aceasta a fost inclusă în regiunea Odesa, în care se află și astăzi. Administrativ, pe teritoriul Bugeacului funcționează azi 9 raioane vestice ale reg. Odesa: Conform recensământului ucrainean din 2001, populație totală a Bugeacului este de 617.200 de persoane. În această regiune istorică, alături de o majoritate relativă ucraineană de 246.900 persoane (40%), locuiesc 129.000 de bulgari (21%), 124.500 ruși (20%) și 78.300 de români/moldoveni (13%). Bulgarii sunt cel
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
și 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populația românofonă a crescut cu 1% din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor și bulgarilor se află în scădere. În restul raionanelor, ucrainenii sunt majoritari. Importante comunități de români/moldoveni în Bugeac, recunoscute ca atare de autoritățile ucrainene, se mai află în raioanele Sărata (19%, în creștere), Tarutino (17%, în scădere), Chilia Nouă (16%, în creștere), Tatarbunar (9%, în scădere), Cetatea Albă (6%, în scădere), Arciz (6%, în scădere), precum și în orașele
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
Tarutino (17%, în scădere), Chilia Nouă (16%, în creștere), Tatarbunar (9%, în scădere), Cetatea Albă (6%, în scădere), Arciz (6%, în scădere), precum și în orașele Ismail (4%, în creștere), Bolgrad (2%, în creștere) și Cetatea Albă (2%, în scădere). În Bugeac se află în prezent cca 25 localități cu populație majoritar românească, răspândite în 8 din cele 9 raioane (excepție face doar raionul Bolgrad). Populația românească (moldovenească) la recensământul ucrainean din 2001 după raion și oraș regional: Conform recensământului din 1930
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
majoritar românească, răspândite în 8 din cele 9 raioane (excepție face doar raionul Bolgrad). Populația românească (moldovenească) la recensământul ucrainean din 2001 după raion și oraș regional: Conform recensământului din 1930, compoziția etnică a zonelor din jurul gurilor Dunării (incluzând desigur Bugeacul) era aceasta:
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
Dunăre), în partea de vest a raionului . Are locuitori, din care românofonii constituie 13.4% din populație, restul fiind în majoritate rusofoni. Prima mențiune documentară a localității Reni are loc în anul 1548, perioadă când făcea parte din regiunea istorică Bugeac a Principatului Moldovei. Întemeietorul localității este considerat voievodul moldovean Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). Denumirea orașului provine de la cuvântul "nisip" ("arena" în limba latină). Reniul a fost unul dintre cele două porturi la Dunăre ale Principatului Moldovei (cel de-
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Ca urmare a anexării
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Ca urmare a anexării Bugeacului de către ruși, musulmanii turco-tătari au părăsit acest teritoriu și s-au stabilit în Dobrogea și în Bulgaria. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
fi judecați. Nereușind să dialogheze cu agitatorii, autoritățile au fost nevoite să tragă asupra manifestanților, unii dintre aceștia murind, iar alții fiind răniți. Ceilalți participanți la protest au fugit în Bulgaria și în Rusia, de unde au cerut guvernare directă a Bugeacului de la Istanbul, iar către cancelariile diplomatice au redactat proteste și au publicat broșuri precum "Atrocitățile cârmuirii moldovenești" (""Les atrocités du gouvernement moldave"", 1861). Ele au fost primite cu indiferență pentru că între timp, guvernul român a renunțat la incorporarea etnicilor bulgari
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
un stadion. În partea de est a orașului s-a construit un cartier de blocuri pentru muncitori. Începând din anul 1991, orașul Bolgrad a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. Spre deosebire de alte orașe din Bugeac, în Bolgrad deportările și strămutările de populație au fost limitate, privind numai Românii care au fost alungați în 1940 și Evreii care au fost deportați în Transnistria în 1941. El este încă locuit de numeroși bulgari, care sunt majoritari în
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Localitățile componente ale actualului
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Localitățile componente ale actualului raion Ismail au făcut parte din Ocolul Chiliei și Ocolul Izmailului al Ținutului Ismail . După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Localitățile componente ale actualului
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Localitățile componente ale actualului raion Bolgrad au făcut parte din Ocolul Cahulului și Ocolul Izmailului al Ținutului Ismail . După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
aici o cetate denumită “Licovrissi”. În secolul al XIV-lea, acesta a aparținut pentru o scurtă perioadă de timp Țării Românești, teritoriul de la nord de Dunăre fiind una dintre posesiunile Basarabilor (de aceea până în 1812, “Basarabia” era denumirea românească a Bugeacului - Bugeac fiind un nume turcesc). De la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatului Moldova, fiind cunoscut sub denumirea de Smil. Orașul a avut o importanță mare în secolul al XV-lea sub domnia voievodului Ștefan
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
o cetate denumită “Licovrissi”. În secolul al XIV-lea, acesta a aparținut pentru o scurtă perioadă de timp Țării Românești, teritoriul de la nord de Dunăre fiind una dintre posesiunile Basarabilor (de aceea până în 1812, “Basarabia” era denumirea românească a Bugeacului - Bugeac fiind un nume turcesc). De la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatului Moldova, fiind cunoscut sub denumirea de Smil. Orașul a avut o importanță mare în secolul al XV-lea sub domnia voievodului Ștefan cel
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]