7,603 matches
-
vacile, e-he-hei, câte lucruri face mă-ta și tu habar nu ai! Vii aici să înveți cât face unu și cu unu. Și nici atâta nu știi. Știți, mă, să măturați? Să ștergeți praful, să spălați geamurile, să îndrugați lâna, bumbacul, să împletiți, să cârpiți, să coaseți? Știți?... habar nu aveți!...Mormăiți pe abecedarul ăla: „Ana are ac”, “În nuc e un cuc” și alte aiureli. Vai de capul vostru! Las că am eu grijă să vă pregătesc pentru viață! Să
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
boala berbecilor. Uneori, domnul Arsu făcea lecții practice cu noi în natură. Nu lecții teoretice de biologie sau geografie. Școala avea un lot în folosință, de unu-două hectare, care era cultivat și lucrat cu ajutorul elevilor. De la culturile tehnice (ricin, bumbac), până la legume. Domnul Arsu se străduia să ne învețe de mici meseria de agricultor. Să știm cum se seamănă, cum se sapă, se prășește sau se plivește, mă rog, toate acele munci obositoare și plicticoase, solicitate de plantele care ne
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
fi important. Să mergem. Priorul dăduse ușa de perete și ajunsese deja În galerie. Medicul Îl urmă fără nici un chef. Străbătură În grabă marile Încăperi pregătite pentru Îngrijirea bolnavilor, atingând paturile simple din lemn. Între ele erau Întinse pânze din bumbac, În iar micile celule astfel obținute se Înghesuiau rudele, venite să Îi hrănească pe cei dragi. În fundul ultimei săli se deschidea o ușă care dădea către o scară Îngustă. Pe acolo se cobora În subteranele edificiului, Împărțite În două compartimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prăvăliei lui messer Domenico, un mic schimbător de valută care, mulțumită asocierii sale cu marea familie Bardi, dispunea Întotdeauna de bani mulți. Nimeni n-ar fi zis că, Îndărătul intrării simple, din lemn, abia protejată de o fâșie roasă din bumbac, se ascundea una dintre cele mai mari puteri economice din cetate și, poate, din Întreg Imperiul. Poetul Își aduna forțele ca să intre când, dindărătul ușii, auzi cuvintele unei conversații care se apropia. Înainte să apuce să se dea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său, aruncă În treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o capelă laterală. Era Învăluită Într-un lung veșmânt din bumbac turcoaz și purta pe chip una din acele măști din bumbac pe care multe nobile doamne o purtau pe afară, pentru a se feri de praf. Dar Îi fusese suficientă o mișcare ușoară, În timp ce se ridica pe vârfuri ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adăpostul său, aruncă În treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o capelă laterală. Era Învăluită Într-un lung veșmânt din bumbac turcoaz și purta pe chip una din acele măști din bumbac pe care multe nobile doamne o purtau pe afară, pentru a se feri de praf. Dar Îi fusese suficientă o mișcare ușoară, În timp ce se ridica pe vârfuri ca să vadă mai bine, pentru a o recunoaște cu intuiția amintirii unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Domnul Dumnezeu. Acesta însă, persoană fină și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu știam ce vrea să spună, fiindcă nu avea nimic special de păstrat. Părul îi creștea tot mai lung și purta trandafiri în el pe după urechi. În față îi stătea ridicat și și-l pieptăna peste o bucată mare de bumbac fals. De acolo începea să-i atârne după urechi și după trandafiri și i se termina pe spate cu foarte multe bucle. Atrăgea atenția în așa măsură, încât multe fete din oraș începuseră să-și poarte și ele părul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o otrăvire gravă cu cocaină. O otrăvire, desigur, voită (căci cocaina fusese dizolvată într-un pahar cu apă și băută) și moartea prin sufocare. La piept, într-un buzunar interior al hainei, au fost găsite: 1) un săculeț vechi din bumbac, cu zece monede de argint de cinci copeici cusute în el și 2) un manuscris care avea pe prima pagină scrijelite, cu litere mari și neregulate, trei cuvinte: „Burkeviț a refuzat“. Remarcabil în sine, Romanul cocainei a suscitat și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce ocupa toată ușa din mijloc. Pe piept, sub umărul stâng, se vedea o cicatrice urâtă, ce se întindea zece centimetri în jos, spre inimă. Pentru că rana încă îl mai durea, Cristian își trase încet peste cap tricoul subțire de bumbac, după care, se privi din nou în oglinda de pe ușa dulapului. Își trecu mâna prin păr netezindu-l ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dracului? Și ăsta o fi prea vechi? se întrebă el. Din câte își amintea, fitilul nu se degrada prea ușor, nu îngheța și nici nu era afectat de trecerea timpului. Era format din pulbere neagră, străbătută de un fir de bumbac. Totul era apoi învelit în mai multe straturi de țesătură. Numai apa îl putea afecta. Desigur că asta se întâmplase, dacă și fitilul fusese ținut în aceleași condiții improprii ca și dinamita, avea toate șansele ca pulberea să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai știe astăzi că unele femei bătrâne purtau cămașă din 343 in sau bumbacă (și amestec), cu un croi simplu, față-spate, cu o deschidere pătrat pentru cap, care avea marginile cusute cu un model geometric. Se purta fustă alb din bumbac, peste care se purta un brâu lat țesut sau împletit de care atârnau niște franjuri lungi, unul lângă altul, acoperind fusta. Atât femeile, cât și bărbații purtau bundițe, având pe margini blană de miel, neagră sau brumărie. Hainele groase erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bundiței se purta o vestă din pănură, cu buzunare în față, peste o cămașă albă care se strângea la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și se spunea batistă - alb, din in sau bumbac, la care se aplica dantelă sau mărgele. Despre portul țăranilor din partea de nord-vest a Moldovei, pe care austriecii au numit-o Bucovina, avem mărturia unui om de știință din Austria, Balthazar Hacquet, care a călătorit în șările Române și în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la nuntă. O descriere sumară a portului luncașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea ne-a lăsat în memoriile sale Toader Gh. Miron Boca care-și amintește: „îmbrăcămintea era toată și la toți făcută în casă din cânepă, lână și bumbac, toarsă, țesută și cusută cu mâna, pe măsura fiecăruia; în cap căciulă de miel, în picioare purtau opinci din piele de porc, ațe negre, din păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acest sens, Lisaveta Pușcuță, plecată cu mai mulți luncași în Dobrogea, unde li s-a dat mai mult pământ: „șesături lucrau femeile în casă, pregăteau urzeala și bătătura, urzeau și puneau stativele. șeseau pânăză de cânepă, de in și de bumbac, precum și de lână pentru hainele groase de iarnă. Mai țeseau covoare, lăicere, velințe, preșuri. Aristița Știrbu-Driță lasă mărturie, în legătură cu îmbrăcămintea că, în cea mai mare parte, se lucra în casă, din in, cânepă, lână. Hainele se coseau tot de mână
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
purtau și polci bătute cu mărgele.și Floarea Călin (75 de ani în 1960) ne spune că îmbrăcămintea femeilor era formată din ii, catrințe, casânci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele; bărbații purtau cămăși de cânepă sau bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării, asemănătoare cu cele de azi. Floarea Călin (a cărei bunici după tată - Ștefan și Nastasia Boca - era veniți din Părhăuți Bucovina . care au primit vizite de la rudele de acolo) șștia să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fără a fi gras. Purta plete, avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de o mărime enciclopedică pe care, după cum mi-a explicat servitoarea, Barceló Îi botezase Ortega și, respectiv, Gasset. Clara mă aștepta de cealaltă parte a acestui codru, Într-un salon ce dădea spre piață. Îmbrăcată Într-o vaporoasă rochie din bumbac turcoaz, obiectul tulburilor mele năzuinți cînta la pian sub ocrotirea unei adieri de lumină care se strecura prin prisma rozetei. Clara cînta rău, În contratimp și greșind jumătate din note, Însă mie serenada ei Îmi suna ca un imn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
forța aburului Anglia stăpânește tehnologia țesutului lânii, a extracției de cărbuni și a fabricării sticlei încă din secolul al XVI-lea. Abundența apelor curgătoare, principala sursă de energie, favorizează, în Lancashire, mecanizarea filaturilor unei noi materii prime textile rivale lânii, bumbacul, cunoscut de multă vreme în Europa și redescoperit de englezi în India. Pentru a dispune de această fibră vegetală de o importanță strategică la fel ca și aurul și argintul din Peru, Compania engleză a Indiilor preia controlul Indiei, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
englezi în India. Pentru a dispune de această fibră vegetală de o importanță strategică la fel ca și aurul și argintul din Peru, Compania engleză a Indiilor preia controlul Indiei, al Americi de Nord și al Asiei de Sud, ținuturi producătoare de bumbac. Primul avanpost englez din Asia de Sud este stabilit în 1619 la Surat, pe coasta nord-vestică a Indiei. Puțin mai târziu, British East India Company, care gestionează aceste teritorii exclusiv în beneficiul său, instalează contoare comerciale permanente la Madras, Bombay și Calcutta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
India Company, care gestionează aceste teritorii exclusiv în beneficiul său, instalează contoare comerciale permanente la Madras, Bombay și Calcutta. Armatele engleze procedează la fel și în America de Nord. Astfel, Anglia importă din colonii, la prețuri foarte mici, toate produsele posibile îlână, bumbac, mătase, piei, cositor, tutun, orez și indigo), pe care le exportă apoi, la prețuri mari, sub formă de îmbrăcăminte și obiecte prețioase. în 1689, la Londra, viața politică primește o lovitură puternică: principii regali, May și Wilhem de Orania îurcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
posibilă scurtarea duratei călătoriilor transoceanice. Astfel, cronometrul permite Marii Britanii stăpânirea largului și facilitează o exploatare sistematică a restului lumii. în 1757, trupele Companiei Engleze a Indiilor Orientale preiau controlul Bengalului și impun meșteșugarilor din zonă prețuri atât de mici pentru bumbacul lor, încât foametea seceră aproape 10 milioane de persoane. După trei războaie cu Olanda, englezii obțin, în sfârșit, controlul total al mărilor și, mai ales, al comerțului cu metale prețioase din America, pe care olandezii îl smulseseră de la spanioli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Adam Smith publică prima carte de referință despre economia de piață îAvuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei), Anglia trebuie să renunțe la suveranitatea asupra unei părți a Americii de Nord pentru a nu păstra decât ceea ce o interesează cu adevărat: bumbacul și sclavii care asigură producția lui la prețuri mici. Guvernul lui William Pitt redresează situația economică a țării aplicând doctrina lui Adam Smith; în 1786, el semnează chiar un tratat de liber-schimb cu cel mai mare rival de pe continent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aburi. Brevetată de englezul James Watt, ea le permite mai întâi englezilor să extragă cărbune și să-l utilizeze la alimentarea cu energie a noilor războaie de țesut inventate în 1785 de Edmund Cartwright. în zece ani, productivitatea filaturilor de bumbac crește de zece ori. Este triumful ideii înseși de mașină: se ajunge până acolo încât, în 1812, legea britanică prevede pedeapsa cu moartea pentru oricine distruge o mașină industrială. O lecție pentru viitor: lipsa îl împinge pe om să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai mult de 90% din totalul cheltuielilor de consum ale britanicilor, în 1855 ea nu mai constituie decât două treimi; în aceeași perioadă de timp, cheltuielile alocate îmbrăcămintei se dublează. între 1800 și 1855, prețul de cost al țesăturilor din bumbac englezești a scăzut de cinci ori, în vreme ce producția a crescut de 50 de ori. Produsele pe bază de bumbac, ce nu reprezentau decât o treime din exporturile englezești în 1800, ajung la 50% în 1855. Munca în industrie rămâne totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]