735 matches
-
cânelui e inteligentă, el pricepe din lumea această o porție mult mai bună decât gânsacul; cu toate acestea amândouă aceste ființe au ochi și crieri. Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gânsac, cum o vede el, pentru câne item, pentru membru de la primărie - pentru Kant item. Totuși câtă deosebire între ochii de porc a susînțelesului membru și privirea adâncă a înțeleptului de la Koenigsberg. Care-i adevărul? Cel văzut clar de un gânsac sau cel abia întrevăzut ca printr-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sarei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scîrțîie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace. Într-un asemenea sat stătea pe deal curtea bătrânului Oleanu. Ea avea forma descrisă mai sus. Înfundată în cercul curții, încunjurată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-ai fi tăiat-o c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Corect! Sfinții-s la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și tot omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi, da. Nu zic că nu. Da' tot în ăla care face ceva să dă cu paru'. Ca cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
transhumanței pe aceste meleaguri fragmente din diferite balade, colinde, doine. Astfel este fragmentul care vorbește de drumul Bărăganului „Bătut, e Doamne, bătut / Drumul Bărăganului / de talpa ciobanului / Nu-i bătut de car și boi, / Ci picioare de oi / Si de câni tălăpăgoși / Si ciobani frumoși" sau fragmentul despre trecerile ciobanilor spre Dunăre: 37 „De la Craiova la vale / Busuioc rogu răsare : / Cine mi 1-a semănat / Ciobanii când au plecat / Si cine mi 1-a sădit ? / Ciobanii cînd au venit” sau, urme
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Ca s-o aperi de strigoi!". Sau altul: Pe cel câmp pustiu și-ntins Arde-un foc de noi aprins. Las' să ardă și să crească Că-i în țara Ungurească! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! Ungurean, câne turbat! Multe-n lume ți-am răbdat, Dar venit-a timpul meu, Ca să mă răzbun și eu! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc". Sunt rușii, cazacii și alții: "Frunză verde de mohor, Vai de sânu-ți plin de dor
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
că era om din hirea lui inimos. Ce l-au împresurat îndată dărăbanii și n-au apucatú să scoață sabiia. Care lucru dac-au spus armașul lui Ștefan-vodă, îndată au pus de l-au omorât și pre dânsul răcnindú: „Ai, cânele, au vrutú să moară cu soții”. „Soții” - partizani ai Movileștilor (și Vasile Stroici era un apropiat al lui Constantin Movilă, căci soția sa, logofeteasa Ileana, era sora lui Ieremia Movilă) - „perit-au... toți” din porunca unui Voievod „tiran”, „vărsătoriu de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
armașulŭ povéstea, s-au apucat de sabiea unui dărăbanŭ, să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos [...]. Care lucru dac-au spus armașul lui Ștefan-vodă, îndată au pus de l-au omorât și pre dânsul răcnindŭ: «Ai, cânele, au vrutu să moară cu soțiiț” Cariera de dregător al lui Nicoriță a continuat sub domnia lui Miron Barnovschi, cumnatul său. Miron Barnovschi l-a făcut hatman în 1627, iar Nicoriță i-a fost credincios. S-a luptat cu tătarii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Cornul-lui-Sas, și lui Vascan Orăș, mare vornic de țara-de-Sus, om al Movileștilor; la fel, Vasile Lupu l-a omorât [tardiv, fără rost] pe serdarul Ștefan - căsătorit cu Dafina-Ecaterina, fosta nevastă a marelui vistier Dumitru Buhuș -, căci aflase că „acest câne neertat” uneltea pentru aducerea pe tron a lui Gheorghe Ștefan; nici Ion Neculce, pribeag cu Cantemir în Rusia, n-a scăpat de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i vermii neadormiți”. Etc. Văduvele nu lipsesc din Iad. Dar nu constituie o prezență semnificativă. Le putem bănui între cele ce au mâncat „carne de om”, adică „fetele și muierile ceale ce ș-au necat și ș-au lepădat feciorii cânilor” (ardeau „în focu până în creștetu”), între clevetitoare, între cei lipsiți de respect față de clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați și muieri, și pară de focu îmbla într-înșii de-i
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plauzibil. Restul romanului, strangulat de scene de un sentimentalism diabetic (pe care capilarele emoționale ale lectorului contemporan le-ar găsi greu, dacă nu imposibil, de tolerat), se poate cufunda fără regrete în apele adesea binefăcătoare ale râului Lethe. În nuvela Cânele Balan (1876)51 de Nicolae Gane, scenariul terorii este filtrat prin ochii unui foarte tânăr boier. Acțiunea debutează simplu, memorialistic, întâmplările fiind redate la persoana I (Genette ar vorbi, în acest caz, despre o povestire homodiegetică)52 și având o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este urmată de o sugestivă hipnoză, executată de temuta figură din tablou, iar starea de tensiune se disipează într-un deja familiar anticlimax secund, constituit de intruziunea canină: "Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătaie în ușă: una, două, trei... [...] Era cânele Balan care, scărpinându-se la ureche, lovea cu cotul piciorului în ușă". După cum se poate lesne bănui, revelația are puterea să efaseze asaltul hoardelor fantomatice, care dispar la fel de repede precum aburul zorilor se topește în lumina soarelui. La capătul somnului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Vasile Alecsandri, narațiunea este realizată tot la persoana I. Un tânăr boier se hotărăște, subit, să-și viziteze vecinul de moșie, pe boierul Neagu, astfel încât își roagă slujitorul bătrân, pe Ion, să-i pregătească armăsarul pentru călătorie. Ca și în Cânele Bălan, credincioasa slugă încearcă să-și avertizeze stăpânul în privința pericolului, dar este ridiculizată de acesta. În răstimpul preparativelor pentru excursia de seară, eroul adoarme pe canapea, iar restul nuvelei constituie un vis tulburător, elementul de tranziție dintre starea de veghe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în expresia lui I. Negoițescu, "o literatură în sine fină dar superficială, scoțându-și efectele din pitoresc și anecdotic pur" (2002: Alexandru Macedonski 54 melanjează discret tiparul augmentării imaginative a universului înconjurător de către psihicul infantil, propus de Nicolae Gane (în Cânele Balan), cu pattern-ul naturalist al evocării viselor terifiante ale copilăriei, brevetat de Barbu Delavrancea (în Trubadurul)55. Deși, în esență, Vladimir Streinu are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
obstacol între sine și domnie. Boierii acceptă, cu inima îndoită, noua stare de fapt, iar intrigantul Moțoc se gândește să profite de situația creată pentru a-și dovedi slugărnicia față de noul stăpân, căruia nu ezită a-i săruta mâna ("asemenea cânelui", își permite naratorul o comparație disprețuitoare). Treptat, devine transparentă intenția de răzbunare sângeroasă a domnitorului, care vrea să le plătească boierilor pentru ofensa adusă. Lustrată, în bună măsură, de încărcătura obositoare a tropilor care împodobesc alte scrieri pașoptiste, proza are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în care s-a format și a creat, cf. Vârgolici, 1971. 51 Este greu de înțeles de ce Istoria literaturii române editată de Academia Română subliniază însușirea lui Gane "de a rememora melancolic copilăria" (1970-1973: III, 52), aserțiune exemplificată prin Aliuță sau Cânele Balan, prima o poveste violentă, iar a doua una terifiantă (sau, cel puțin, resimțită ca atare de erou). 52 Nu voi face abuz, în această lucrare, de jargonul impus de naratologia structuralistă, întrucât sunt conștient de faptul că, pentru a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
câine a dispărut în ziua morții lui Ionuț, odată cu camera de filmat din parcul cu aparate de sport. Declarația a fost făcută vineri. Despre "câinii mari și răi" au fost informați și jurnaliștii Click. "Este o aberație. Am avut doi câni, dar au fost otrăviți", a declarat, sâmbătă, Mirela Matrușu, managerul localului, potrivit click.ro. Femeia a mai spus că nu știe ce rasă erau câinii și că au murit acum 4-5 luni.
Managerul localului din Parcul Tei: Am avut doi câini. Au fost otrăviți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70421_a_71746]
-
afară, Și oasele mi să rășchirară. Inema-n zgău mi să veștezește, Ca o ceară cînd să răstopește. Mi-i vîrtutea ca hîrbul de sacă, Limba-n gingini lipită să-neacă. Și m-ai lăsat, Doamne-n țărna morțîi, Și cînii mă-ncongiură cu toții” (Ps.21). În astfel de versuri, care prefigurează mari piese ale poeziei românești din secolul XX, expresivitatea stilului atinge cote înalte. Decasilabul este majoritar față de ceilalți metri la nivelul întregii Psaltiri în versuri, el întrunește cîteva dintre cele
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
o priveliște fantastică, pitorească și exotică, dar sub soarele fierbinte al zilei de iunie care a urmat n-a mai arătat decât ca o groapă tristă și murdară. încât acest înfiorător târgușor cu uliți pe care le cutreierau porci și câni ca niște harnici agenți sanitari nu i-a mai pricinuit călătorului și observatorului decât o senzație negativă și chiar repulsie. Senzație ce a rămas, totuși, izolată și nu s-a răsfrânt asupra imaginii Basarabiei în întregul ei, așa cum, după douzăzeci
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
decizie în legătură cu principiile filologice ale editării. Constantin Ciopraga, într-un scurt cuvânt despre ediție, certifică faptul că textele au fost lăsate intacte, așa cum au fost transcrise, cu toate fonetismele și variantele lexicale. Dacă menținerea unora, ca particularități, se justifică (,pâne, câne, sară, bielșug, barbat, păreche, prietin" etc.), pentru altele trebuia adoptată o actualizare ortografică. De ce este păstrat u final în cuvinte ca ,întăiu, vechiu, ovreiu, războiu"? De ce ,însfârșit, pela, dela, pentrucă, ceiace, nicio" sunt păstrate după ortografia veche? De ce ,eri, es
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
următoarele titluri: Într-un sat, odată, În pădurea Petrișorului, O istorie de demult, Mergând spre Hârlău, Haia Sanis, Povestea cu Petrișor, Ochii ei arzători de mult s-au stâns... și Pe Deleleu. La acestea, Marius Chivu adaugă acum: Hanul Boului, Cânele, Păcat boieresc, Înecatul, Fântâna Hazului, Fiorul, Codrul, Hoțul și Bordeienii. Din etapa deplinei maturități, Nicolae Manolescu reținuse 24 iunie (inclusă inițial în volumul Ochi de urs, 1938) și Roxelana (din volumul Fantazii răsăritene, 1946), arătând în nota asupra ediției că
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
lui Pintea“, snoava „Despre etatea omului“ (despe care se precizează că este „După A. B.“ - la celelte texte nu sunt indicate sursa sau autorul), povestea „Adam și Eva“, poezia populară „Dorule“, grupajul de curiozități „De toate“ („Ce este un miliard? “, „Cânele de ma-re cu ochi verzi“, „Animale curioase africane“ - ce se referă la struț, „Animalele cari se închină la lună“) și grupajul de glume „Hai să râdem!! “ (eroii celor nouă texte sunt un țigan și Iisus Hristos, învățătorul și școlarul
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
de os!; când Vitoria Lipan, în calitate de Penelopă autohtonă, cumula funcțiile de ministru al justiției și de criminalist - cu succese mult mai notabile decât... Pardon? Mă scuzați: mi s-a părut că aud mârâitul din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne!” (de preferință o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă și respect față de profesia și funcția constructorului șef al Mănăstirii Argeșului, murea bocind: „Manole, Manole/ Meștere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Țâțișoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
mire Cucernic intră la descălecare Sub șarpele Agama. Nopți cabire Ca perla traficanților pe mare Astralii corpi resping la acuplare. Pe cine terapia să-l mai mire? Din jilțul ei cât epoca de piatră Atâția morți printre streini adastă Și cânii pentru orbi spre piramide. Smerește trupul și zăpada castă Anunță-înghețul/ teama idolatră Și vămile cuneiform închide. Turnând în pahar Mă joc c-un maidanez urban ce ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor sabine/ Târâș
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
cam de 10 săptămâni la Diacon Ana, str. Câmpiilor No. 70, 1 râmător cam de 4 luni, femenin de coloare albă la Huzar Jacob, suburbia Mănăstăriște No. 125; 1 vulpe la Cuharschi Ladislaus, str. Berăriei No. 31-a și un câne mare, rasa lup, la Terleșchi Isidor str. Seminarului No. 9. Nr. 1575/ marți, 24 iunie 1924
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]