524 matches
-
în istorie sub numele eufemistic de La guerre du Bien Public(Războiul Binelui Public). După căderea Moulins-ului (Moulins,Allier), Burbonii au fost primii nevoiți să i se supună. Atunci Ludovic s-a îndreptat spre Paris, care se afla sub amenințarea bretonilor, burgunzilor și lorenilor. Bătălia principală s-a desfășurat la 16 iulie 1465 la Montlhéry, la câteva leghe de capitală, soldându-se cu pierderi grele de ambele părți și terminându-se cu un rezultat nedecis. Totuși, asediul Parisului a fost străpuns și
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Bourbon si cu Ioan d'Alençon. După ce la 10 septembrie 1468 s-a semnat un tratat la Ancenis între Ludovic și Francisc al II-lea, ducele Bretaniei, prin care acesta din urmă se obligase să se retragă din coaliția cu burgunzii, în 1468 Carol Temerarul și Ludovic al XI-lea s-au întâlnit din nou (la 9 - 14 octombrie) pentru negocieri, de data asta în castelul ducelui, la Péronne. În acest răstimp Liège-ul a ridicat iarăși steagul revoltei, iar guvernatorul burgund
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
burgunzii, în 1468 Carol Temerarul și Ludovic al XI-lea s-au întâlnit din nou (la 9 - 14 octombrie) pentru negocieri, de data asta în castelul ducelui, la Péronne. În acest răstimp Liège-ul a ridicat iarăși steagul revoltei, iar guvernatorul burgund al cetății a fost ucis. Aflând vestea că la răzmeriță luaseră parte și comisari regali, Carol fu cuprins de mânie împotriva lui Ludovic. Atât Commines cât și sfetnicii săi s-au străduit să-l liniștească. Dar tratatul pe care l-
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
voința de fier, educat în spiritul școlii de la Bologna, se credea continuatorul împăraților romani, iar pentru acest crez se luptase timp de 32 de ani ca să se împună în Europa și reușise. Danemarca, Boemia, Ungaria, Polonia îi recunoscuseră suzeranitatea, nobilimea burgundă i se închinase, însuși papa Alexandru al III-lea, care-l îngenunchiase pe regele Angliei Henric al II-lea, fusese nevoit, după îndelungi lupte, să încheie cu îndărătnicul Barbarossa un compromis (1176) și să-i recunoască drepturile în Italia. În
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
comitat medieval situat pe teritoriul actual al Belgiei, Franței și Olandei. Comitatul era unul dintre cele mai importante domenii ale Regatului Franței, dar din 1384, de la moartea contelui Ludovic al II-lea, acesta intră treptat sub influența Țărilor de Jos Burgunde. În 1526 este detașat în mod oficial de Regatul Franței, dar în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea partea sudică a comitatului este recucerită de către Franța. Comitatul își încetează existența în timpul războaielor revoluționare când este desființat și transformat în departamente
Comitatul Flandra () [Corola-website/Science/314971_a_316300]
-
însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul special al episcopilor n cadrul Imperiului au împiedicat acțiunea unificatoare a Țărilor de Jos de către Ducii de Burgundia. Cu toate că principatul nu făcea parte din Domeniul burgund, datorită proximității dintre cele două, ducii Burgunzi capătă influențe din ce în ce mai mari asupra politicii principatului. Secolele XVI și XVII au fost dificile pentru principat datorită sciziunii Țărilor de Jos Spaniole în urma Războiului de optzeci de ani și a campaniilor militare ale
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul special al episcopilor n cadrul Imperiului au împiedicat acțiunea unificatoare a Țărilor de Jos de către Ducii de Burgundia. Cu toate că principatul nu făcea parte din Domeniul burgund, datorită proximității dintre cele două, ducii Burgunzi capătă influențe din ce în ce mai mari asupra politicii principatului. Secolele XVI și XVII au fost dificile pentru principat datorită sciziunii Țărilor de Jos Spaniole în urma Războiului de optzeci de ani și a campaniilor militare ale lui Ludovic XIV. Asfel în 1676 Ducatul
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
Ludovic al XI-lea îi cedează titlul ducelui angajat Filip al III-lea de Burgundia drept compensație pentru ajutorul oferit pentru a urca pe tron. Odată cu intrarea titlului în portofoliul ducilor de Burgundia, Ducatul Luxemburg este înglobat Țărilor de Jos Burgunde, o serie de domenii din Țările de Jos, conduse colectiv de aceștia. Până la desființarea ducatului în secolul XVIII acesta va avea un destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
de Jos Burgunde, o serie de domenii din Țările de Jos, conduse colectiv de aceștia. Până la desființarea ducatului în secolul XVIII acesta va avea un destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. domeniile habsburgice sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei. Ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos, intră sub influența ramurii spaniole
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
păstra. În urma Bătăliei de la Worringen din 1288 acesta ocupă ducatul Limburg, ce va avea în continuare un destin similar cu cel al Brabantului. În 1430, Casa de Brabant rămâne fără moștenitori, astfel că ducatul intră sub dominația Casei de Valois Burgunde. Astfel Ducatul Limburg intră în componența Țărilor de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
Limburg, ce va avea în continuare un destin similar cu cel al Brabantului. În 1430, Casa de Brabant rămâne fără moștenitori, astfel că ducatul intră sub dominația Casei de Valois Burgunde. Astfel Ducatul Limburg intră în componența Țărilor de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol Quintul, domeniile habsburge sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
destin similar cu cel al Brabantului. În 1430, Casa de Brabant rămâne fără moștenitori, astfel că ducatul intră sub dominația Casei de Valois Burgunde. Astfel Ducatul Limburg intră în componența Țărilor de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol Quintul, domeniile habsburge sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei, Țările de Jos intră astfel
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
Principatul Liège îl cedează Comitatului Flandra, fiind condus de aceeași familie domnitoare cu cea a Flandrei, dar în uniune personală. În secolul XV intră sub autoritatea Ducilor de Burgundia iar Mechelen devine o importantă provincie autonomă în cadrul Țărilor de Jos Burgunde. În 1490 primește de la Frederic al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, statutul de comitat și dreptul de a afișa simbolul imperial pe stema orașului. În secolul al XV-lea Mechelenul reușește să aibă o influență politică importantă în cadrul
Senioria Mechelen () [Corola-website/Science/314994_a_316323]
-
război cu statele vecine: Ducatul Brabant, Comitatul Olanda și Episcopatul Utrecht. Prin căsătorie, ducatul intră în posesia Casei de Jülich (1371) iar apoi a celei de Egmont (1423). În a doua jumătate a secolului al XV-lea intră în atenția Burgunzilor, în 1473 fiind achiziționat de Carol Temerarul. Împăratul Maximilian I îl redă casei de Geldern dar ducatul este reachiziționat de Carol Quintul ce îl încorporează în Cele Șaptesprezece Provincii din Țările de Jos. În timpul Războiului de optzeci de ani statul
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
Wittelsbach, fiind astfel in uniune personală cu ducatul Bavaria-Straubing. În 1436, Jacqueline, Contesă de Hainaut și Olanda moare fără a lăsa moștenitori. Domeniile sale îi revin lui FIlip al III-lea de Burgundia intrând astfel în componența Țărilor de Jos Burgunde. Din 1477 întreaga regiune intră sub stăpânirea casei de Habsburg, întâi ramura spaniolă și apoi cea austriacă a familiei. Aflat la frontiera franceză, comitatul intră în atenția suveranilor francezi care în repetate rânduri obțin în urma conflictelor cu Habsburgii, diverse teritorii
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
lui Afonso Henriques, fondatorul Portugaliei independente, Braga a devenit parte a noului stat creștin. Între anii 1093-1147 Braga a fost chiar sediul curții regale portugheze. În primii ani ai secolului al XII- lea, Enrique, contele de Portugalia (Henri), din dinastia Burgunda,împreună cu episcopul de Toledo, Geraldo de Moissac, au inițiat procesul de transformare a episcopiei într-un arhiepiscopat, cu autorități sporite pe o arie largă din Peninsulă Iberica și care a concurat cu arhiepiscopul de Toledo în lupta pentru hegemonie în
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
Belgica și apoi a provinciei Germania Superior, în vreme ce porțiunea estică a Elveției moderne a fost integrată în provincia romană Raetia. La începutul Evului Mediu, din secolul al IV-lea, partea vestică a Elveției moderne a făcut parte din teritoriul regilor burgunzi. Alemanii s-au stabilit în Platoul Elvețian în secolul al V-lea și în văile Alpilor în secolul al VIII-lea, formând Alemania. Elveția actuală a fost atunci împărțită între regatul Alemaniei și Burgundia. Întreaga regiune a devenit parte a
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
împărțită între regatul Alemaniei și Burgundia. Întreaga regiune a devenit parte a Imperiului Franc aflat în expansiune în secolul al VI-lea, după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504 e.n., și apoi după dominația francă asupra burgunzilor. De-a lungul restului secolelor al VI-lea-al VIII-lea, zona Elveției a continuat să fie sub hegemonie francă (dinastiile Merovingiană și Carolingiană). Dar după expansiunea din timpul lui Carol cel Mare, imperiul franc a fost împărțit prin tratatul
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
depus omagiul vasalic prin delegați față de regele Poloniei, care revendică tronul Ungariei. În 1396, în calitatea să de pricipe creștin, vasal al regelui maghiar, Mircea a participat la cruciadă împotriva "necredincioșilor", alături de cavaleri europeni iluștri: conții de Artois și Eu, burgundul Jean de Nevers, ducele de Lancaster și germanul Johann de Zollern. Prima bătălie între forțele între forțele creștine și cele otomane la asediul cetății Nicopole din 25 septembrie 1396, deschide seria cruciadelor târzii. Eșecul a fost însă de proporții, oastea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
dialect local al dialectului brabantian al neerlandezei. Până în perioada ocupației franceze din timpul perioadei napoleoniene dialectele flamande erau cele mai utilizate limbi, atât de către administrație cât și de către majoritatea populației, cu toate că franceza era limba aristocrației locale încă din perioada dominației burgunde. În secolul al XIX-lea odată cu formarea statului Belgian și cu facilitarea accesului la educație, numeroși vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în detrimentul neerandezei ca limbă principală. Printre principalele motive se numără prestigiul mai important al francezei la momentul
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
Vest și astfel într-o mulțime de fiefuri mai mult sau mai puțin independente care, în Evul Mediu, au fost vasale fie regelui Franței, fie împăratul Sfântului Imperiu Roman. Multe dintre aceste fiefuri s-au unit în cadrul Țărilor de Jos Burgunde în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Împăratul Carol al V-lea a extins uniunea personală a celor Șaptesprezece Provincii în anii 1540, făcând din ele mai mult decât o uniune personală, prin Pragmatica Sancțiune din 1549 și
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
că aceasta a fost elementul care a facilitat decăderea gramaticii vechi a englezei vechi, care a rezultat în crearea englezei medii de prin secolul al XII-lea. Grupa estică de limbi germanice a fost marginalizată de pe la sfârșitul perioadei Marilor Migrații. Burgunzii, goții și vandalii au de venit asimilați din punct de vedere lingvistic de către vecinii lor prin secolul al VII-lea, limba gotică crimeană fiind singura care a persistat până în secolul al XVIII-lea. În timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
Totuși, în septembrie 1399 Richard al II-lea este obligat să abdice. Nebunia regelui a transferat puterea în mâna fratelui său, Ludovic de Orléans, Filip de Burgundia și Jean de Berry. În 1404 moare Filip de Burgundia iar tronul statului burgund este preluat de fiul său, Ioan fără Frică, care încearcă să intervină și în treburile Franței. La 23 noiembrie 1407, Ducele de Orléans este ucis de oamenii Ducelui de Burgundia. Crima nu a stârnit nici o reacție din cauza proastei reputații de
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
dintre cele mai importante domenii ale unui important stat independent de facto. La moartea ultimului dintre aceștia, Carol Temerarul, în 1477, ducatul este reintegrat în Regatul Francez, până la Revoluția franceză făcând parte din domeniul regal, fiind astfel lipsit de autonomie. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
de autonomie. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns să ocupe teritoriile care astăzi se află la granița dintre Elveția, Franța și Italia. În 534, Francii l-au învins pe Godomar, ultimul rege burgund, și au inclus acest teritoriu în imperiul lor aflat în expansiune. Burgundia a
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]