7,416 matches
-
membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să car singur cufărul. Afară se înnorase din nou; o ploaie măruntă începu să cadă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
alcov și am scos din casetă un cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre nori; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de care portarul nu se atingea niciodată. "Bani albi pentru zile negre, că nu se știe niciodată, tată, cân' vine necazu' peste om", cum sublinia posesorul tainicului tezaur, nedezvăluind nimănui niciodată ascunzișul. "Cât să fie acia?", întrebă Virgil, căutând să cântărească din ochi marfa și voind să vadă dacă aproximase bine. "Cin' sute cinzej' dă kile!", veni răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-am cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nedezvăluind nimănui niciodată ascunzișul. "Cât să fie acia?", întrebă Virgil, căutând să cântărească din ochi marfa și voind să vadă dacă aproximase bine. "Cin' sute cinzej' dă kile!", veni răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-am cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și mai-nainte, c-ar fi mai multă marfă..." "Păi și normal! Mai am vreo două sute și juma' în altă parte." "Deci, op' sute, cum ar ieși după socoteală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un participant activ al înnoirii bisericii ortodoxe, asociind religia cu ecologia. Sigur, de fondul principal al problemei care, de fapt, nu era câtuși de puțin vreo nouă găselniță a acestui secol, se ocupa, cu multă osârdie, popa Davidescu. La săptămână cântărea resturile de lumânări și se uita lung la omul-femeie-de-serviciu: "Tăsică, Tăsică, s-au adunat cam puținele, tată!". Astea e toate, părinte!", se dezvinovățea împricinatul în fața privirilor acuzatoare ale preotului paroh. "Mă, băiatule, toate-toate?", insista cu subînțeles popa. "Toate-toate, părinte! Să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
până acum?" "Lasă-le în mă-sa p-alea. Haide!" "Vin imediat. Nu te speria, o rezolv eu rapid. Să vezi ce ți-l înmoi eu pe băiat. Pui pariu că-mi iese și d-o ciorbă?" Internistul zâmbește. Îl cântărește din priviri pe pacientul nemulțumit, apoi se hotărăște rapid: "Nu. Las' că te știu eu pe tine..." Într-un minut, numitul domn doctor Radu fu în holul de la urgențe. Era încruntat și nervos: "Dumneata ești cel cu plaga tăiată?" "Eu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Acum să ne întoarcem la fapte, căci, după cum toată lumea o știe, ele vorbesc. Deci... Am ajuns tocmai la timp la tata. Tocmai la timp ca să-l zăpăcesc, firește. Prima dată l-am bătut la cap cu greutatea bagajelor. Le-a cântărit mai înainte? Da, le-a cântărit. Cu care cântar? Cu ăla din baie pe care se cântărește zilnic. Cu ăla!?! Da, cu ăla, ce nu-i bun? Cum să fie bun? Întotdeauna arată cu cel puțin două kilograme mai puțin
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
căci, după cum toată lumea o știe, ele vorbesc. Deci... Am ajuns tocmai la timp la tata. Tocmai la timp ca să-l zăpăcesc, firește. Prima dată l-am bătut la cap cu greutatea bagajelor. Le-a cântărit mai înainte? Da, le-a cântărit. Cu care cântar? Cu ăla din baie pe care se cântărește zilnic. Cu ăla!?! Da, cu ăla, ce nu-i bun? Cum să fie bun? Întotdeauna arată cu cel puțin două kilograme mai puțin. Ei, aș! Ba nu, ba nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la timp la tata. Tocmai la timp ca să-l zăpăcesc, firește. Prima dată l-am bătut la cap cu greutatea bagajelor. Le-a cântărit mai înainte? Da, le-a cântărit. Cu care cântar? Cu ăla din baie pe care se cântărește zilnic. Cu ăla!?! Da, cu ăla, ce nu-i bun? Cum să fie bun? Întotdeauna arată cu cel puțin două kilograme mai puțin. Ei, aș! Ba nu, ba nu! Știu sigur că anul trecut avea abaterea asta. Dar acum, când
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Îmi distrăgea atenția cultul lui, ca și al altora ajunși rapid cu pâinea și cuțitul în mână, pentru obiecte provenite pe sub mână, din RFG. Trage aer adânc în piept și se uită la mine a mirare, nu înainte de a mă cântări cu mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort, să-i răspund cu aceeași monedă. Nu-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să rup, poate încă pripit și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult. Ăsta teatru! Teatrul dracului! - șfichiui Gerard ultimul cuvânt, printre dinți. Hai, te rog, spune-i ceva...Fă-o să nu mai plângă, domnule Gerard. Gerard tăcu un timp, privindu-și colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lucruri enumerate mai sus, vom câștiga bătălia pe jumătate și este totuși ceva. Tot ceea ce trebuie să facem pentru a elimina bagajul psihic este să-l aruncăm mental, la fel cum aruncăm un bagaj fizic plin de lucruri inutile care cântărește foarte mult și ne rupe mâinile. Cam asta-i tot. Când suntem la serviciu să nu ne lamentăm de problemele de acasă, iar când suntem acasă să nu ne lamentăm de problemele de la serviciu, cam asta reprezintă cărărea inutilă a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mele ori ba? Moș Dumitru i-a întins lui Aizic hârtia cerută. După o scurtă privire pe țâdulă, acesta a rostit cu o bucurie neascunsă: Ce bine-i când oamenii au încredere unul în altul. Nici nu-i nevoie să cântărim. Și asta se capătă greu, mai ales când îi vorba de bani. Cu dumneavoastră mi-a fost însă mai ușor... Moș Dumitru și Pâcu s-au privit semnificativ: „Adică ce crezi dumneata, jupâne? Noi suntem de ici-colea? Suntem oameni gospodari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreau să spun. Să ai grijă ca mereu să fie toate la locul lor. Cât despre muncă și cinste, nici nu mai vorbesc. Pe cei doi oameni de care am vorbit aseară o să-i trimită Pâcu la tine... Să-i cântărești bine și după aceea să hotărăști. Dar... nu de unul singur. Să asculți părerea tuturor cărăușilor. Bun cuvânt? Bun cuvânt, moș Dumitre și moș Pâcule. Când a fi să hotărâm primirea noilor cărăuși, o să te chem și pe dumneata, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gândurile pe care le purta...Abia când au intrat în târg s-a întors către Mitruță: Fugi la Aizic și întreabă-l unde tragem... După puțină vreme, Mitruță s-a întors: Apoi s-o schimbat socoteala. Jupânul a spus ca să cântărim întâi și apoi să mergem la descărcat. Poate îmi spui și de ce o schimbat foaia ovreiul? Bănuiesc eu ceva, dar nu sunt sigur... Poate vrea să vadă dacă mai suntem oamenii cinstiți de până ieri?... Chiar așa repede și-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
început să călcăm strâmb. Îi dreptul lui, Mitruță. Dar vezi? Trebuie să ai ochii în patru la cântar și la ce scrie cantaragiul în hârtiile către Aizic! Negreșit așa am să fac! Au tras carele încărcate la cântar. Le-au cântărit pe rând, le-au descărcat și pe urmă au cântărit carele goale, să vadă cât grâu au adus. Cărăușii au stat cu sufletul la gură: „Dacă - cine știe cum - ne iese lipsă la cântar? Ce ne facem? Nu mai primim nici un șfanț
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Trebuie să ai ochii în patru la cântar și la ce scrie cantaragiul în hârtiile către Aizic! Negreșit așa am să fac! Au tras carele încărcate la cântar. Le-au cântărit pe rând, le-au descărcat și pe urmă au cântărit carele goale, să vadă cât grâu au adus. Cărăușii au stat cu sufletul la gură: „Dacă - cine știe cum - ne iese lipsă la cântar? Ce ne facem? Nu mai primim nici un șfanț. Unde mai pui și obrazul terfelit?” Când totul a fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dacă - cine știe cum - ne iese lipsă la cântar? Ce ne facem? Nu mai primim nici un șfanț. Unde mai pui și obrazul terfelit?” Când totul a fost gata, angrosistul i-a poftit pe Hliboceanu și pe Mitruță, ca să facă socotelile. De ce ai cântărit carele, jupâne, când știi bine că îți aducem grâul până la ultimul bob? - a întrebat Hliboceanu, cu glasul ușor asprit. Asta îi treaba mea.! Treaba voastră îi doar să-l cărați - a răspuns Aizic, făcându-și de lucru cu hârtiile din fața
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
câți crăițari aveți de luat vinerea de la Aizic. Altfel... câtă bucurie, atâta scârbă. Sau cum se mai spune, bucurie în mână străină! De asta nu duce grijă, moș Dumitre. Eu am să țin socotelile... Știi dumneata că ieri Aizic a cântărit transportul nostru? Se gândea și el că dacă ați rămas singuri dați iama în grâul lui... Lasă că nici eu nu-s prost. L-am pus pe Mitruță să țină socoteala cât se încarcă, pentru că iar mă gândeam: Ce zice
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bine că nu ne-am înșelat lăsându-l în locul nostru. Nu după multă vreme, carele au intrat în târg. Mitruță! - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. Poruncă! - a răspuns Mitruță. Fuguța la Aizic și întreabă-l dacă trebuie să mai cântărim ori mergem de-a dreptul la descărcat? Am plecat! Să te și întorci! - l-a șfichiuit Pâcu. Când Mitruță s-a întors, Hliboceanu l-a întrebat: Care-i vrerea stăpânului? Nu mai cântărim. Mergem la descărcat. Iaca și o treabă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și întreabă-l dacă trebuie să mai cântărim ori mergem de-a dreptul la descărcat? Am plecat! Să te și întorci! - l-a șfichiuit Pâcu. Când Mitruță s-a întors, Hliboceanu l-a întrebat: Care-i vrerea stăpânului? Nu mai cântărim. Mergem la descărcat. Iaca și o treabă cuminte pe ziua de azi. Eu am să merg la Aizic, să închei socotelile pe ziua de az, iar tu, Mitruță, direcția depozit! Așa voi face! Moș Dumitru și Pâcu au pornit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorbi de luleaua lui Pâcu. Altfel... - a conchis Cotman. Tot vorbind, nici nu și-au dat seama că au ajuns. Dar îi mai aștepta încă multă treabă și grea... Descărcatul sacilor. Nu cumva l-a împinge necuratul pe Aizic să cântărească grâul, că nu mai ajungem noi la Crâșma din drum nici mâine - a vorbit Mitruță. Da’ și când om ajunge, ne-om așterne pe mâncărică și băuturică de s-or speria Costache și Măriuța. Astăzi primim gologanii, că doar îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
picioare. Măi, măi! Nu știu cine vă poate opri pe voi, că Dumnezeu văd că nu poate! Dacă nu poate Dumnezeu, ducă-se pe pustii sigur nu poate, jupâne. Acum am vrea să știm dacă putem intra la descărcat sau trebuie să cântărim? - a întrebat Hliboceanu. Ce cântar? Ce cântar? Sunteți oameni gospodari și eu am încredere în voi. Păi nu sunteți din același aluat cu moș Dumitru și cu Pâcu? Sunteți! Și dacă sunteți urmașii lor, sunteți oameni gospodari și cu frica
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am spus Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-abia puteai să te bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]