827 matches
-
aur, fiecărui om din neam, oprindu-și pentru sine, ultima bucățică, ce-l va ține mai departe în viață. Acestea fiind spuse, Mesagerul Divin, s-a ridicat la cer într-o flacără purpurie, iar femeia s-a deșteptat din somn, buimacă încă de pe urma acelui vis neașteptat, căutând din ochi pe bărbatul său, dar acesta plecase, de cu noapte, destul de departe, la ogorul ce-l avea la marginea cetății, să prășească ultimele rânduri ale puținului porumb sfrijit, uscat de soarele din ce în ce mai arzător
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Nici în ruptul capului n-ar fi acceptat Soare-Împărat vreun străin să-i tulbure liniștea și fericirea fiicei sale. De aceea pusese pază strașnică la ziduri pe fioroșii căpcăuni . - Sosește... Majestatea-Sa... Soare-Împărat! trâmbițară străjerii palatului și toată lumea se trezi buimacă din vraja dragostei aprinsă de inima lui Mărțișor. Se dezmetici și Primăvara când alaiul împăratului se apropie de palatul său. Din trăsura de aur sclipitor, trasă de 12 cai înaripați, coborî luminosul împărat îmbrăcat într-o armură din aur scânteietor
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
șenile bunica scoate bucata de caș mănâncă cu gîndul la Joiana drăguța de ea ce vacă magiunul are alt gust prunele s-au copt cum trebuie are grijă Dumnezeu draguțul te învârtești în rochița roșie cu buline albe printre călătorii buimaci unora banca șubredă le este casă au așteptat prea mult timp trenuri morganatice sufletul strâns este într-un bagaj pus sub cap pernă pentru vise pașnice frumoasele nebune ale gării trăiesc într-un du-te-vino continuu periplul odiseic trenul șuieră se
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
o ceață,De unde ai lumina ce-ți arde acum pe față?... XXXI. INVAZIA MAIMUȚELOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015. Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
zgomot și am ieșit în stradă. Multa lume se îndrepta deja către locurile de muncă ori după alte trebuințe și cerul era senin. Se părea că va fi o zi frumoasă de toamnă... Am mers direct la hotel, obosit și buimac, îngândurat și trist. Fără să mănânc ceva, m-am culcat. Am avut un somn agitat și, după câteva ore, aveam senzația că sunt la fel de obosit. Am plecat la restaurantul "Rapid", ceva mai sus de Piața Unirii, către Lipscani. Am mâncat
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa greu încercată de istorie. Burdușiți cu marxism-leninism (second hand), lumpenii s-au trezut buimaci în noul scenariu european de după căderea zidului și s-au clonat în odraslele lor care stau acum la masă cu regele și vîntură cancelariile occidentale. Dau curs invitației lui cinegetice: Hai, s-a deschis sezonul la iepuri! Parcă văd șuvița
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asemenea sclipicioase gale și știam cam ce-i de văzut în mai toate.) Producătorii înșiși, prezenți în gală, băieți drăguți, îmbrăcați oț, păreau destinați mai degrabă unor chermeze galante, decît peliculelor răscolind orduri ale unei societăți ce-i drept cam buimace în trena ei comunistă, dar, mă rog, nici chiar atît de programatic damnate. Or mai fi, cerule, și oameni realmente frumoși în țara asta (tristă, plină de umor), or mai fi existînd și încăperi ce să nu semene aidoma celei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se poate de firesc și chiar neprotocolar. Mi-l imaginez dis-de-dimineață, pe un colț de pat, având pe cap un fes (alb, roșu, albastru sau de ce culoare vreți), pe jumătate Îmbrăcat ca orice bărbat, pe jumătate În straie preoțești, Încă buimac, dar și treaz, obosit, dar și odihnit, În tranzit de la starea oricărui muritor la statutul de preot, sacerdot, conducător al unei obști preoțești mai mari sau mai mici, pe cale de a „Îmbrăca” un statut, poate chiar o mască. Suspendat, să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tipărește În termen noua culegere de rugăciuni, mai pregătește-te pentru un interviu la radioul sau televiziunea locală. Și câte și mai câte... Nu e ușor să fii preot Într-o lume În schimbare, În plină trepidație, nestatornică și chiar buimacă. Se impune o nouă simfonie, noi tipuri de conlucrare, forme inedite de solidarizare. Așa că noi, laicii, am priceput În fine că e greșit să stăm deoparte - pasivi și indiferenți - și că a venit timpul să fim mai apropiați de preotul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lichida fizic. Și din acest motiv copiii vor ajunge să-și trădeze la "organele statului" părinții, iar tații, în funcții de conducere, își vor trimite în închisori părinții sau bunicii. Probabil că nu a existat în istorie o frază mai buimacă și lipsită de adevăr și substanță care să producă atâta suferință și haos social. 1148 Apud Frédéric Laupies, Dicționar de cultură generală, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 423. 1149 V.I. Lenin, Noua politică economică și sarcinile comitetelor pentru educație politică
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și trupul de zăpadă îl văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și trupul de zăpadă îl văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Caragiale : Unul i-a tot dat să bea niște vin dulce cu dresuri, și altul i-a dat să fumeze o țigară, cu afion, cu dracu știe ce... A adormit omul buștean... Când s-a trezit la București cu capul buimac, era singur în vagon, și tot, blană, geamantan, bani, ceas, tot îi luaseră (Accelerat No. 17, 1899) (165). La începutul secolului XX, termenul „afion” suna ca „o vorbă magică”, pentru că, în „șpițeria bunicei” lui Ionel Teodoreanu, de pildă, „spirtul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
evocări serafizate de ruralism pictural, dar cu filiație bacoviană („ninge pe vechi catedrale”,/ „soarele curge peste vârfuri de plopi”) și nu fără ceva urme din linia Nicolae Labiș - Ioan Alexandru („Oh, lerui-ler, într-o noapte ca asta/ când stelele umblă buimace pe jos/ fratele meu a trecut sub zăpezi/ c-o floare de cancer în piept înflorită frumos”). Detaliile care compun desenul de ansamblu ale acestui „lirism delicat minor” (Eugen Simion) sunt alăturate din perspectiva unei memorii care transformă marginile obiectelor
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
roman, Critica și romanul). În 1964 Ștefan Bănulescu e prezent cu două dintre capodoperele sale, Mistreții erau blânzi și Dropia, alt prozator descoperit de revistă este Ion Băieșu, cu nuvela Sufereau împreună, în vreme ce lui Fănuș Neagu i se tipărește Vară buimacă. Tinerii critici Eugen Simion și Matei Călinescu comentează apariția unor volume de Marin Sorescu, Nichita Stănescu ori Ștefan Aug. Doinaș, care debutează editorial cu volumul Cartea mareelor, cuprinzând poeme scrise, majoritatea, în urmă cu cel puțin două decenii. Între 26
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
În cazul ultimilor sosiți, tumultul existențial îi acaparează cu o rapacitate ieșită din comun, făcându-i sclavii obiectelor și dispozițiilor de moment. Dar poezia Magdei Cârneci nu are numai funcția de "expunere" în sensul de trecere în revistă, de răsfoire buimacă și nevrotică a magazinului ilustrat al realității. Literatura ei se apropie de substanța unui mise-en-abîme, comportă interpretarea unui reflector. "În lumina portocalie și oblică", "în lumina finală" este surprinsă o întreagă serie de portrete feminine: "doica, maria, femeia de serviciu
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
fără nume, fără contur, fără masă și știu că-l voi găsi atunci când voi învăța să uit. Caut uitarea. Uitarea de sine, singura care-mi zăpăcește trecerea. Aici, acolo, dincolo, ca-ntr-un labirint neguros. POATE Mă plimb pe străzi buimacă, cu gândul că-l voi întâlni. Nu vreau să mai trăiesc singură. Mă înspăimântă gândul că nu voi învăța sensul lui a iubi. Că DOI e o renaștere într-o noapte fără sfârșit pe aripile îngerilor ce trag Carul Mare
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
salon și a-l aborda era o dovadă de bună creștere. Cum întotdeauna m-am simțit solidară cu oamenii secolului al XIX-lea, să mi se permită să fac din termometru și vreme liantul acestor rînduri scrise într-un București buimac de atîta soare. Viena. Trenurile românești spre Viena sînt dotate cu aer condiționat. S-au investit sume uriașe în aceste instalații. Un mic detaliu: instalațiile nu funcționează. Cum vagoanele sînt închise ermetic, ele devin imediat saune, în cel mai adevărat
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
mâinii, i-a deschis gura cu un mic băț, a introdus gâtul unui pui de găină viu și i-a lăsat pe amândoi liberi. Șarpele a prins pasărea pentru câteva secunde, după care i-a dat drumul - biata făptură părea buimacă; nu părea să sufere vreo durere, dar era incapabilă să se miște, și-a Închis ochii și a căzut. Am ridicat puiul și am examinat mușcătura de la gât. Cu greu s-ar fi putut vedea ceva, căci semăna cu rana
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cărții, un doctor Munteanu mai puțin orgolios și mai intransigent moral. Viciul lui este viciul reflecției. Constanța, tânăra pe care o părăsește Munteanu pentru a se recăsători profitabil cu fiica unui demnitar comunist, reprezintă eșecul prin ricoșeu. Este tipul femeii buimace, femeia „cu două mâini stângi”, de o anumită profunzime psihologică. Risipitorii nu e un mare roman, dar este unul care schimbă ceva (important) în proza românească. Readuce în prim-plan condiția existențială a individului în luptă cu fatalitățile istoriei și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
fatal. Cronica acestei iubiri nefericite cuprinde o bună parte din roman. Matilda este primul caracter puternic al cărții, greu de definit ca tip de sensibilitate feminină. Nu seamănă cu nici una din femeile din cărțile anterioare ale lui P. Acelea erau buimace și intransigente, iar lumina era semnul frumuseții lor interioare. Matilda este o ființă abisală, imprevizibilă, jucărie a unei forțe obscure. Faptul că ea are sânge rusesc ar explica, printr-o prejudecată literară, complicația psihologiei, căderile și înălțările ei. Prozatorul nu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
fiul, de a învinge cu orice preț este primul înțeles al sintagmei-titlu. După Mircea Zaciu, cei care „triumfă clandestin” pot fi „personajele marginale, neimplicate în marile conflicte, preferând existența strict senzorială, de suprafață... Cei ce acceptă trăirea într-o lume «buimacă» și ireală”. Personaje, idei, motive și tipologii de aici se regăsesc, dezvoltate sau doar enunțate, în romanele următoare, procedeul temei cu variațiuni caracterizând proza lui S. Tratat despre oaspeți (1979) începe cu urmărirea de către Eugen Norșa a unui urs uriaș
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul”). Artist al formei, T. este un poet cu un
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]