849 matches
-
decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele tot e-acum cît o oglindă/ Spre mine însumi nu mai pot privi/ Cel ce-a pierdut și cel care cîștigă/ Dau astăzi vama prinși în colivii.// Și dacă ieși tîrziu înspre colina/ Armuri
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
bucurat că nu-mi lipsea poșeta primită în dar de ziua mea. Și nici mobilul, închis în gară la Ploiești. Pe coridor, nici urmă de fluier sau de vreun tip, fie el și cel mai elegant din România. Tînărul, încă buimac, mă ajută să cobor în noapte, undeva, la triaj. Taximetristul milostiv, singurul care a oprit, mă întreabă unde merg. "La căsuța albă...", murmur ușor. N-am mai închis ochii pînă în zori. Nici acum nu dorm. E lună plină. Mare
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
contabilul îl dă în judecată pe Istrăteanu care, într-o bună zi, cînd își lua acasă prînzul, e arestat, fără a fi prevenit dinainte, adus în arestul Prefecturii Poliției (unde avea parte de bune condiții) și, brusc, devine prizonierul mecanismului buimac, imprevizibil istovitor și fără perspective, al justiției. Mai ales că dosarul său, inca necorpolent, putea fi interpretat și că o culpă (dacă procurorii și judecătorii i-ar fi fost ostili) și că un fapt perfect legal. Dar, repet, culpă să
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
cu trestia în dinți/ până ce trece/ potera/ așa și Dumnezeu/ se ascunde/ în subsolurile blocurilor/ din cartierul meu/ cu gândul că/ doar-doar/ îl vom căuta/ chiar dacă nu mai știm/ care este/ trestia lui" (În subsoluri); "locuitori ai orașului/ diminețile când buimaci/ plecați către muncă/ nu auziți inima mea/ râcâind la ușa voastră/ ca un câine flămând/ care toată noaptea/ a mers prin oraș/ în căutarea iubitei/ și-a oamenilor buni/ cum altădată/ călugării rătăceau/ prin deșert/ în căutarea/ cuvântului sfânt?" (Întrebare
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
S. Damian În zorii zilei, abia trezit din somn, încă buimac, locatarul observă că peste patul său se apleacă un individ necunoscut, care a pătruns prin efracție în apartament. Voind să protesteze, zărește în odaia vecină o altă persoană care îi barează trecerea și îi declară că trebuie să se supună
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
amantului neavînd nimic vulgar tocmai pentru că intimității erotice (singura absolută) îi este permis orice: ,}i-s bucile frumoase ca două fenomene/ Cerești ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu,/ Pe hărțile stelare și le-a-nsemnat alene/ Cu mîna lui buimacă de pofte dulci de geniu./ Și sînii ți-s cu piscul în nori cînd stai pe spate/ Întinsă în grădina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la șapte leghi!/ și-n
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
de parcă trecuseră apele peste ea, cum practic, prizărit, erodat era totul în jur, în pofida speranțelor oamenilor muncii și a trândavilor care, întâmplător, se eschivaseră de la comunism. Când se îmbăta, Uliana Vladimirovna medita îndelung la timpul acela straniu când ziarele erau buimace de propria lor cutezanță, ca niște țânțari îmbătați de sânge, iar bani încă nu avea nimeni. Bine ar fi fost să poți întoarce vremurile acelea, poate atunci li s-ar fi născut și lor un copilaș! O fetiță, de exemplu
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de ferestre deschise/ în această primăvară buimacă, da." Jocurile de cuvinte (fie ele și termeni foarte specializați, în cîteva poezii), ironia, telescopările, livrescul, pretențiile la auctorialitate ale personajului, toate caracteristici însușite de postmodernism, sînt grefate pe un spațiu al bolii și al morții în care iluzia și
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
care doamna Warner îi făcuse cunoștință noii prietene și cu soțul ei, care lucra pentru Consiliul Local, într-o poziție de autoritate oarecare. Era într-o vineri seara, în luna august. Încăperea se umplea de lume într-un fel destul de buimac; vecinii, puțin agitați și cam fanfaroni, își complimentau reciproc grădinile; conversațiile despre automobile își urmau cursul obișnuit. - Ce lucru frumos din partea ei, zise doamna Warner, care se mândrea întotdeauna cu faptul că gândea numai lucruri bune despre ceilalți. Pe fiul
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
mine cădea înlăuntrul meu dispărând în neant. În noaptea aceea am avut sentimentul că nu-mi aparțineam, că nu eram propria mea stăpână, că nu voi fi fost nicicând. Încă de mică, nopțile mele se scurgeau mereu egale. Ca o buimacă stăteam jos pe ultima treaptă de sus a rampei, la ultimul etaj. Exact același loc unde mă aflu și în clipele-astea. Ochii se obișnuiesc cu întunericul, se mulțumesc cu acel pic de lumină care există. Rămâneam astfel fixând colțul
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
cu brânza și ceapa cu cârnatul, drept care a fost chemat la Cotroceni unde i s-a explicat că, de fapt, era vorba despre bastonul de general. În astfel de situații, la Haralampy recidivează un atac de suporterism nocturn, adică umblă buimac în jurul blocului și, ori recită teatral versuri postmoderniste făcând să se tânguie solidare toate javrele din cartier, ori cade în onirism profund invocând cu mare evlavie spiritul lui Jung pentru a-l îndemna să lupte cu măturoiul luciferic. De această
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
încîntă! Dar eu plătesc în continuare televiziunea română, deși nu mă uit niciodată! Pledez pentru asumarea individualității ca forță creatoare în indiferent ce sistem de referință ne situăm: de creație, politic, social, geografic. Noi trăim într-o baltă de încuviințare buimacă și deprimantă cu accese de revoltă fistichie. Principiul anarhic - și folosim un cuvînt grav, cu implicații - pentru mine nu înseamnă în primul rînd dreptul de a nega, ci asumarea răspunderii individuale. Destinul este întîi al unui individ, și după aceea
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
-și deznodământul în represiunea care i-a urmat. Prima cursă la care participă Emil este un cros organizat de Wermacht la Brno și opunând „o selecționată germană atletică, zveltă, arogantă, impecabil echipată (...) unei adunături de cehi înfometați, zdrențăroși, tineri țărani buimaci în izmene." Emil nu ia parte de bună voie la această întrecere dar, băiat cuminte, conștiincios, dă tot ce poate. Termină al doilea și un antrenor îl remarcă: „Alergi ciudat, dar nu alergi rău." Acel „ciudat" va rămâne lipit de
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
gesturile lor fără cuvinte, se simțea izbăvită de faptul că fusese părăsită și se convingea că aerul prăfuit și stătut mirosea din nou ca înainte, ca și cînd ar retrăi vremea în care bărbații intrau nădușiți în dormitoare, iar Ursula, buimacă și plesnind de sănătate, dădea fuga în toate după-amiezile, la patru și cinci, să vadă de la fereastră trenul trecînd. Ea îl vedea gesticulînd și se bucura că necunoscutul se purta astfel; că înțelegea că, după o călătorie anevoioasă, rătăcindu-se
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
de vin să-și revină din bătaie și cheamă un birjar pe peron. Îl ia de acasă pe Vasile geamgiul care stătea lîngă potcovăria de la marginea orașului. Cînd a auzit cîți bani primește pentru șase geamuri, Vasile și-a tras buimac pantalonii peste cămașa de noapte. Birja, cu coviltirul ridicat, se oprește la prăvălia lui să-și ia Vasile foile de geam, cuișoarele și chitul. Dimineață, la primul tren, geamurile restaurantului erau la locul lor, iar Fănică și chelnerii patrulau nedormiți
Alsacienii judecătorului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8086_a_9411]
-
zace Ana Gavrilescu. Un fotoliu, aproape de avanscenă, în care Rareș, cu o carte deschisă pe genunchi, moțăie. Ușă în dreapta (spre bucătărie) și stânga (ieșire) alături de care se află o fereastră (spre curte). Gemetele bolnavei, repetate, îl trezesc pe Rareș, care, buimac, sare în picioare. Cartea cade. O ridică și merge către pat, îngrijorat. Rareș: - Mamă! (Geamăt.) Mamă! (Geamăt.) Mamă! (În panică, tare:) Mamă! (O zgâlțâie.) Mamă! (Geamăt slab.) Se curăță!... Ce dracu’ fac?! singur?!... Mamă! (Îngrozit, își caută mobilul.) E gata
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
o simți ca o sfidare Chiar când evoci corlanul și prunele-n căldare Ori mai cioplești același butuc fosforescent În fiecare seară găsit la întâmplare Pe unde, vai, demultu-i, umblai, adolescent Ademenit de patimi cărturărești, atent Să potrivești o lume buimacă-n rime rare. Iubeai și tu o fată pe-atunci, ca un dement, Povești pe care încă le-asculți cu-nfiorare” (p. 41). Am vorbit până acum despre noutățile pe care le propune acest volum de Gravuri. În pofida formulei clasice a
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
chip firesc, să treacă drept teritoriu comun de înțelegere: un motto preluat din Le Petit Larrouse, unde citim că a dezrădăcina (v. tr.) înseamnă "1. A face pe cineva să-și schimbe țară, mediul, cadrul" și " 2. A tulbură, a buimaci, a dezorienta prin schimbarea obiceiurilor". Un depeizat Tzvetan Todorov cu siguranță este: născut și crescut în Bulgaria pînă la o vîrsta adultă, el își petrece viața, de zeci de ani deja, la Paris, călătorind de cîteva ori pe an în
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Vreți să vă înveliți cu impermeabilul meu? - Merge și fără. Mi-am scos ghetele și m-am culcat. Trebuia să mă concentrez. Altminteri, realitatea își pierdea definitiv contururile. Deodată m-am uitat la mine de departe și m-am văzut buimac și ridicol. Cine sunt eu? De ce mă aflu aici? De ce stau culcat după paravan, așteptând Dumnezeu știe ce? Și ce-i cu viața asta imbecilă a mea? Când m-am trezit, Teppe era aplecat asupră-mi. - Scuzați-mă, v-am
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
În cazul ultimilor sosiți, tumultul existențial îi acaparează cu o rapacitate ieșită din comun, făcându-i sclavii obiectelor și dispozițiilor de moment. Dar poezia Magdei Cârneci nu are numai funcția de "expunere" în sensul de trecere în revistă, de răsfoire buimacă și nevrotică a magazinului ilustrat al realității. Literatura ei se apropie de substanța unui mise-en-abîme, comportă interpretarea unui reflector. "În lumina portocalie și oblică", "în lumina finală" este surprinsă o întreagă serie de portrete feminine: "doica, maria, femeia de serviciu
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime,/ Păsări albastre și căi fumurii se desprind din calotele sfinte/ și oameni înalți intra și ies din morminte/ pretutindeni e sărbătoare, beție, dragoste, pace/ pretutindeni se zbat în lumina mii de chipuri buimace" (Aurul înălțimilor). Repetiția persuasiva are uneori cicluri foarte scurte, constând și într-un singur cuvânt: "Ard mii de sfeșnice/ veșnic ard veșnice/ ard fără zăbava/ ard fără răgaz/ ard pentru veșnică slavă -/ mii de glasuri/ într-un singur glas// Ard
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
ASE. Așa că am primit sarcina să păzesc arhiva facultății cu încă o fată. Am stat acolo să păzim actele de mare valoare, cataloagele cu note, dosarele cu ode, lucrările de admitere, habar n-aveam ce. Oricum noi eram niște fete buimace, cu mâinile goale, care așteptam teroriștii pentru a-i convinge prin dialog, ochi frumoși și prin cunoștințele noastre de la Admitere că nu este interesant să cucerească baricada asta", ne-a povestit Gianina Corondan. Părinții săi se temeau pentru viața vedetei
Amintiri cu Gianina Corondan: Cu mâinile goale, așteptam teroriștii by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53954_a_55279]
-
au luat frâiele puterii. Și asta, ăn flagrantă incorectitudine față cu normele electorale an vigoare, dar și cu cele constituționale, dacă avem an vedere preconizată candidatura a liderului PDSR. Ce fatalitate existența acestui personaj pentru viața și liniștea României ieșită buimaca din comunism! Era de crezut că electoratul românesc a ănteles, ăn sfârșit, ce reprezintă cu adevarat fostul activist și detașamentele din juru-i, care au moștenit structura statală de tip sovietic, si ca, după decizia zdrobitoare din 1996, nu va mai
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
pe care le avea, stă martor subțirelul caiet de dictando, însoțit de un creion, ce se găsea la capul patului său. Uneori, noaptea, se scula, nota câteva rânduri, apoi nu mai putea adormi, urma somniferul și apoi o zi mai buimacă. Din dezvoltarea acestor însemnări nocturne s-au născut zeci de scene, piese întregi". Interesantă e remarca potrivit căreia răbufnirile de vitalitate, de puternic temperament ce-l distingeau pe dramaturg ar fi format semnalele unei virtualități anarhice, care l-ar fi
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
acționînd un capac... Pot să repet astăzi, în anul nostru 2000 că, o secundă, cel mult două, sub impulsul flăcărilor ațîțate, Belu se ridică brusc pe șezut, ca și cînd pînă atunci ar fi dormit și s-ar fi trezit buimac, somnoros, încă neștiind ce avea de făcut în dimineața aceea. Pe urmă, dînd din mîini, agitîndu-se ca atunci cînd vrea să demonstreze ceva, pieri în focul necruțător.
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]