3,622 matches
-
se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe de genul CÎNT|RII CÎNT|RILOR în care epica și personajele unei narații preexistente sînt introduse metonimic prin repere plastice minimale însă perfect definitorii pentru întregul acțiunii: de pildă pantofii bărbatului și ai femeii, ca substitut al personajului. Și, în sfîrșit, cea de-
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
unei cariere fabuloase și întreținută cu discreție, nu poate fi uitat. O știu în Wagner: Venus, Ortrud, Sieglinde. Mezzosoprană, soprană? O știu în teatrul liric francez (Carmen), italian (Amneris, Eboli). Are pentru toate aceste roluri reprezentări imaginare care îi stimulează cântul; și o tehnică pe măsură. Statura fizică o ajută. E o femeie înaltă, suplă, cu o frumusețe aparte, care pășește pe scenă cu naturalețea harului ei artistic. Ascultând-o la radio încerc să mi-o imaginez cum trece în scenă
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
străină de repertoriile ei consacrate. Acest spectacol a comunicat o muzicalitate patetică, perceptibilă și de către auditorii reticenți la "orgiile" sonore wagneriene. Interpretarea l-a convins și pe domnul Stephan Poen, invitatul serii. Medic specialist în tehnică vocală, cunoscător al virtuților cântului frumos, riguros, pretențios, prețios, el s-a declarat satisfăcut. Ceea ce nu se întâmplă decât în ocazii cu totul deosebite. Alături de ei, Alice Mavrodin: muzicologie de clasă înaltă, cu avantajul de a stăpâni limbajul radiofonic care nu are voie să fie
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
un alt Narcis, adolescentul Emil Brumaru este îndrăgostit de propria imagine. Iar admirația conține în ea și sâmburele conștiinței efemerității ființei umane: "Adolescent confuz, ce drag îmi sunt!/ Ca-ntr-o mantie sufletul mi-aș strânge,/ Orgolios, în propriul meu cânt.// Cât de adânci mi-s ochii și de puri./ Cu pieptul larg deschis, arunc spre soare/ Lancia sufletului meu, biruitoare./ Tu, rană roșie și fragedă, murmuri!// Cui să mă dărui blând, cu pasul crud/ În ierburile ude de lumină?/ Sinceritate
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
Dumitru Avakian Faptul că Dan Grigore dispune de o carismă personală pe care o regăsești inclusiv în cântul său pianistic este de ordinul evidenței. L-am audiat de curând la Washington, în a doua parte a lunii ianuarie, pe parcursul unui fermecător recital susținut la reședința ambasadorului Germaniei, E.S. domnul Klaus Scharioth. Ne-a oferit o salbă de miniaturi
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
patru decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului. O făcea cu răbdare, cu cuviință, cu conștiința așezării unei importante fapte de cultură. Cântul său era clar, dispunea de limpiditatea unei gândiri muzicale atent rostuite, o gândire inspirată de o viziune poetică pe care te lăsa să o intuiești, pe care te invita să o cauți, să o găsești. Inspirația din folclorul românesc nu
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
Kati. Mă rog, fiecare actor este ireproșabil. Atît în tablourile mari, largi, în scene de grup savuroase, cît și în grupuri de doi, patru, șase. Gianni Schicchi...vi-l amintiți pomenit de Dante în "Divina comedie", la începutul Infernului, în Cîntul XXX? Se găsește pe cercul al optulea din Infern, dezbrăcat - doar s-a lepădat de hainele lui ca să-l "joace" pe mortul Buoso Donati - cu o atitudine războinică, trăgînd hulpav cu dinții din carnea altora, situați în lumile de dedesubt
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua scenei atunci când crape-fantoma dansează bătând din picior. În nÜ regăsim, încă o dată, tensiunea dintre imaterial și material: pentru a întrupa imaterialul, vidul de substanță, crape (actorul) trebuie să stăpânească arta cântului și a dansului, a suflului și a mișcării. Al treilea și ultimul exemplu despre care aș vrea să vă vorbesc este cel al lui Kantor. Kantor ocupă un loc aparte în teatrul contemporan, căci el este deopotrivă regizor și dramaturg
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
bogăția neverosimilă, sărăcia celor nerealizați sau abia veniți din depărtări, agitația unui tineret în derută, cu căutări artistice ostentative de tot felul". Explicabil, la Dan Laurențiu sînt apreciate aceleași "elemente de peisaj abstract", emblematic: "ŤEu vin cu dreptul la un cînt universalť, proclamă poetul, conștient că găsește în acest drept și sacrificiul suprem. Pentru el, poeții sînt atleții care Ťprin lentila durerii/ aruncă sulița în lumea cealaltăť". Simțindu-se exponențial, aflat sub veghea unui mare ochi al lucidității supreme deschis în
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
sătui. Se pregătește imnul de slavă. Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se înalță la cânt. Această justețe a tonu-lui. După sfâșiere, jubilarea acceptată, dobândită, pro-clamată. În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează: - Suntem fericiți
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
unire. Ce caldă-mi pare dimineața, Ce bine e-n surâsul tău, Ce joc surprinzător e viața. Azi, simt că-am să câștig și eu. Noi suntem unul și pe veci ne vom iubi, Divină menire, ce blând ți-e cântul. Rostesc iubire și nu știu, Pe ce anume-am pus cuvântul. 7 ianuarie 1982 Treapta a VI-a Noi Aș vrea să-ți spun că mai trăiesc. Aș vrea să-mi spui în care țară, Sub care dulce primăvară, Florile
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
faunei, a florei. în acest mediu al naturii au loc întâlnirile cu muzica, cu muzicienii profesioniști, iar aceasta în spațiile cu totul neconvenționale ale unui luminiș de pădure, momentele de popas în care menuetele cvartelelor de Haydn sunt îngânate de cântul păsărilor ce planează dintr-un arbore în altul. Am aflat, spre exemplu, că încă la sfârșit de secol XV, François I - cel care l-a găzduit pe Leonardo la castelul de la Amboise - a fost primul monarh luminat care a avut
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
elaborată în ansamblu și în cele mai mici detalii. Ingeniozitatea prozodică a autorului e remarcabilă: în chipul cel mai firesc, parcă, el intră în hainele unor precursori și scrie "în dulcele stil clasic", redescoperind savoarea vechiului. Fiecare dintre cele douăsprezece cânturi este o lecție vie de istorie literară. Poetul postmodern își alege o serie de repere din poezia autohtonă, de la Ienăchiță Văcărescu la Nichita Stănescu, și le rulează discursurile într-o interferență căutată, mutându-se de pe un picior metric pe altul
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Zotalis, apoi cu Leonidas, "renumitu-Ampotrofag" și soața lui Zoe (figuri caragialiene), în fine, cu cosmopolitul Languedoc Brillant. Ceata e una întreită: "palicarii fistichii", "hoții strâmbi ai lui Iaurta" și "faraonii lui Zotalis", greci, valahi, aromâni, țigani care trec dintr-un cânt în altul pe jos ori în balon, certându-se și împăcându-se, de dragul unui "republic democratic" în "Valafia cea înjosită". Pe parcurs, vedem de toate: uneltiri și trădări, preparative și răsturnări de situații, deghizări, travestiri, demascări și alte, numeroase, surprize
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
al Auctorelui și în organigrama opului său; iar apoi, spațiul cel mai întins îi este rezervat lui Eminescu, la care scriitorul "optzecist" se raportează în mod constant. Semnificativ pentru transformarea poligonului de parafrazare textuală în bază de piramidă canonică este cântul al șaptelea, în care Manoil ajunge într-o "domă urieșească" și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care o încorporează și o ilustrează exemplar. Sunt șapte corifei: Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Nichita Stănescu (prilej pentru autor de
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
în câteva minuturi mai nimic dân ei rămase,/ Doar o ceață colorată care Zoe-afară-o dase/ Dăschizând nițel fereastra. Dar atuncea ne izbi/ Zgomot mare: pneuri, frâne, râsuri, glasuri de copii.../ Atunci mi-adusei aminte cine sunt, de unde vin:/ Vreo trei cânturi dân ŤLevantulť am parcurs în zepelin,/ Dar nainte-avut-am slujbă la o școală-n Colentina/ și copilă pe Ioana, și fămeie pă Cristina." (pp. 178-180). Sunt cel puțin doi critici din noua generație (Simona Sora și Paul Cernat) care își declară
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Refugiate într-o zonă neutră, de unde viața li se pare o poveste rostită "cu gemete, icneli și țipete, de un idiot" (ca în Faulkner). Totul rămas aproape ca odinioară. Formele s-au complicat numai... * Saint-Just. Poemul Organt, în douăzeci de cânturi, - alegorie a vremii. Spirit lucid, urmanist, dominat de măsuri... (lipsește).... Extras din capitolul XX... "La popoarele cu adevărat libere,... femeile sunt libere și adorate, și duc o viață blândă, așa după cum merită... slăbiciunea lor interesantă... Căci în trupurile încercate de
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de rând, care purtăm pe umeri povara grea a existenței, ne înarmăm singuri cu speranță și încredere în forțele noastre, stare de fapt ilustrată în sonetul intitulat Optimism, precedat de un Motto, o cugetare a ilustrului Dante Alighieri, din Infern, Cântul II: „Pe mine Domnul m-a făcut astfel c-al vostru iad să nu mă poată-nfrânge și nici văpaia ce țâșnește-n el. Te teme doar de-acele lucruri care îl pierd pe om și-și fac din rău
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cel pictat deasupra locului de spovedanie, acolo unde, pătrunși de evlavie și de nevoia de curățire, enoriașii veneau să-și elibereze sufletele de cohorta păcatelor făptuite. 13 O statuie veritabilă Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. M. Eminescu În dimineața aceea cu cerul de un galben imperfect, vocea dirigintelui vibra fără autoritate peste multe dintre capetele noastre, În Încercarea de a ne organiza corespunzător În careu, pe platoul mare din fața
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
timpului, rămân încrustate, pentru totdeauna și-n inima națiunii. Un asemenea moment a strălucit, ca un fulger, în luna lui Noiembrie 2011, mai către sfârșit. Intrase în tradiție organizarea, între tineretul lumii, a unor concursuri, între care, și cel de cânt. Concursul pornea de jos, din oricare școală. Participanții se concurau cu elan, dârzenie și talent. Cu cât etapele se ridicau mai sus, cu atât rândurile celor care le populau, se răreau. Lupta pentru ajungerea în pisc era cuceritoare, înverșunată și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Puiu!, cum îi spun cei apropiați, are în el însuși o vistierie de daruri omenești. Mai întâi arta de a fi prieten, cultul prieteniei. Nimic mai frumos decât frăția lui cu Nicolae Herlea în șirul orelor petrecute împreună, beție a cântului frumos (bel canto), revărsat în difuzoare de înaltă fidelitate: vocile ilustre. Nimic nu este în el banal. Când e cazul are o cruzime în fraza replică la un dialog care îl scoate din fire (regizorii care învârtesc totul!). Compensat de
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese. — Îți place muzica? — Cânt la vioară, spuse el, dar nu prea bine. Pentru o clipă i se păru că dincolo de ochii aceia cunoscuți ar fi vibrat o viață ciudată. — Totdeauna mi-a venit să plâng la Sonny Boy, spuse ea. Era conștientă de spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întâlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fâlfâit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cântul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i‑a rezervat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îl încurajă făcându-i cu ochiul, dădu semnalul și începură să cânte. Spectatorii amuțiră deodată. O liniște dumnezeiască se așternu și glasurile armonioase, mesajul tragic al versului făcură ca sufletele celor prezenți și toate colțurile sălii să vibreze. Când tânguirea cântului se pierdu în ultimele acorduri de chitară, sala rămase cufundată în tăcere. În plină scenă, Luana șopti spre băiat: Nu le-a plăcut. O văzu atunci pe doamna dirigintă, înțepenită în dreptul cortinei, plângând. Auzi sala descleștându-se și răbufnind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]